Suntem în anul 1917. România traversează unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa: este măcinată de război, suferind pierderi umane, teritoriale şi economice uriaşe. Rezervele sunt epuizate, iar materiile prime necesare baterii monedelor de către Ministerul Finanţelor sunt redirecţionate către uzinele de armament. Nici contractarea unei monetării care să le realizeze nu era posibilă. În acest context, baterea unor noi monede nu putea fi realizată.
Dar viaţa de zi cu zi trebuie să continue, iar în comerţ este nevoie de "mărunţis". Aşa că, într-o mişcare fără precedent, Ministerul Finanţelor este autorizat să emită „monede de hârtie” de 10, 25 şi 50 de bani. O soluţie ingenioasă, de avarie, într-un moment de răscruce.
Astfel a apărut biletul de 10 bani, practic o mică pătrăţică de hârtie cu dimensiunile de 33 x 44 mm, mai degrabă de dimensiunea unui timbru poştal decât a unei bancnote obişnuite. Cât să încapă în portofelul unei ţări aflate în criză. Pentru comparaţie, este de cinci ori mai mică decât bancnota de 1 leu de astăzi.
Pe lângă unicitatea dimensiunii, micul bilet de 10 bani mai reprezintă o premieră: întrucât pe o parte este imprimată efigia Regelui Ferdinand I al României, este considerată prima bancnotă românească pe care apare chipul unui suveran. Designul i-a aparţinut pictorului Horaţiu Sava Dimitriu, iar tipărirea a fost realizată la Iaşi, la Serviciul Geografic al Armatei.
Sursele istorice spun că în anul 1917 îţi trebuiau aproape 100 de astfel de „monede de hârtie” de 10 bani pentru a cumpăra o găină.
Dar această soluţie temporară din 1917 avea să intre în istorie, în Cartea Recordurilor mai exact, fiind considerată drept „cea mai mică bancnotă din lume”.
Astăzi, la mai bine de un secol distanţă, bancnota mică de 10 bani s-a făcut mare: este căutată de colecţionarii pasionaţi de istorie şi de numismatică. Numismatica este ştiinţa care se ocupă de studiul însemnelor monetare, monedele şi bancnotele fiind apreciate de mulţi drept obiecte de artă, iar colecţionarea obiectelor numismatice este o pasiune frumoasă, împărtăşită de mulţi colecţionari, printre ei, şi eu.
Povestea monedei-bancnotă ne reaminteşte că România a ştiut întotdeauna să se adapteze. Că nu a cedat nici în cele mai grele momente şi a mers mereu înainte. Chiar şi cu paşi minusculi de 33 x 44 mm.
