• Leu / EUR4.9457
  • Leu / GBP5.7676
  • Leu / USD4.6170
Opinii

De ce creşterea economică este adusă numai din consum? De ce salariile în sectorul privat cresc atât de puţin şi sunt sub cele de la stat? De ce se pierd investiţii şi locuri de muncă? De ce statul nu are nevoie de bani? Hrănită şi îngrăşată de toată lumea, hidra administrativă a ajuns mai puternică decât oricare guvern

Autor: Cristian Hostiuc

02.04.2017, 20:14 12588

Adrian Mihai, unul dintre acţionarii Fan Courier:De un an încercăm să obţinem autorizaţie pentru construcţia unei hale de sortare în Bucureşti; birocraţia este foarte mare.

“Trebuie să onţinem aprobări de la toate instituţiile, mai întâi aprobarea PUZ-ului, apoi aprobări de la Mediu şi Pompieri pentru autorizaţie, sunt foarte multe hârtii care trebui semnate şi durează foarte mult. Toată lumea are de pierdut, noi pentru că nu putem folosi această  hală, statul că nu încasează bani de la noi şi tot aşa. În urma aceste investiţii vom agaja câteva sute de persoane.”

NEPI, cel mai mare fond de investiţii imobiliar din România, aşteaptă de aproape 2 ani autorizaţiile pentru construcţia unei noi aripi la Mallul Promenada din Capitală. Au banii de investit  - peste 50 de milioane de euro, există chiriaşi, există consumatori. Nu există autorizaţii.

Astfel de exemple sunt în toată ţara, unde multe proiecte de investiţii private, mai mari sau mai mici, sunt ţinute pe loc, sunt blocate, sau chiar se renunţă la ele pentru că nu pot fi demarate în timp util din lipsa autorizaţiilor administrative, de construcţii, de mediu etc.

Conform ultimului studiu al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), cea mai mare problemă pe care o întâmpină companiile este legată de procedurile îndelungate şi complicate de autorizare (63,3%). Numeroasele taxe parafiscale sunt pe locul doi ca probleme (57,7%).

Cea mai mare dramă din sectorul privat este că sunt firme vor să facă investiţii, au bani, dobânzile sunt la minime istorice, au cerere, au oameni, dar nu au acele hârtii, semnături din partea instituţiilor statului, din partea celor care reprezintă aceste instituţii, şi care trebuie să-şi dea avizul.

Sertarele uitării, acolo unde ajung proiectele, sunt pline.

Parcă statul, Guvernul, primăriile, Ministerul Finanţelor nu ar vrea banii din TVA, din impozitele pe salarii şi profit, din taxele pe proprietate etc., de pe urma unei investiţii private. Parcă nu ar avea nevoie de venituri.

În schimb, pentru a acoperi deficitul bugetar, deficitul fondului de pensii, creşterile salariale la bugetari, statul/Guvernul/Ministerul Finanţelor se împrumută săptămână de săptămână  - miliarde de lei sau de euro pentru care plăteşte dobânzi -,  împrumuturi care nu sunt rambursate niciodată pentru că nu sunt suficiente  venituri la buget pentru acest lucru. Aşa că datoria statului creşte an de an.

Fiecare zi de întârziere în eliberarea unor autorizaţii înseamnă un medic sau un profesor sau un absolvent de facultate care preferă să plece din România. 

Uitaţi-vă cum se împrumută primăriile sau consiliile judeţene, o bombă care va exploda peste un deceniu şi care va fi plătită din bugetul de stat - aşa cum se întâmplă acum la fondul de pensii -, prin majorări de taxe şi impozite, prin alte împrumuturi, prin tăierea investiţiilor de la bugetul naţional etc.

Creşterea economică din ultimii ani s-a datorat aproape exclusiv  creşterii consumului, venită prin scăderea TVA, majorare de salarii,  scăderea dobânzilor bancare sau din creşterea creditelor de consum.

Investiţiile private şi cele ale statului sunt făcute la minimul necesar. Multe din investiţiile private sunt blocate nu de lipsa banilor, ci de problemele administrative, iar investiţiile statului sunt tăiate  an de an, ajungând chiar la minimul ultimului deceniu,  pentru că banii trebui să meargă la majorările de salarii din sectorul de stat.

De-a lungul ultimilor douăzeci de ani, de când s-au reluat investiţiile, fiecare companie, fiecare om de afaceri, fiecare antreprenor, fiecare multinaţională a încercat să se descurce pe cont propriu cu obţinerea autorizaţiilor.

În timp s-au născut “brokeri” care intermediază acest lucru, respectiv obţinerea autorizaţiilor şi predarea apoi a hârtiilor cu semnăturile necesare către cei care fac investiţia.

Să nu uităm cazul Kaufland, cu consilierul lui Sorin Oprescu, Solomon Winkler. Înmulţiţi acest caz cu 500 sau cu 1.000, câte supermarketuri, hipermarketuri s-au deschis.

Acest mod de a face business a mers bine până acum câţiva ani, până când a părut DNA şi a început să dezgroape câteva schelete, dosare.

Acum aproape nimeni nu se mai bagă şi multe proiecte sunt moarte. Toată lumea se întreabă de ce, dar nimeni nu se uită în trecut, pentru a vedea ce hidră administrativă au crescut şi au hrănit.

Această hidră administrativă, formată din instituţii şi oameni care trebuie să semneze hârtii, a ajuns mai puternică decât statul şi decât Guvernul.

Această hidră administrativă a ajuns să ţină pe loc creşterea economică, opreşte investiţiile şi locurile de muncă, opreşte creşterile salariale în special din sectorul privat, dar şi de la stat.

Din păcate, nimeni nu mai poate să o controleze, pentru că este peste tot.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9457
Diferență: -0,0303
Ieri: 4.9472
Azi: 4.6170
Diferență: -0,3281
Ieri: 4.6322
Azi: 5.7676
Diferență: -0,9922
Ieri: 5.8254
Azi: 4.7889
Diferență: -0,0543
Ieri: 4.7915