In 25 Oct. 1854, in timpul razboiului din Crimeea, spre sfirsitul bataliei de la Balaclava, cavaleria usoara britanica dintr-o eroare de comunicare si strategie intre lordul Cardigan si Lordul Raglan a atacat pozitii fortificate rusesti. Ce a urmat a fost un masacru inscris in istoria militara britanica, citeva tablouri memorabile, o bine cunoscuta poezie de Alfred Tennyson si pentru noi romanii, multe neologisme care au intrat in vocabularul de zi cu zi (raglan, balaclava). Ce ar trebui sa facem acum, de la adapostul NATO si ca membrii ai UE urmarind din proximitate situatia din Crimeea?
Ar trebui sa ne regindim integrat strategia militara si strategia energetica nationala alaturi de logistica si infrastructura.
Strategia militara trebuie sa include imbunatatirea substantiala, numerica si calitativa cu accent pe mobilitate si versatilitate a fortelor speciale (marina, aviatie si infanterie) capabile sa actioneze independent, interoperab, complet integrati si adaptati la cerintele NATO.
Strategia energetica trebuie sa include dezvoltarea resurselor nationale gaze naturale, carbune, energie nucleara, gaze de sist si resurse regenerabile – vint, soare, apa -, reducind la maximum importurile din zone care pot devein peste noapte ostile commercial. Liniile de aprovizioare, extragerea, procesares si stocarea de materii prime si combustibil si tehnologia in domeniu energetic se schimba intr-o generatie dar e nevoie de perseverenta si diligenta ca aceste elemente sa devina un imperative national care sa nu fie captive ciclurilor electorale.
Diversificarea aprovizionarii cu materii prime se poate face printr-o strategie duala in care pe de o parte logistica, infrastructura - conducte sau terminale de petrol sau gaze natural – sau geografia sa fie coordonatee cu tehnologiile noi de productie, transport si stocare a energiei.
Diversificarea de surse, tehnologii si canale logistice de aprovizioare are 2 efecte positive: capacitatea comerciala de negociere a unor preturi atractive si un grad mai mare de independent politica si economica.
Usor de spus, greu de facut cind dezbaterea zilei este acciza de 7 eurocenti la motorina, no de km de autostrada construiti in ultimii 24 de ani poate fi masurat in metri si sugestiile de mai sus necesita un grad de coerenta institutionala, administrative, financiara, legislativa si economica pe care nu le avem.
Revin la o sugestie facuta déjà in 2008. Se poate crea un fond in care statul, investitori institutionali ca BERD-ul, Banca Mondiala sau BEI sa participle alaturi de fonduri de pensii, fondurile de investitii si piatele de capital in finantarea unor proiecte de infrastructura regionala (terminale de petrol si gaze, conducte, extractive si procesare de gaze de sist, tehnologii modern de utilizare a lignitului, etc.). Cu Euro 100 mill.de la bugetup public prin efectul de levier pe care capitalul poate sa-l creeze se pot finanta – relativ ieftin – proiecte de infrastructura de circa Euro 2.0 miliarde adica de 20 de ori mai mult decit capitalul pus de contribuabil. Aceste investitii se pot realiza prob, competent, eficient si transparent.
The Economist – in unul din ultimele numere – afirma ca exista circa Euro 1 trilion de deficit de infrastructra publica la nivel global. In Romania acest deficit se ridica la circa Euro 25 de miliarde. Romania s-a imprumutat déjà ieftin cu peste Euro 1 miliard la 30 de ani pentru plata cheltuielilor curente. S-ar putea face acelasi lucru; cu un leverage de 20 de ori, s-ar putea finanta toata aceste proiecte de infrastructura. Sigur ar trebui ca si votantii de peste 20 - 30 de ani sa voteze azi si sa existe un consens national transpartinic incompatibil cu meandrele concretului sau cu evident capitalismul de cumetrie.
Recititi-l pe Tennyson....’the charge of the light brigade’ ramine o poezie foarte frumoasa asupra razboiului din Crimeea din 1854.
Bogdan Patriniche este un bancher român de investiţii care lucrează la Londra, şi în acelaşi timp director Romanian Education Trust
