Având în vedere că pe piaţa românească de angajare întotdeauna se discută despre salariul net, cât iei în mână, nu multă lume este interesată de salariul brut, de taxele şi impozitele aferente.
Aceste taxe şi impozite pot să fie şi “sută la sută”, pentru că sunt plătite de companie şi nu este treaba mea. Eu discut numai salariul net, mai ales că pe card nu intră salariul brut, de unde pleacă taxele şi impozitele, cu fluturasul aferent (nici nu mai există), ci salariul net, spune angajatul.
În ultimul timp, însă, în lumea corporatistă de peste 40 de ani aud din ce în ce mai mult întrebări şi remarci legate de “taxele pe care le plătesc la stat” şi “ce face statul cu banii mei”.
Iar lumea începe să se uite şi la salariul brut şi nu mare le este mirarea când află că taxele sunt 70%.
Spre exemplu, la un salariu net de 10.000 de lei, adică 2.000 de euro, salariul brut este de 17.000 de lei, adică aproape 3.500 de euro.
Deci la un salariu net de 2.000 de euro taxele şi impozitele angajatului, plătite de companie, sunt de 1.500 de euro, ceea ce, dintr-odată, pare foarte mult.
Corporatiştii descoperă cât de mari sunt taxele în România, dar mai mult decât atât, întrebarea următoare este legată de ce anume face statul cu banii mei, unde se duc, la cine se duc.
Aceste întrebări au început să apară odată cu creşterile de preţuri la diverse servicii, începând de la taxele şcolare pentru şcolile private, consultaţiile medicale la clinicile private şi, nu în ultimul rând, sunt întrebări legate de pensie în contextul actual al recalculării generale a pensiilor.
Lumea se întreabă de ce trebuie să plătească impozit pe sănătate, care este 10% dintr-un salariu brut, dacă este nevoit să se ducă într-o clinică privată, unde găseşte servicii mai bune şi mai rapide. De ce mai trebuie să plătească impozit la stat dacă îşi duce copilul la o şcoală privată şi nu foloseşte sistemul educaţional de stat? De ce trebuie să contribuie la pensie (25% dintr-un salariu brut) dacă la final nu primeşte toţi aceşti bani pe care i-a plătit? De ce nu sunt în stare cei de la guvern să facă autostrăzi, de ce trenurile sunt atât de murdare şi de ce durează atât de mult un drum, de ce copiii lor se duc la şcoală la stat şi sunt câte 30 într-o clasă iar bullingul este la ordinea zilei?
Cu cât salariul este mai mare, ceea ce implică taxe şi impozite mai mari, cu atât acest întrebări devin mai apăsate, pentru că lumea se uită cât dă lunar şi cât primeşte înapoi.
Există o furie de discuţie la o cafea sau un proseco cu privire toţi aceşti bani pe care îi ia statul, şi nu sunt puţini dintr-un salariu mare, şi nu oferă nimic. Străzile sunt din ce în ce mai pline de cerşetori, homelessi şi drogaţi, şcolile sunt asaltate lună de lună de droguri, în spitalele de stat mor cu zilele şi la propriu (cazul Pantelimon) şi la figurat, cei din politică îşi bat joc de cetăţeni, iar acum atitudinea de sus a preşedintelui Iohannis (care a fost votat de corporatişti) este din ce în ce mai contestată. Corporatiştii l-au votat pe Iohannis ca să se lupte cu PSD, aşa cum a promis, nu ca să pactizeze cu aceştia. După zece ani, corporatiştii se întreabă ce a făcut Iohannis pentru România.
Oamenii, cel puţin corporatiştii de middle şi top management, care intră în plaja superioară de salarii şi venituri, realizează că plătesc bani mulţi la stat, pe care cei din politică, din administraţie, bugetarii îi fură. La putere, în funcţiile publice sunt aceiaşi oameni, şi dintr-o parte şi din alta, care acum şi-au mai dat şi mâna să rămână la putere pe vecie, ei şi urmaşii lor.
PSD-iştii şi PNL-iştii sunt puşi în aceeaşi oală, USR-iştii sunt o foarte mare dezamăgire, aşa că din ce în ce mai multă lume corporatistă se întreabă pe cine să voteze sau, mai degrabă, de ce să se mai ducă la vot.
Iar dacă decid să se ducă, îi vor vota pe George Simion şi pe Şoşoacă, în încercarea de a-i învăţa minte pe ceilalţi.
Când guvernul va creşte taxele şi impozitele la anul, lumea corporatistă, dar nu numai, va deveni din ce în ce mai nervoasă, mai ales că retorica celor de la guvern este că ăia cu salarii mari au prea mulţi bani şi trebuie să fie impozitaţi mai mult. Cine câştigă 2.000 de euro poate trăi şi cu 1.800 de euro, asta dacă firma nu-i va acoperi creşterile de taxe şi impozite.
Am avut un prim exemplu în sectorul de IT, unde guvernul a eliminat facilitatea fiscală privind impozitul pe venit pe care o aveau IT-iştii.
Corporatiştii sunt furioşi pe cei de la PNL pentru că nu au fost în stare să menţină facilităţile fiscale din IT şi pentru că sunt încălecaţi de retorica celor de la PSD în frunte cu Ciolacu, că cei care au salarii mari trebuie să plătească impozite mai mari (impozitul progresiv).
De asemenea, corporatiştii sunt conştienţi că în momentul în care guvernul, PSD-iştii vor majora taxele multinaţionalele, adică vor creşte impozitul pe dividende sau pe profit, ei vor fi primii afectaţi fie prin restructurare, adică prin oameni daţi afară, fie prin tăieri de salarii, în varianta cea mai fericită. Exact cum se întâmplă acum în IT, unde multinaţionalele încep să facă restructurări şi să reducă salariile.
Lumea nu prea înţelege cum e cu deficitul bugetar, cu derapajul bugetar, cu creşterea cheltuielilor statului, dar în momentul în care guvernul va majora taxele şi impozitele din cauza tuturor acestor derapaje, discuţiile de la cafea vor deveni mai tensionate şi se vor îndrepta din ce în ce mai mult asupra guvernului, asupra celor din politică, asupra statului.
În acel moment îi va fi mai greu statului să vândă idea de stabilitate politică, de securitate naţională, de necesitatea unor decizii economice.
Şi să nu ne mirăm că vor câştiga teren cei care vor fi antisistem.
