România are cea mai mică pondere de absolvenţi de studii superioare, în segmentul 25–34 de ani, din UE (23%), mult sub media Uniunii de 44%.
Cu alte cuvinte, doar 1 din 4 tineri este absolvent de studii superioare. La polul opus, în Irlanda, aproape 2 din 3 au studii superioare (beneficiază şi de un context economic aparte ce include un regim de taxare favorabil, ce atrage companii de tehnologie şi, implicit, mulţi absolvenţi). În contrast, mulţi tineri formaţi în România aleg să profeseze în alte state europene, poate unii chiar în Irlanda. Diaspora poate explica parţial procentul redus, alături de participarea mai mică în învăţământul superior şi de abandonul şcolar.
Problema începe însă mai devreme. O mare parte a populaţiei din mediul rural are posibilităţi limitate de a beneficia de educaţie. Aproximativ 42% dintre elevii români nu pricep ceea ce citesc, aproape 49% nu pot face conexiuni matematice şi 44% nu înţeleg fundamentul ştiinţific al unor fenomene familiare. Asta nu o spun eu, ci testele PISA din 2022, unde am fost penultimii din UE. E greu să concurăm cu irlandezii cu astfel de cifre în CV.
Iar înainte de a „judeca” generaţia 25–34, merită să privim şi către generaţia mea, 25–64 de ani, adică o mare parte din forţa de muncă. Dacă 1 din 4 părea puţin, aici lucrurile stau chiar mai rău: doar 1 din 5 are studii superioare.
În ecuaţia creşterii intră mereu trei ingrediente: oameni, capital, tehnologie. Aşadar, creşterea ponderii studiilor superioare ajută, dar nu este suficientă. Capitalul şi tehnologia cântăresc greu, iar o forţă de muncă mai bine pregătită valorifică aceste investiţii. În plus, cererea de competenţe în UE se mută accelerat spre meserii cu valoare adăugată mare. Educaţia terţiară alimentează inovaţia, productivitatea şi creşterea. Există o corelaţie clară între studii şi venituri, însă o diplomă nu garantează, de una singură, venituri ridicate sau competitivitate.
Ar fi de dorit, desigur, să fim ca Irlanda. Însă şi Germania, spre exemplu, are o pondere a terţiarului sub media UE, dar excelează la productivitate, capital, exporturi şi salarii. De aceea spun mereu: capitalul curge unde este cel mai bine primit şi, dacă vine, ne va fi şi nouă mai bine.
Mai mult focus pe rezultate şi mai multă concurenţă ar putea ridica nivelul general de bunăstare. Dacă urmărim doar procentul de diplome ca scop în sine, riscăm „inflaţie de diplome”, nu şi de neuroni şi cunoaştere, precum şi nepotriviri pe piaţa muncii.
Dincolo de diplome, şcoala are un rol esenţial în formarea gândirii critice: într-o lume a dezinformării şi a războiului hibrid purtat online, capacitatea de a înţelege concepte, de a-ţi pune întrebări şi de a discerne adevărul de fals contează enorm. Când vine vorba de manipulare, cei mai puţin educaţi vor fi cel mai uşor de manipulat. Doar o educaţie solidă îţi oferă anticorpi împotriva manipulării.
