Pentru cineva care a urmărit îndeaproape agenda externă, începutul acestui an părea o adevărată „furtună perfectă”. Agresiunea Rusiei în Ucraina a intrat deja în al cincilea an, fără perspective clare de soluţionare. Statele Unite au testat coeziunea Europei şi a NATO prin ameninţările de anexare a Groenlandei, iar apoi, fără consultarea aliaţilor, au lansat un atac asupra Iranului, declanşând cea mai severă criză energetică de la şocul din 1973 încoace.
Iar în tot acest climat geopolitic exploziv, ne-am trezit şi cu o criză politică internă, cu riscul real de a degenera într-una economică.
Ce a făcut Bursa de Valori Bucureşti în tot acest timp? A crescut cu 17%.
Pentru mulţi, această evoluţie pare paradoxală şi chiar contraintuitivă. În fond, tratatele de economie şi intuiţia ne spun că bursa ar trebui să reflecte starea economiei şi să-i urmeze, în mod natural, ciclurile de expansiune şi contracţie. Nu şi în cazul României, iar motivele pentru care rămânem relativ imuni la aceste şocuri sunt, în esenţă, structurale.
Două sectoare — energia şi băncile — însumează aproximativ 85% din structura indicelui BET, ceea ce face ca dinamica pieţei să fie, în mare măsură, determinată de evoluţia acestora şi mai puţin relevantă pentru starea economiei în ansamblu. Această concentrare s-a dovedit, de-a lungul timpului, un avantaj pentru piaţă, însă se poate întoarce oricând împotriva noastră.
Totodată, fondurile de pensii, cu intrări de capital în creştere şi în lipsa unor alternative investiţionale, inclusiv din cauza constrângerilor de reglementare, ajung să-şi concentreze achiziţiile în aceleaşi companii mari din indici, crescându-le în mod automat evaluările. Din nou, această situaţie poate fi favorabilă pe moment, însă nu este sustenabilă pe termen lung.
O veste bună este însă că bursa începe să devină tot mai imună la crizele politice, semn al maturizării pieţei. Deşi pot apărea reacţii pe termen scurt, istoria ne-a aratat pana acum ca acestea se disipează în timp, iar piaţa revine şi chiar atinge noi maxime.
Desigur, piaţa nu poate rămâne indiferentă la orice tip de criză. Însă atâta timp cât nu deraiem semnificativ şi ne menţinem reperele esenţiale precum orientarea proocidentală, apartenenţa la Uniunea Europeană şi NATO şi continuarea unei politici de gestionare responsabilă a echilibrelor bugetare există toate premisele ca piaţa să îşi continue traiectoria de creştere.
Din momentul aderării la Uniunea Europeană în 2007, în doar două decenii, România a reuşit să reducă semnificativ decalajele care o separau de restul lumii occidentale timp de secole, iar în absenţa unor şocuri geopolitice sau interne majore, nu am nicio îndoială că acest proces de convergenţă economică va continua, antrenând după sine şi creşterea pieţei bursiere.
Iar dacă am învăţat ceva despre pieţe este că, pe termen lung, progresul economic cântăreşte mai mult decât zgomotul de fundal.
Corneliu Manole, 45 de ani, este un investitor individual, cu o experienţă de 15 ani pe piaţa de capital locală. Acesta deţine un portofoliu diversificat, multisectorial, exculsiv pe BVB.
