Cristian Socol, profesor ASE: În 2015, cand s-au redus taxele, toată pleiada de analişti anunţa dezastrul şi criza bugetară. În realitate sectorul privat a făcut profituri record, iar în 2019 primeşte stimuli de 60 mld. de lei

Agresivitatea prezentă în dezbaterile economice nu reprezintă decât o strategie loss-loss. Dialogul structurat rămâne singura opţiune raţională pentru menţinerea unui cerc virtuos creat în ultimii şase ani. Cred că a lăsa politica deoparte şi a discuta economie / politici economice ar trebuie să fie atributul oricărei instituţii/asociaţii/entităţi ce participă la un dialog cu Guvernul. Din câte ştiu eu, politicienii se văd şi cooperează sau nu în Parlament. Mai puţină propagandă, mai puţine vituperaţii dar mai multă profesionalizare ar fi procese care ar permite atingerea unui obiectiv comun - convergenţa structurală cu media europeană. România nu se poate moderniza decât ca o ţară europeană demnă, puternică.

Principii.

Studii ştiinţifice indică faptul că oamenii nu acţionează tot timpul raţional, aşa cum prezumă principala ipoteză a ştiinţei econonomice - principiul homo economicus. Oamenii acţionează de multe ori emoţional, sunt comozi în gândire, adesea iau decizii pe bază de imitaţie, sunt copleşiţi de informaţii incomplete şi asimetrice. La un alt nivel, decidenţii de politici publice (nu numai macroeconomice) preferă prea mult prudenţa, comoditatea, clasicul în dauna modernului. Le este frică de un nou normal, le este teamă de un echilibru situat mai sus. Raţional vorbind, neavând timp să-şi perfecţioneze background-ul ştiinţific, preferă status quo-ul, inerţia, histereza în gândire, implementare şi evaluare. Din păcate lumea se mişcă, teoriile sunt dinamice, practica ne ajunge din urmă, inteligenţa doboară noi frontiere de cunoaştere şi tehnologice. Totul se democratizează, "elefanţii" pot fi învinşi de "unicorni". Decalajele temporale au efecte mult mai mari decât în trecut. Timpul nu mai are răbdare cu nimeni. Puţină lume citeşte, şi mai puţină înţelege şi şi din ce în ce mai rari sunt cei care citesc, înţeleg şi dau soluţii. Ideologiile radicale şi-au consumat energia, neoliberalismul şi libertarianismul dovedindu-şi eşecul major. La modă acum este paternalismul libertarian - aşa cum a numit acest proces ilustrul economist Richard Thaler. Eşecul hipervalidat al pieţei libere în anumite sectoare economice lasă loc programării economice, intervenţionismului, creşterii rolului statului ca actor economic. 

Un pic de istorie.

Ne aducem aminte perioada 2013-2015 când dezbaterile erau concentrate pe sustenabilitatea sau nu a relaxării propuse prin Codul Fiscal. Când toată pleiada de analişti în frunte cu instituţiile independente anunţau dezastrul, prăpastia economică, criza bugetară şi falimentul. Am recomandat atunci ca fiind un moment optim pentru reducerea TVA general de la 24 la 20%, TVA redusă la 9% şi 5% pentru pâine şi alte produse alimentare, aplicarea scutirii de impozit pentru profitul reinvestit, reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 5%, deducerea suplimentară a cheltuielilor petru cercetare dezvoltare, cota redusă de impozitare pentru microîntreprinderi s.a.m.d. Am arătat în aceste analize de ce relaxarea fiscală poate provoca efecte pozitive atât asupra cererii agregate cât şi asupra ofertei agregate. Ceea ce s-a şi întâmplat.

În realitate, la nivel macroeconomic, rezultatele se văd în creşterea puternică a PIB pe baza dinamicii pozitive a producţiei industriale şi a exporturilor (atingerea bornei de 1000 miliarde lei în prima jumătate a lui 2019), depăşirea pragului de 300 miliarde euro cifra de afaceri a companiilor în 2017, spargerea barierei de 5,5 milioane angajaţi cu normă întreagă, datorie guvernamentală în scădere ca pondere în PIB, un necesar de finanţare brut în scădere puternică şi la jumătate faţă de anul 2009 precum si dezechilibre externe finanţabile în mod sustenabil.

Şi tensiunea la nivel microeconomic s-a redus, cifrele oficiale nu mint. Un Raport recent al Consiliului Fiscal http://www.consiliulfiscal.ro/Analiza%20SOE%202017.pdf arată o creştere de 9 ori a profitului net al companiilor private nefinanciare în perioada 2013-2017 (de la 6,87 miliarde lei la final de 2012 la 63,15 miliarde lei la finele lui 2017) şi o îmbunătăţire consistentă a situaţiei financiare a sectorului companiilor de stat (de la o pierdere de 1,4 miliarde lei în 2012 la un profit net de 4,8 miliarde lei în 2017). Rata de rentabilitate la capitalul investit în sectorul companiilor nefinanciare din România este dublă faţă de media UE (date Eurostat) iar acelaşi indicator are o valoare triplă în România faţă de media UE în sectorul companiilor financiare (date Autoritatea Bancară Europeană). Anul 2018 a fost probabil şi mai bun, deja marile companii anunţă creşteri de profituri nete record.  

Stress ul social s-a redus şi el. Implementarea graduală a #wageledgrowth în perioada 2012-2015 şi şoc în perioada 2016-2018 a venit de la sine în condiţiile în care economia a permis acest lucru. Stimularea creării susţinute de valoare adăugată a conferit sustenabilitate măsurilor sociale implementate pentru a echilibra redistribuirea beneficiilor creşterii economice între muncă şi capital.

