Capitalul de lucru sau capitalul circulant este o noţiune destul de clară, însă când facem referire la managementul DEEE sunt necesare câteva explicaţii suplimentare, probabil nu numai pentru a facilita înţelegerea a ceea ce reprezintă acronimele DEEE, dar si pentru a clarifica cu ce se ocupă această industrie.
DEEE este un acronim folosit pentru Deşeurile de Echipamente Electrice şi Electronice, respectiv pentru deşeurile de echipamente care au funcţionat pe bază de curent electric, fie conectate la o priză electrică, fie pe bază de baterii, iar industria DEEE este un sector reglementat, în centrul acestui ecosistem fiind aşezate organizaţiile colective, cunoscute şi ca Organizaţii de Transfer de Responsabilitate (OTR). OTR-urile sunt entităţi autorizate să acţioneze în numele importatorilor şi producătorilor (Producător) de Echipamente Electrice si Electronice (EEE) pentru îndeplinirea obligaţiilor legale de mediu ale acestora în ceea ce priveşte colectarea şi reciclarea DEEE-urilor.
Ca să continuăm descrierea simplistă, mecanismul de operare în acest ecosistem are la bază finanţarea de către Producători a costurilor cu colectarea şi reciclarea DEEE-urilor, cunoscută ca taxă de timbru verde, cost care este cascadat către consumatorul final. Practic, producătorul plăteşte către OTR aceasta taxă, care asigură colectarea şi reciclarea a cel puţin 65% (minimul legal) din cantităţile de EEE puse în circulaţie de Producător, taxă care este transferată ulterior în aval până la consumatorul final.
Dacă până aici mecanismul pare oarecum simplu, acesta se complică dacă luăm în considerare că obligaţia minimă de colectare, de 65%, se aplică mediei cantităţilor puse pe piaţă de Producători în ultimii 3 ani. Dacă ar fi să punem acest mecanism într-o perspectivă mai uşor de înţeles, acesta s-ar traduce prin faptul că taxa încasată în anul curent de către OTR-uri urmează să fie utilizată pe parcursul următorilor 3 ani pentru asigurarea serviciilor de colectare şi reciclare.
Însă realitatea ne arată că acest proces nu decurge atât de simplu, acest mecanism reprezentând o adevărată provocare din perspectiva gestionării capitalului de lucru. Această dificultate se constată nu numai uitându-ne la situaţiile financiare raportate de către cele 19 OTR-uri autorizate la nivel naţional, dar şi ca urmare a insolvenţelor care au avut loc în această industrie, ale căror efecte negative vor fi decontate de sistem, cu precădere de către Producători.
Pentru a înţelege ceva mai bine tabloul în ansamblul său, ne îndreptăm atenţia asupra situaţiilor financiare la decembrie 2023, publicate de top 3 OTR-uri autorizate pentru gestionarea DEEE, care cuantifică 60% din cota de piaţă din industrie. În sinteză, aceste informaţii financiare le putem structura după cum urmează (sumele sunt în lei, valorile cuprinse între paranteze sunt cu minus, iar ultima coloană reprezintă un calcul estimativ)
Pentru a simplifica, analiza nu prezintă datele tuturor OTR-urilor, având în vedere că 60% din piaţă este un eşantion reprezentativ. Menţionăm, totuşi, că un număr restrâns al acestora înregistrează o altă structură patrimonială, ce indică o abordare prudentă. Totodată, analiza realizată este menită să evidenţieze o problemă sistemică pentru a o conştientiza spre soluţionare, şi nu particularităţile unui anumit OTR; din acest motiv, datele de identificare ale acestora au fost anonimizate.
Datele publice disponibile nu prezintă informaţii analitice cu privire la structura diferitelor elemente bilanţiere de activ şi pasiv, ceea ce nu permite determinări exacte, însă putem să estimăm, având în vedere datele pe care le cunoaştem, care este nivelul de dificultate în gestionarea capitalului de lucru.
În acest sens, deşi nu cunoaştem datele cu privire la nivelul obligaţiilor financiare necesare pentru realizarea serviciilor de colectare şi reciclare pentru următorii 3 ani, putem imagina un scenariu de lucru pentru anul 2024. Reluăm mecanismul conform căruia sumele încasate în anul curent urmează să fie utilizate pe parcursul următorilor 3 ani pentru asigurarea serviciilor de colectare şi reciclare. Prin urmare obligaţiile de colectare şi reciclare aferente anului 2024 şi parţial 2025 şi 2026, ar trebui să fie realizate din soldul de disponibil înregistrat la finalul anului 2023.
Astfel, dacă plecăm de la premisa că nivelul cheltuielilor în anul 2024 se menţine la nivelul anului 2023, acestea ar trebui să fie acoperite exclusiv din disponibilul existent la finalul anului 2023, respectiv din cel rămas din Activele Circulante după achitarea Datoriilor Curente. Ori nivelul disponibilităţilor la finalul anului 2023, a se vedea poziţia Active Circulante, din care scădem Datoriile Curente, este nesemnificativ comparativ cu nivelul Cheltuielilor Totale.
