Se apropie Paştele. O perioadă de linişte şi reflecţie, dar şi un moment potrivit pentru a redescoperi sensul profund al cuvântului „exemplu personal”. Într-o societate tot mai polarizată, în care tinerii, colegii, angajaţii sau partenerii ne privesc atent – nu pentru ce spunem, ci pentru cum trăim – a fi un model devine mai mult decât o alegere. Devine o datorie tăcută, dar esenţială.
Zilele trecute, în faţa Muzeului „Casa Ceauşescu” de pe Bulevardul Primăverii, am asistat la o scenă care m-a pus pe gânduri. Un grup de copii, cu vârste între 10 şi 14 ani, urcaţi într-un autocar, priveau pe geamuri către cei doi profesori însoţitori – un domn şi o doamnă – rămaşi pe trotuar, care continuau să fumeze liniştiţi ultimele ţigări înainte de plecare. Copiii îi strigau, şoferii claxonau fiindcă autocarul bloca bulevardul îngust, iar la final profesorii au aruncat mucurile de ţigară în spaţiul verde şi, vizibil deranjaţi că au fost întrerupţi, s-au urcat în autocar. O imagine aparent banală şi, din păcate, poate prea des întâlnită, dar cu un impact puternic. Exemplul personal poate a anulat rostul educativ al întregii zile şi buna intenţie care o însoţea.
Imaginea respectivă mi-a reamintit cât de mult contează comportamentul nostru în spaţiul public – mai ales când suntem priviţi de cei tineri, dar nu numai. Nu suntem perfecţi, dar fiecare gest devine o lecţie. Suntem modele – vrem, nu vrem. M-am gândit atunci la doua modele din viaţa mea care m-au impactat prin viata lor personala si profesionala, dar când am scris aceste randuri am constientizat ca mult mai multe persoane m-au impactat pozitiv.
Primul – un mare sportiv român de performanţă, care, după retragerea din activitatea sportivă, a construit un imperiu financiar şi comercial unic în Europa Centrală şi de Est. Un simbol al excelenţei româneşti în business. Un om care nu a vorbit mult despre guvernanţă – a trăit-o, prin disciplină financiară, structură, seriozitate, anduranţă strategică şi o echipă remarcabilă alături.
Al doilea – un fost preşedinte de bancă, foarte implicat în comunitatea de business, activ în organizaţii non-profit, un inovator social. Deşi retras oficial, nu s-a retras moral. Continuă să inspire prin integritate, prin modul în care răspunde oricărei întrebări şi oferă ajutor fără să aştepte nimic în schimb. Nu din obligaţie. Din reflexul de a fi util. Mi-a spus recent că investeşte mult timp răspunzând la telefon şi discutând cu cei care au nevoie de un sfat sau o perspectivă, venite dintr-o experienţă bogată şi onestă.
Probabil modele pentru mai multe persoane, nu doar pentru mine. Într-o lume în care buna guvernanţă e adesea redusă la un set de reguli formale, uităm că esenţa ei este profund umană: să-ţi pese, să fii atent, să respecţi. Pentru noi, cei din mediul economic, responsabilitatea nu derivă din superioritate, ci din privilegiu: am avut acces la educaţie, la experienţă, la putere decizională. Şi tocmai de aceea, avem şi obligaţia de a da înapoi. Prin exemplu. Constant. Nu pentru că „dă bine”. Ci pentru că aşa este corect.
De Paşte, dar şi în toate sărbătorile mari în care ne strângem cu cei dragi, merită să ne gândim si la modelele din viaţa noastră. Să le mulţumim sincer, macar in gand. Şi, poate, să ne întrebăm: Unde putem fi şi noi mai buni? Ce model oferim celor din jur?
Cu speranţa că acei copii din autocar vor avea parte şi de alte modele, demne de urmat, demne de respectat, va urez linişte, reflecţie şi încredere.
Paşte fericit!
Ciprian Lăduncă este Managing Partner LCL Advisory, membru de board in diverse companii şi Preşedinte al Comitetului de Guvernanţă Corporativă AmCham România.
