Opinii

Cursul leu/euro continua sa ne enerveze, spune Adrian Vasilescu, consilierul BNR

Cursul leu/euro continua sa ne enerveze, spune Adrian Vasilescu, consilierul BNR
03.02.2009, 19:27 33

 

Importatorii au facut sa creasca brusc cererea de valuta. Pe de alta parte, au avut loc puternice presiuni speculative asupra monedei nationale. Leul a fost impins in jos, in timp ce monedei unice europene i s-a deschis un culoar liber la urcare. Astfel "stimulat", euro a sarit peste patru praguri psihologice in numai 22 de zile bancare: 4,0296, 4,1385, 4,2127, 4,3025. Aceasta evolutie a avut doua varfuri explozive: primul la 9 ianuarie, cand a fost depasit pragul de 4,2 lei pentru un euro, al doilea la 20 ianuarie, cand a fost depasit pragul de 4,3 lei pentru un euro. Ambele varfuri, care ne-au enervat pe toti, au fost urmate de miscari ceva mai calme ale cursurilor valutare. Aceasta inseamna ca nici excesul de cerere, nici speculatiile n-au reusit sa obtina efecte cu bataie lunga. Si nici n-au avut capacitatea de a-si mentine dominatia pe piata.
Piata valutara, in 2009, nu seamana deloc cu tablourile din 2007 si din 2008. Mai intai, a inceput un fel de sah valutar, multi jucatori incercand deschideri tari, spre a-si surprinde adversarii si a obtine pozitii avantajoase. Mai este si sperietoarea ca leul se va deprecia drastic, fapt ce a impins la acumulari de valuta. A mai intervenit si cererea sporita de valuta din partea importatorilor de resurse energetice. La care se adauga faptul ca, in mai toate balurile de pe pietele valutare vecine, euro a luat conducerea dansului. In aceste conditii, rata de schimb a facut un salt peste pragul de 4,3 lei. Inca un prag psihologic fusese depasit. La 22 ianuarie, saltul euro a fost si mai impetuos: pana la 4,3127. La cauzele deja amintite se mai adaugase una: stirile rele privind veniturile bugetare.
Apoi, caderea leului s-a oprit. Efectul pendulului a functionat si euro a inceput sa piarda puncte. Multe preziceri mizeaza insa pe o cadere dramatica a leului in viitor. Razboi psihologic? Neintelegere a mersului pietei valutare?
Cert este ca numarul celor care sufera cand se redreseaza leul nu-i tocmai mic. In primul rand, sufera cei care au acumulat valuta, indeosebi euro. Ei viseaza o destabilizare a leului, care le-ar aduce mari castiguri. Sufera, apoi, cei care in afacerile din export, incetinite din cauza crizei, nu mizeaza pe competitivitatea marfurilor, ci pe curs. Ei asteapta un euro in urcare (si, deci, un leu mai ieftin) ca sa castige din acest joc.
Fireste, ei spera sa traiasca implinirea visului. Si, desigur, spera sa-i ajute economia in criza, ce se dovedeste a fi o succesiune de fenomene complexe, a caror dinamica nu este deloc lineara. Se mai inchid companii, mai cresc salarii fara suportul productivitatii muncii, mai sunt preturi administrate care urca peste media inflatiei. Numai ca, desi economia suporta criza, multe piete functioneaza, asa ca se reduce numarul supracapacitatilor de productie nefolosite sau prost folosite; se restrang structurile de cost supraincarcate; continua reducerea personalului supraponderal, care in intreprinderi afecteaza productivitatea muncii, iar in institutii contribuie la cresterea deficitului bugetar. Cursul leului scapa, in acest fel, de o serie de presiuni.
Alaturi de inflatie, sunt inca multi indicatori care influenteaza cursul. Daca unii dintre ei se imbunatatesc - si avem sperante in acest sens -, atunci nu avem de ce sa ne temem de o destabilizare a pietei valutare. Impotriva celorlalti insa, care nu se imbunatatesc, cursul flotant e o arma eficienta.
Daca BNR ar fi mizat pe un curs fix, viata
i-ar fi fost mai usoara. Faptul e cunoscut de multa vreme. Inca dupa suprimarea convertibilitatii dolarului in aur, in 1971, cand monedele statelor dezvoltate au parasit fixismul traditional si au acceptat cursurile flotante. A fost o constrangere dureroasa. Nimeni nu a renuntat de bunavoie la patul caldut oferit de cursurile fixe. Flotarea monedelor constituia unica sansa de aparare in momentul in care deficitele persistente ale balantei de plati si miscarile de capitaluri provocau perturbari in economie.
Viata la inaltimea cursurilor flotante s-a dovedit a fi grea. Dar sigura. Intre confort si siguranta, BNR a ales siguranta. Asa ca nici nu ia in seama, in prezent, vocile care cer sa ne intoarcem la cursul fix.
 

 

AFACERI DE LA ZERO