Opinii

Creşte datoria externă, creşte deficitul comercial, creşte inflaţia, cresc dobânzile, frânează PIB-ul. Mai are cineva îndoieli că fără ajustări nu vom putea trece de 2022?

Opinie Sorin Pâslaru, redactor-şef ZF

Creşte datoria externă, creşte deficitul comercial,...

Autor: Sorin Pâslaru

17.02.2022, 00:06 4043

„Anul trecut a mai fost cum a fost, dar anul acesta, de vreo 2-3 luni, parcă oamenii şi-au schimbat complet comportamentul de cumpărare. Nu mai intră în magazin, iar dacă intră, nu mai cumpără”, spune proprietara unui mic magazin de fashion din vecinătatea unui club retro frecventat de tineri într-o zonă istorică a Bucureştiului. 

În situaţii economice dificile, primele cheltuieli tăiate de pe listă sunt cele din categoria „mofturi”. Iată că nu trebuia să vină duşul rece de marţi dimineaţa de la Institutul Naţional de Statistică care ne arată o scădere a PIB-ului în T4/2021 faţă de T3/2021 cu 0,5% ca să se observe că revenirea economiei dupa caderea din 2020 nu este chiar liniară.

Dar care este cauza principală a acestei încetiniri? Ar fi bine ca restricţiile din trimestrul patru să fie primul factor, însă majoritatea economiştilor care au revizuit imediat prognoza de creştere pentru 2022 presupun că businessul este afectat de creşterea puternică a tarifelor la energie, deci a inflaţiei în general, dar şi de creşterea dobânzilor. La aceastea s-ar putea adăuga poate pur şi simplu „o oboseală” a mediului economic după doi ani de restricţii şi de suişuri şi coborâşuri. 

Datele de la Statistică retează scurt toată sarabanda de declaraţii privind creşteri de salarii şi pensii în 2022 şi e mare lucru să nu fie anunţate imediat ajustări inclusiv la nivelul investiţiilor din 2022 despre care toţi politicienii  de la guvernare au bătut toba. 

Iată că lunile de semihaos prin care a trecut România la începutul toamnei, cu o criză guvernamentală provocată gratuit de ambiţia fostului premier Florin Cîţu de a fi şi preşedinte de partid, ceea ce a dus la ruptura coaliţiei anterioare şi la o criză guvernamentală prelungită, îşi arată „roadele”. 

Nu avea cum altfel să se prezinte România la finish-ul lui 2021 din punct de vedere economic, bombardată fiind in toamnă de trei crize concomitent: sanitară, politică şi energetică. Cele două luni de îngheţ administrativ, în care liderii PNL, USR şi PSD, în frunte cu preşedintele Iohannis, s-au războit politic,  şi-au produs efectele. 

La întârzierea luării unor măsuri reale de protecţie a consumatorilor şi IMM-urilor în faţa exploziei preţurilor la energie s-a adăugat cel mai probabil frânarea investiţiilor în proiecte de infrastructură, care au fost un motor în primele şase luni din anul 2021. 

În context, mesajul permanent că vor urma creşteri de dobânzi şi că inflaţia este scăpată de sub control i-a făcut pe clienţii construcţiilor rezidenţiale să fie dintr-o dată mult mai precauţi. 

De altfel, în noiembrie, Ziarul Financiar a arătat că apetitul populaţiei şi al companiilor pentru credite a scăzut puternic în luna octombrie 2021. Conform datelor ANAF, cerute şi publicate în premieră de Ziarul Financiar, numărul de interogări lunare ale băncilor la ANAF pentru a analiza situaţia financiară a posibililor clienţi a fost de doar 162.000 în octombrie 2021, în scădere brutală cu 40% faţă de luna septembrie 2021 şi în scădere similară faţă de aceeaşi lună din 2020. 

Scăderea economică din trimestrul IV a fost anunţată foarte limpede de acest indicator atât de sensibil la percepţia populaţiei faţă de viitor.  Este probabil unul din cei mai buni indicatori ai sentimentului din economie.

În momentul în care oamenii nu mai intră într-o bancă să încerce să îşi facă un credit de consum sau de locuinţă atunci e clar că îşi restrâng şi alte categorii de cheltuieli şi îşi drămuiesc banii pentru a acoperi necesităţile de bază. 

În criza din 2009/2010, căderea a fost accentuată şi chiar provocată pentru unele sectoare din economie de creşterea dobânzilor bancare, băncile motivând creşterea riscului de ţară pentru majorarea marjelor. De această dată este rândul facturilor la energie să schimbe atitudinea populaţiei.

La acest context general de slăbiciune s-au adăugat şi problemele de producţie din industrie. În afară de presiunea tarifelor la energie şi gaz, dificultăţile din lanţurile de aprovizionare mondiale au diminuat sau chiar oprit producţia locală de automobile, dar au avut şi efecte în alte sectoare industriale. 

Toate aceste minusuri nu au putut fi compensate de plusul anului agricol excepţional de bun în 2021, realizat ca urmare atât a recoltelor record, cât şi a preţurilor foarte bune la cereale. Cu toată producţia foarte bună, agrobusinessul românesc contribuie cu minus la PIB din cauza deficitului comercial din acest sector, de 1,8 miliarde euro în 2021. 

Slăbiciunea structurală a economiei româneşti, decalajul mare între exporturi şi importuri, s-a manifestat şi mai acut în 2021. Închiderea producătorilor de îngrăşăminte din cauza preţului la gaz şi creşterea importului de medicamente a dus deficitul  provocat de produse chimice la circa 11 mld. euro. 

Cu toată creşterea de 20% în 2021, până la 75 mld. euro, a exporturilor, ritmul mai rapid al importurilor, care s-au majorat cu 22%, a accentuat efectul negativ al comerţului internaţional asupra PIB.

La un deficit comercial de 24 mld. euro si un export de 75 mld. euro, raportul deficit/exporturi înseamnă aproape 33% în 2021. Faţă de 2014, situaţia este mult mai rea. În acel an, deficitul comercial  fost de 6 mld. euro la exporturi de 53 mld. euro, deci o pondere de 11%. Ce înseamnă asta? Că an de an, România îşi majorează exporturile, însă cu preţul adâncirii deficitului comercial. 

Dacă în 2014, la fiecare 100 de euro export, deficitul era de 11 euro, acum la fiecare 100 euro export, deficitul comercial este de 33 euro. Deci pentru a face exporturi mai mari, economia românească are nevoie de importuri. Pe undeva sunt exporturi „false“. Această evoluţie nu poate duce decât într-o fundătură a unei crize de cont curent, indiferent cum s-ar găsi finanţare pentru acest deficit comercial mereu mai mare. Creşterea accelerată a datoriei externe în această perioadă, de la 93 mld. euro în 2014 la 134 mld. euro la sfârşitul lui 2021, plus 44%, arată cum s-a finanţat în această perioadă nesustenabila majorare a deficitului comercial.

Creşte datoria externă, creşte deficitul comercial, creşte inflaţia, frânează PIB-ul. Mai are cineva îndoieli că fără ajustări nu vom putea trece de 2022?