Prezent.

Dezbateri largi, acuzaţii lipsite de argumente, aruncarea unor scenarii sumbre privind viitorul economiei şi al societăţii. Toate din pricina anumitor măsuri de echilibrare a valorii adăugate distribuite către muncă şi către capital - în fapt, nimic altceva decât un principiu european fundamental. Creşterea cu 100 lei a salariului minim net pe economie a scos la iveală un mediu de afaceri lipsit de pragmatism, părând a nu conştientiza momentul pe care lumea, dar şi România, îl trăiesc. Migraţia puternică a lucrătorilor, pierderea medicilor şi a profesorilor, lipsa personalului specializat, nevoia de atenuare a tensiunilor sociale dar şi nevoia de a atrage tot potenţialul de muncă la crearea de valoare adăugată pentru a obţine o creştere economică de peste 5% sunt tot atâtea argumente la îndemână pentru a coopera.

Unii au făcut afirmaţia că implementarea strategiei #wageledgrowth (mai ales componenta salaraiilor în sistemul public) s-a făcut în dauna stimulării sectorului privat. Păi zic să ne uităm la cifre, la analiza comparată a stimulilor acordaţi prin #wageledgrowth (doar partea legată de creşterea cheltuielilor de personal bugetar este luată în considerare aici) cu stimulii acordaţi în mod direct dezvoltării sectorului privat (luăm în considerare stimulii direcţi: cheltuielile fiscale precum şi schemele de ajutor de stat pentru companii mari şi programe IMM). Observăm că în 2019 sunt 60,4 miliarde lei stimuli principali acordaţi sectorului concurential (48,4 miliarde lei - bani care rămân în sectorul privat din relaxarea fiscală -anexa 1 - plus 12 miliarde lei stimuli directi).

Creşterile de cheltuieli cu personalul bugetar vs stimularea sectorului concurenţial (atenţie, doar cea directă, principală) pot fi identificate în următorul tabel.

Sursa: www.mfinante.ro, 2019

Faptul că #wageledgrowth a creat deficite nu este decât un alt fake-news plin de ideologie. Alţi analişti ar putea privi în dinamică şi ar putea spune că faţă de anul 2016, cheltuielile fiscale au crescut cu 14,6 mld lei (sume de care a beneficiat mediul privat), în timp ce deficitul bugetar s-a majorat cu 7,8 mld lei. Dar nu este corect să privim doar dintr-o singură parte, ambele motoare au contribuit la un obiectiv comun de convergenţă - creşterea economică medie de peste 5%.

Un just echilibru între remunerarea muncii şi remunerarea capitalului reprezintă cea mai bună opţiune de politici publice dincolo de orice ideologie. A considera că modelul bazat pe avantajul "competitiv" al forţei de muncă ieftine în timp ce îţi migrează mai mult de o treime din forţa de muncă activă disponibilă mai putea funcţiona din decembrie 2016 încoace este doar de domeniul SF. Indiferent de guvernare, România trebuie să meargă către structura echilibrată validă în ţările din UE - o repartiţie echitabilă între muncă şi capital.

Anexa 1

Conform Raportelor privind situaţia macroeconomică pe anii 2017-2019, impactul prevederilor legislaţiei fiscale privind reducerea fiscalităţii asupra veniturilor bugetare este următorul:

                               *Impactul a fost estimat pentru cheltuielile pentru care există  raportări statistice.

                               **Impactul nu cuprinde scutirile care sunt conforme Directivelor UE

*Cheltuielile fiscale reprezintă totalitatea prevederilor legislaţiei fiscale, reglementări sau norme legislative al căror efect este reducerea veniturilor bugetare sau amânarea încasării acestora, aplicabile anumitor categorii de contribuabili, în raport cu standardele de impozitare stabilite în mod general. Acestea pot include scutiri, deduceri şi facilităţi fiscale, cote reduse de impozitare, reguli diferenţiate de calcul al impozitelor, taxelor şi contribuţiilor stabilite în scopul acordării unui tratament preferenţial unei categorii de contribuabili, precum şi orice alte reglementări fiscale de natură să reducă încasările bugetare.

Principalele cheltuieli fiscale în cazul României sunt legate de:

1. impozitul pe profit (ex.: scutirea de impozit pentru profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice - maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, cheltuielile de cercetare dezvoltare – deducere suplimentară în proporţie de 50% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi, cheltuieli privind sponsorizări şi/sau acte de mecenat, precum şi burse private etc.)
2. impozitul pe venit (ex.: scutirea de impozit pentru veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, persoanele persecutate din motive politice etc., pentru  indemnizaţiile pentru risc maternal, maternitate, creşterea copilului, eliminarea din venitul impozabil a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi a plafonului neimpozabil de 2000 lei în cazul veniturilor din pensii, deduceri personale pentru persoanele aflate în întreţinere, etc.)
3. TVA (cotele reduse de TVA de 9% şi 5%)
4. impozite şi taxelor locale (ex.: scutiri de la plata impozitului pe clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, scutiri de la plata impozitului pe clădire în cazul persoanelor fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate, etc.)
5. contribuţii sociale (ex.: tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii, ajutoare, indemnizaţii şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, veniturile din pensii, etc.)

Anexa 2

Buget 2019 - Susţinerea mediului de afaceri - au fost cuprinse în buget credite de angajament pentru următoarele Programe Guvernamentale

- milioane lei -

Sursa: www.mfinante.ro, 2019