Raportat la datele prezentate anterior, în ultima coloană am determinat empiric Deficitul de disponibilităţi aferent anului 2024, folosind următoarea formulă: Deficit disponibilităţi = Active Circulante – Datorii Curente - Cheltuieli Totale. Mai exact, din disponibilul existent la finalul anului (Active Circulante – Datorii Curente) am scăzut necesarul de cash, respectiv sumele necesare pentru realizarea obligaţiilor în anul 2024, estimat la nivelul Cheltuielilor Totale înregistrate în 2023. Rezultatul estimat evidenţiază un deficit enorm de disponibil (marcat cu roşu) pentru achitarea obligaţiilor curente, ceea ce ne indică o deficienţă a mecanismului reglementat, respectiv acela de a utiliza sumele încasate în anul curent pe parcursul următorilor 3 ani.
Se poate constata, aşadar, că acest mecanism favorizează erodarea capitalul de lucru, cel puţin din următoarele cauze:
· organizaţiile angajează costuri la un nivel mai ridicat faţă de cel bugetat. Acest lucru este cauzat de faptul că estimările de buget sunt realizate în baza datelor certe, prezente, însă costurile sunt angajate în următorii 3 ani, fiind supuse volatilităţii pieţei;
· promovarea de către OTR-uri a unor tarife mici, care nu sunt sustenabile, din dorinţa de a creşte portofoliul de clienţi, tarife care sunt insuficiente pentru a susţine costurile viitoare;
· control deficitar asupra capitalului de lucru.
Situaţia se complică şi mai mult având în vedere că noul cadru legislativ stabileşte ca OTR-urile să „constituie provizioane în vederea asigurării gestionării 100% a EEE finanţate de producătorii pentru care au preluat responsabilitatea, indiferent de momentul când acestea devin deşeuri”.
Uitându-ne la câte OTR-uri au constituit aceste provizioane până în prezent (din totalul celor 19), acestea sunt foarte puţine, în pofida faptului că acestea sunt supuse anual unui audit financiar şi unui audit operaţional, care ar fi fost de aşteptat să sesizeze aceste particularităţi ale mecanismului. Însă, în cazul unor OTR-uri, obligaţiile viitoare par să nu figureze în contabilitate la un nivel corect estimat, sau nu figurează chiar deloc.
În consecinţă, efectul acestei reglementări va fi de recunoaştere (tardivă) a unor pierderi contabile enorme acumulate pe parcursul mai multor ani de către unele dintre OTR-uri, pe care cel mai probabil le vom observa în situaţiile financiare aferente anului 2024.
Pe de altă parte, un alt element de noutate în cadrul de reglementare îl constituie constrângerea organizaţiilor colective de a deţine o cotă de piaţă de minimum 5% dintr-o categorie de DEEE-uri pentru a putea fi licenţiate, începând cu anul 2025. Această prevedere, într-o piaţă concentrată (aşa cum observăm, primii trei jucători deţin 60% din piaţă) forţează organizaţiile colective nou înfiinţate să intensifice demersurile necesare pentru a creşte rapid portofoliul de Producători pentru a-şi asigura supravieţuirea, principalul instrument avut la îndemână fiind promovarea de tarife mici. Ori promovarea unor tarife ne-sustenabile, aşa cum am arătat anterior, le va duce exact în acelaşi punct de dificultate în viitor, respectiv o lipsă acută de capital. Astfel, pe lângă faptul că această prevedere va restrânge concurenţa, intuim că are şi acest efect secundar cu impact negativ în managementul capitalului de lucru.
Producătorii care au obligaţia să finanţeze acest sistem sunt interesaţi de noile reglementări în domeniu, mai ales că sunt ţinuţi răspunzători în cazul în care OTR-urile eşuează în misiunea lor de a îndeplini obligaţiile de colectare. În acest context, această analiză, deşi este departe de a fi una riguroasă, se doreşte a fi un precursor pentru actorii din sistem, mai ales pe cei care au acces la mai multe date, spre o analiză mai atentă, care să acopere inclusiv acest unghi, respectiv al mecanismului de finanţare şi de gestionare a capitalului de lucru. Bineînţeles, se impune ca această perspectivă să vină în completarea principiilor de claritate, aplicabilitate, concurenţialitate, elemente care probabil sunt deja avute în vedere pentru a asigura un mediu sănătos pentru toţi actorii din ecosistem.
Cristian Gavril este Managing Partner al ProAdvisors (www.proadvisors.ro), companie de consultanţă de management şi restructurare. ProAdvisors coordonează totodată activitatea Ecotron (www.ecotron.ro), organizaţie colectivă de transfer a responsabilităţii producătorilor şi importatorilor de echipamente electrice şi electronice.
