În legătură cu articolul „Cinci întrebări despre concurenţa în economia românească“, publicat în Ziarul Financiar de vineri, 31 mai 2013, analistul telecom Nicolae Oacă are următorul comentariu: „La punctul 2 („de ce percepi un tarif pentru un minut de convorbire în reţea mai mic decât în afara reţelei“) răspunsul este simplu: tarifele de terminare în reţelele mobile, mult prea mari (ANCOM ar trebui să intervină); dar şi grija operatorilor de a-i face "captivi" pe clienţi mărind tarifele spre alte reţele.
Rezultat: peste trei sferturi din trafic se termină în reţeaua care l-a generat, iar românii plătesc mai mult decât trebuie pentru telefonia mobilă. Situaţia îmi aduce aminte de SUA de la începtului anilor '80, înainte de liberalizare, când americanii plăteau un miliard de dolari mai mult din cauza tarifelor monopolistului AT&T.
La punctul 3 (de ce nu există magazine în care să fie prezentate telefoane mobile cu abonamentele aferente din toate reţelele telecom prezente în România) tot operatorii sunt cauza. Dealerii, cu care au avut relaţii, au fost obligaţi să vândă numai pentru un operator.
Aici Consiliul Concurenţei ar putea interveni. Aş mai adăuga: - de ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe x ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este „codată“ - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui în ea, o poţi închiria sau chiar vinde.
Pe când la un telefon mobil cumpărat în rate (cu contract care are anumite obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului - eşti obligat să-l foloseşti numai într-o reţea. - de ce tarifele sunt denominate în euro, când moneda naţională este leul, românii find plătiţi în lei. Contabilitatea se ţine tot în lei. - de ce unii operatorii nu oferă contracte şi pe un an, nu numai pe doi ani?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
