Romania a intrat in "recesiune tehnica" potrivit Eurostat. Este vorba de cifre anuntate pentru T2 fata de T1 in acest an si revizuirea mersului lui T1 fata de T4 din 2013. Merita sa facem cateva observatii privind dinamica PIB-ului in acest an, cea care fost si cea probabila pentru semestrul doi.
Este de remarcat astfel relevanta unor cifre in interpretarea mersului PIB-ului in anii din urma. De pilda, daca facem abstractie de anul agricol exceptional 2013, acel an nu pare mai bun decat 2012 ca dinamica economica. Iar trimestrele 3 si 4 sunt cele responsabile pentru cifra de cca. 3,5% a cresterii PIB-ului din 2013.
Daca anul agricol trecut nu ar fi fost atat de remarcabil, T1 in 2014 nu ar fi fost probabil in diminuare fata de T4 din anul precedent. Raman la ideea ca nu avem potential de crestere reala durabila care sa mearga spre 4% in momentul de fata. Poate numai daca am absorbi fonduri europene in procent de cel putin 3/4 din cele alocate Romaniei, daca am cheltui banul public cu mult mai multă eficienta, daca sectorul privat ar da semne de iesire din letargie, etc.
Potentialul nostru de crestere este probabil intre 2 si 3% pe an, chiar daca frecvent este invocat deficitul de cerere care ar sugera factori de productie neutilizati masiv in economie. Este de notat totodata rolul cheltuielilor publice in sustinerea activitatii economice de ansamblu in conditii de criza economica si de finantare precara din partea sectorului bancar.
Romania a reusit cu mari eforturi o consolidare fiscala de amploare si aducerea deficitului bugetar la sub 2,5% din PIB de-a lungul a catorva ani, ceea ce permite unui guvern sa iasa de sub o constrangere bugetara extrema. In asemenea circustante, este esential sa fie protejat nivelul cheltuieilor publice pe baza carora s-a construit un buget public si s-a imaginat dinamica PIB-ului, in conditiile in care economia privata, repet, este suferinda. Iar in cadrul cheltuieilor publice trebuie reliefata importanta investitiilor in bunuri de capital, care "crowd in", adica care ajuta sectorul privat sa functioneze mai bine. Fiindca este vorba de infrastructura, prin excelenta.
Drept este ca pe termen scurt are intaietate in sustinerea cererii agregate nivelul cheltuielilor publice in sine, dar cu cat largim perspectiva de timp investitiile in bunuri de capital, cele productive, ies tot mai mult in fata. Este de constatat ca in primul semestru din 2014 investitiile productive au scazut cu cca 20% fata de anul precedent, tot astfel cum au fost considerabil inferioare cheltuielile publice totale fata de cele programate, cu, sper sa nu gresesc, peste 9 miliarde lei. Aceasta situatie este de judecat in conjunctie cu o tinere a defictului bugetar la cca 0,5% din PIB in primul semestru, care nu este automat o performanta.
Afirm aceasta intrucat sunt ministere care nu si-au efectuat investitiile, sau cheltuielile asa cum erau programate. Poate ca vinovata este o slaba programare bugetara la unele ministere, sau alte motive. Dar este de admis ca daca am fi avut, de pilda un deficit sa zicem de 0,9% din PIB in primul semestru dinamica cererii agregate ar fi fost mai sustinuta, ceea ce ar fi ajutat PIB-ul.
O stire buna aici ar fi ca exista spatiu de manevra fiscal si se pot efectua mai multe cheltuieli publice, mai ales investitii in semestrul 2, ceea ar sustine cererea publica de ansamblu si, mai departe, cererea agregata in economie.
Este de notat mersul investitiilor directe in economia autohtona, mai mici ca in 2013 in perioada corespondenta. A fost remarcata de unii analisti infuzia de capital de portofoliu in semestrul 1 pe fondul ameliorarii tabloului macroeconomic al Romaniei, dar pentru crestere durabila mult mai mult conteaza investitii directe productive si investitii publice. Capitalul de portofoliu este adesea de natura speculativa. Cifrele nu sunt incurajatoare din acest punct de vedere. Si daca adaugam finantarea bancara slaba, dezintermedirea financiara in fapt, completam un tablou explicativ pentru care economia nu poate decola spre 4% crestere anuala.
Exista si incertudini privind legislatia fiscala si aplicarea CAS, dar nu cred ca ele au fost decisive pentru ce s-a intamplat in semestrul 1.
Iar criza geopolitica, conflictul armat din Ucraina este de o gravitate extraordinara si poate anula perspectiva de crestere in 2015 pentru cele mai multe tari europene. Nu pot fi invinse "legi ale gravitatiei" nici in materie economica. Europa, zona euro mai cu seama, este amenintata de debt deflation, de combinatia intre datorii publice si private foarte mari in contextul unei cresterii economice care nu prea exista. Aceasta situatie face ca serviciul datoriilor sa fie un exercitiu foarte complicat, uneori coplesitor, mai ales pentru unele tari din zona euro.
As mai nota si dinamica cursului de schimb. Oficiali ai BNR au remarcat ca o apreciere a leului nu ajuta exporturile si nici dezvoltarea productiei autohtone de bunuri si servicii ce pot inlocui importul. Si aici vedem ca infuzia de hot money are mai multe fatete negative in masura in care impinge putermic leul spre apreciere, fie si temporara.
Sansa Romaniei in asemenea circumstante este de a eficientiza cheltuirea banului public si de a proteja nivelul investitiilor productive facute cu cap, o absorbtie mare a fondurilor europene, gasirea unor cai de finantare alternativa la ce ofera sistemul bancar autohton si extern, inclusiv prin piata de capital, gasirea de noi racorduri la piete din afara UE.
Una peste alta, cred ca cresterea reala a PIB_ului in acest an va fi peste 2%. Doamne fereste insa ca situatia de la Estul Romaniei sa se deterioreze si mai mult, cu efecte incaculabile. Trebuie spus ca exista si alte riscuri geopolitice pentru Europa, care se confrunta cu a largire a ariei de dezordine la granitele ei.
Daniel Dăianu este profesor de economie, iar în acest moment este consilier în cadrul ASF. Din octombrie va fi membru al Consiliului de Administraţie al BNR.
