In Romania se vorbeste cu prea multa usurinta de “oportunitatea” intrarii rapide in zona euro. Termenii sunt urmatorii: atat timp cat indeplinim criteriile nominale, avem si o tinta oficiala, de ce n-am intra? Sau de ce sa nu intram macar in ERMII, daca tot am strans cureaua si am indeplinit criteriile de aderare? Iata ca ieri tinta de adoptare a euro a fost declarata oficial nefezabila de guvernatorul BNR, ceea ce pentru multi economisti nu a fost o surpriza.
Ironia face ca in momentul de fata multe dintre statele pretendente la intrarea in eurozona, inclusiv Romania, sa indeplineasca criteriile de intrare, intr-un context in care multe state din interiorul clubului nu le mai indeplinesc. Cel putin nu pe toate. Ne confruntam cu o situatie oarecum bizara. Statele est europene au acum bilet de intrare in eurozona, dar refuza sa intre. Sau amana. Cum ar trebui sa se pozitioneze statele pretendente in noul context? Sa amane adoptarea euro? si daca da, pana cand? Sa intre, daca indeplineste criteriile? Si daca da, cand?
Raspunsul la toate aceste intrebari e relativ simplu daca intelegi ce inseamna de fapt intrarea unui stat in eurozona. Sa luam cazul nostru. Intrarea Romaniei in 2019 in zona euro ar presupune intrarea in ERMII cel tarziu in 2017, cel mai bine in 2016 (asa cum a demonstrat experienta altor state), adica peste cateva luni. Ce inseamna asta mai exact.
ERMII este un fel de anticamera a zonei euro, o perioada obligatorie de minim doi ani in care Romania trebuie sa demonstreze ca este capabila sa ramana stabila fara sa utilizeze cursul de schimb. Practic, ERMII este o perioada de testare ex-ante a economiei romanesti, o perioada in care fluctuatia leului in raport cu euro va fi limitata. Participarea in ERMII se face pe baza unei paritati centrale leu-euro stabilita prin negocieri intre BCE, ministerele de finante si bancile nationale din zona euro si cele participante la ERMII, cu consultarea Comisiei Europene (ECOFIN).
Paritatea centrala inseamna valoarea de referinta a leului fata de euro care se stabileste la intrarea in ERMII. Cursul de schimb de pe piata la intrarea in ERMII poate fi diferit de aceasta valoare de referinta. Conform procedurii, in ERMII cursul de schimb de pe piata trebuie sa fluctueze in cadrul unei benzi de ± 15% calculata fata de paritatea centrala. (se poate stabili de comun acord si o banda de fluctuatie mai stransa, de 2,25%, dar numai in sensul aprecierii leului fata de euro, nu si deprecierii).
Principala miza este deci stabilirea paritatii centrale. Pe parcursul participarii la ERMII aceasta poate fi modificata, fie prin revalorizari, fie prin devalorizari ale leului fata de euro. Daca o revalorizare a leului este permisa, o devalorizare a acestuia va fi considerata drept neindeplinire a criteriului de la Maastricht (privind stabilitatea cursului de schimb) minim doi ani in interiorul ERMII. In aceasta situatie, participarea la ERMII va fi extinsa automat, iar Romania va trebui sa amane adoptarea euro cel putin inca doi ani. Ce sa intelegem de aici? ca intrarea in ERMII trebuie aleasa cu mare grija, pentru ca Romania odata ce a facut acest pas cunoaste termenul minim (2 ani), nu si termenul maxim de ani pe care-l va petrece in ERMII, termen care poate fi prelungit daca economia dovedeste ca nu este capabila sa se ajusteze in lipsa cursului de schimb.
Pe de alta parte, sa nu uitam ca ERMII inseamna practic un regim de curs de schimb fix. Daca pana acum am strans cureaua, ERMII va fi resimtit ca un lant in jurul gatului atat timp cat economia nu va fi suficient de performanta. Practic, in ERMII trebuie sa reusesti sa mentii criteriile nominale indeplinite (ceea ce presupune ca ele sa fi fost atinse in mod sustenabil), sa cresti in acelasi timp convergenta reala, fara insa sa te folosesti de cursul de schimb, pe care va trebui sa-l mentii in marja la care te-ai angajat, ceea ce nu e putin lucru daca economia nu performeaza. In plus, odata intrat in ERMII nu te mai poti intoarce, nu poti renunta la el pur si simplu si sa te intorci la conditiile initiale. Va trebui sa ramai in acest mecanism pana cand indeplinesti conditiile pentru a trece la etapa urmatoare – adoptarea euro.
Pe de alta parte, stabilirea paritatii centrale mai are si o alta miza. Dezvoltarea pe termen lung a economiei romanesti dupa adoptarea euro. Daca Romania intra in zona euro cu un leu supraevaluat in raport cu euro, va fi afectata cresterea economica, competitivitatea exporturilor, de unde deficite comerciale si de cont curent, etc. Un leu subevaluat va inseamna inflatie, cu toate implicatiile ce decurg de aici. De mentionat aici ar fi ca nici un stat nu-si “alege” paritatea pe care o doreste, ci cea care ii este permisa. Odata stabilita de comun acord cu institutiile amintite, paritatea centrala leu-euro este testata de BCE din punct de vedere al sustenabilitatii acesteia.
Teoria spune ca cel mai bine ar fi ca paritatea centrala sa fie fixata la nivelul de echilibru pe termen lung al cursului de schimb (nivel compatibil cu stabilitatea economiei nationale pe termen lung). In opinia mea, in momentul de fata estimarea unui curs de schimb de echilibru benefic pentru economia Romaniei este foarte dificila, din mai multe considerente. In primul rand, aceasta valoare fluctueaza in timp, indeosebi in tarile in proces de ajustare, ajustari care afecteaza atat cursul de schimb de echilibru cat si cursul de schimb de piata. In al doilea rand, contextul actual in care raporturile dintre valutele principalelor economii se reechilibreaza, nu ne ajuta deloc. In al treilea rand, in Romania cursul de schimb a avut deviatii semnificative fata de cursul de schimb de echilibru (estimat pe baza modelului BEER in perioada 2009-2015 serii lunare).
Ce sa intelegem de aici? Ca adoptarea euro inseamna mult mai mult decat indeplinirea unor criterii nominale, chiar si a celor reale. Ca acestea trebuie insa indeplinite, daca vrem o economie stabila si un drum european. Ca atat timp cat o economie nu este suficient de performanta, e mai bine sa amane intrarea in ERMII si implicit adoptarea euro. Mai devreme sau mai tarziu acest lucru se va reflecta in nivelul de dezvoltare al economiei pe termen mediu si lung. Ca, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, adoptarea euro nu trebuie sa devina pentru romani un scop in sine. Adevarata miza a adoptarii euro in Romania nu trebuie sa fie nici daca, nici cand, ci cum vom face asta. Si ca la cum vom face asta va trebui sa ne gandim mult mai serios de acum inainte si sa concretizam aceste ganduri in ceea ce ar trebui sa se numeasca o Foaie de parcurs a Romaniei catre euro.
Aura Socol, conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti
