• Leu / EUR4.9036
  • Leu / GBP5.4789
  • Leu / USD4.5570
Opinii

Cum de a devenit o slăbiciune - intermedierea bancară scăzută - un atu pentru economia românească?

Cum de a devenit o slăbiciune - intermedierea bancară scăzută - un atu pentru economia românească?

Autor: Sorin Pâslaru

10.04.2013, 00:09 3751

Nimeni nu îşi imagina acum 10 ani, când România se uita cu jind la cele 10 ţări din estul şi sudul Europei care urmau să intre în Uniunea Europeană în 2004, printre care şi Cipru, că România va suferi în primul rând din importul unei crize financiare din Vest.

Speranţa, certitudinea (sau iluzia?), era că odată ce intri în Uniunea Europeană  vei fi ferit de rele, va fi o plasă de siguranţă care te va proteja şi în niciun caz nu se vor repeta convulsiile prin care au trecut economia şi societatea în anii ’90.  Mai mult, statele din zona euro erau văzute ca ţărmul final, locul de vis unde odată ajunşi, gata, nimic nu te mai poate ameninţa.

Cine şi-ar fi imaginat vreodată, spre exemplu, că slăbiciunea în sistemul bancar românesc va proveni din import, când permanent ni s-a spus în toată această perioadă că România nu poate creşte pentru că nu are economisire internă şi destulă intermediere bancară şi că trebuie finanţare externă?

„Sistemul bancar este încă, de mulţi ani încoace, una dintre slăbiciunile economiei româneşti. Nu este încă un sector care poate într-adevăr să medieze între oamenii care economisesc bani şi cei care au nevoie de bani. Partea bună este că în ultimul timp au venit multe bănci străine care, prin standardele pe care le aduc, pot mări competiţia“, spunea Nout Wellink, un mare bancher olandez, într-un interviu pentru Ziarul Financiar publicat pe 26 iunie 2002.

Nout Wellink era atunci guvernatorul băncii Olandei şi preşedintele Consiliului Guvernatorilor Băncii Reglementelor Internaţionale. Un om-cheie în sistemul bancar european, el a fost salvatorul băncilor olandeze care au fost nevoite să ia de la stat zeci de miliarde de euro după şocul Lehman Brothers sau a ceea ce a mai rămas din ele (ABN Amro, spre exemplu, a fost dezmembrată).

Măsura medierii între oamenii care au bani şi cei care au nevoie de ei, despre care vorbea bancherul olandez, este dată, în general, de raportul dintre activele bancare şi produsul intern brut care se numeşte chiar „grad de intermediere bancară“. Cu cât este mai redus acest raport, cu atât sistemul bancar al unei ţări este mai „subdezvoltat“ şi este o sursă de slăbiciune pentru economie, spunea atunci dl Wellink. În 2002 intermedierea bancară era 15% din PIB.

Culmea, azi, zece ani mai târziu, această întârziere a „dezvoltării“ intermedierii bancare este prezentată ca un atu pentru România!

Iată, se spune, România are doar 60% pondere a activelor bancare în PIB, faţă de 200-300% orice ţară din Occident şi chiar de 700-800% în cazul Ciprului. 

De altfel, acesta este şi argumentul cu care azi establishment-ul Uniunii Europene îşi apără decizia de a nu interveni în cazul unor bănci din zona euro: Cipru este o excrescenţă financiară în cadrul UE, trebuie corectată.

Intermedierea bancară a devenit în sine un risc dacă depăşeşte un anumit nivel. Nu se ştie deocamdată cât ar fi acest nivel, dar statele cu intermediere financiară redusă sunt date drept exemplu bun.

Nimeni nu îşi imagina, nici măcar în toamna lui 2008 sau în martie 2009, când pieţele financiare ajunseseră în centrul furtunii, că o bancă din ZONA EURO va putea fi în stare să suspende operaţiunile timp de trei săptămâni într-o ţară, precum Bank of Cyprus azi în România.

Nu contează că este din Cipru până la urmă, contează că este din zona euro, că este sub supravegherea finală a Băncii Centrale Europene, care bate monedă şi pentru Cipru şi pentru Germania.

Poate că nu va avea consecinţe dramatice până la urmă pentru români această prăbuşire a sistemului bancar cipriot, dar încrederea este afectată. Visul se destramă.

În Grecia, salariile s-au ajustat cu 40% în ultimii 5 ani de criză. Periferia pătimeşte. Că pătimeşte pentru că face evaziune fiscală (Grecia), că şi-a majorat disproporţionat sectorul financiar faţă de economia reală (Cipru), că băncile au dat credite supraevaluate (Irlanda) sau diverse alte motive, cert este că periferia este la fel de periferie ca acum 30-40 de ani, când a început cursa spre centru, spre integrare.

Surpriza este că pentru unele dintre ţările de la periferie o măsură a subdezvoltării -  intermedierea bancară scăzută - devine acum un atu.  Rămâneţi la active bancare sub 100% din PIB, este mesajul.

Rămâneţi la încălzirea cu lemne (ultima ediţie din The Economist spune că aceasta este noua modă în energia verde - culmea, în România 30% din 8,4 milioane de locuinţe se încălzesc astfel), hrăniţi-vă din grădina proprie, creşteţi găini să mâncaţi ouă bio (Zuckerberg de la Facebook nu mănâncă decât ce taie), mergeţi cu bicicleta (o face jumătate din populaţia rurală a României că nu are bani de maşină).

Poate încă nu ştim să preţuim ce avem.

Urmează ZF Power Summit 2023
AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9036
Diferență: 0,0633
Ieri: 4.9005
Azi: 4.5570
Diferență: 1,6666
Ieri: 4.4823
Azi: 5.4789
Diferență: -0,2839
Ieri: 5.4945
Azi: 4.9186
Diferență: 0,2241
Ieri: 4.9076