Opinii

D&B David şi Baias: Între dezideratul atingerii criteriilor ESG şi rigoarea respectării regulilor de concurenţă: la ce trebuie să fie atente companiile?

D&B David şi Baias: Între dezideratul atingerii...
29.06.2022, 10:59 136

Promovarea sustenabilităţii este un imperativ din ce în ce mai important pentru companii dintr-o gamă largă de industrii, determinată de reglementări mai stricte şi de cerinţe specifice de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) ale diverselor părţi interesate, cum ar fi clienţi, investitori şi angajaţi.

Pentru a-şi atinge obiectivele de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) şi a derula afaceri mai sustenabile, companiile explorează oportunităţi de a coopera cu furnizori, clienţi şi concurenţi. Dar cooperarea, în special între concurenţi, ridică preocupări de natură anticoncurenţială. Riscul investigaţiilor şi amenzilor din partea autorităţilor de concurenţă poate reprezenta un factor de descurajare pentru cooperare chiar şi pentru promovarea obiectivelor de sustenabilitate.

În acest context, analizăm pe scurt în cele ce urmează modul în care dezideratul atingerii criteriilor ESG poate avea impact asupra derulării afacerii din perspectivă concurenţială, ce este permis şi ce nu conform reglementărilor antitrust pentru susţinerea obiectivelor de sustenabilitate şi ce măsuri pot întreprinde companiile în acest sens.

 

Implementarea unor politici de conformare cu regulile de concurenţă pentru o bună Guvernanţă corporativă

O componentă esenţială a ESG este reprezentată de stabilirea regulilor şi procedurilor de guvernanţă ale companiilor, astfel încât adoptarea deciziilor şi comportamentul pe piaţă să se realizeze în condiţii de legalitate. Conformarea cu regulile de concurenţă nu face excepţie de la acest principiu. Companiile care doresc să îndeplinească criteriile ESG trebuie să fie capabile să arate că au implementat în mod eficient politici de conformare cu regulile de concurenţă şi că acordă acestui subiect toată atenţia cuvenită.

Subiectul conformării cu regulile de concurenţă şi al politicilor interne de conformare cu aceste reguli nu este unul nou, mai cu seamă pentru companiile care au avut de-a face de-a lungul timpului cu autorităţile de concurenţă naţionale sau cu Comisia Europeană. În România, de exemplu, s-a putut observa că, pe măsură ce s-a intensificat numărul acţiunilor preventive de tip advocacy, a investigaţiilor şi inspecţiilor derulate de Consiliul Concurenţei, fiind aplicate şi amenzi substanţiale, tot mai multe companii şi-au implementat politici de conformare cu regulile de concurenţă. De altfel, existenţa unor manuale de conformare cu regulile de concurenţă la nivelul companiilor a fost încurajată în mod constat de către Consiliul Concurenţei, care, nu numai că a oferit îndrumări companiilor cu privire la conţinutul şi implementarea unor astfel de politici interne, dar a şi recompensat existenţa şi implementarea lor prin oferirea unei circumstanţe atenuante în cazul în care compania ar fi devenit subiectul unei investigaţii antitrust.

Pe de altă parte, companiile trebuie să conştientizeze că simpla existenţă a acestor politici şi manuale de conformare nu va fi suficientă, Consiliul Concurenţei punând accent din ce în ce mai mult pe o implementare concretă a acestora la nivelul companiilor, angajaţilor şi managementului prin derularea de traininguri de specialitate recurente propriilor angajaţi.

Nu în ultimul rând, atenţia acordată respectării regulilor de concurenţă face şi obiectul analizei conform standardelor ESG. În acest sens, standardul Global Repoting International (GRI) dedică un capitol special (GRI 206) obligaţiilor de raportare cu privire la abordarea managementului în ceea ce priveşte respectarea regulilor de concurenţă dar şi acţiunile anticoncurenţiale în care societatea a fost implicată, rezultatul acestei analize putând afecta în mod negativ sau pozitiv scorul final din perspectiva ESG al companiei.

 

Cooperarea dintre companii pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate – ce limite trebuie respectate?

Sustenabilitatea este fără îndoială un efort comun, al companiilor şi al societăţii civile deopotrivă. Cu toate acestea, regulile de concurenţă sunt stricte, iar cooperarea companiilor concurente în vederea atingerii obiectivelor ESG precum cele de mediu şi sustenabilitate poate declanşa investigaţii antitrust care pot dura ani de zile şi pot duce la amenzi mari.

Iniţiativele privind sustenabilitatea ar putea presupune, de cele mai multe ori, încheierea de acorduri între companii concurente cu privire la o serie de factori concurenţiali precum costurile, preţurile sau alte condiţii comerciale cum ar fi cantitatea, calitatea, diversitatea sau inovarea (parametri importanţi ai concurenţei pe piaţă). În astfel de condiţii, este imperios necesar ca astfel de acorduri şi colaborări între concurenţi să fie verificate din perspectiva riscurilor de denaturare a concurenţei şi modelate, respectiv implementate în conformitate cu regulile antitrust şi practica decizională în materie.

Acest subiect a ajuns atât pe masa autorităţilor naţionale de concurenţă (în Germania, Olanda, Grecia etc.), cât şi pe agenda Comisiei Europene, care a inclus în Proiectul de Orientări privind acordurile de cooperare pe orizontală (Orientările) o secţiune dedicată cooperării între companii concurente în vederea atingerii unor obiective de dezvoltare durabilă, aşa numitele sustainability agreements, care pot fi definite ca acorduri care vizează identificarea, prevenirea, restricţionarea sau atenuarea impactului negativ al activităţilor economice asupra oamenilor (inclusiv condiţiilor lor de muncă), animalelor, mediului sau naturii.

Astfel, în viziunea Comisiei Europene, ar fi permise acordurile de standardizare a sustenabilităţii prin care concurenţii ar putea să convină, de exemplu:

  • să elimine treptat, să retragă sau, în unele cazuri, să înlocuiască produse nedurabile (de exemplu, combustibilii fosili, cum ar fi petrolul şi cărbunele, materialele plastice) şi procesele nedurabile (de exemplu, arderea la faclă) cu unele durabile;
  • să îşi armonizeze materialele de ambalare pentru a facilita reciclarea sau pentru a armoniza dimensiunile ambalajelor (şi, prin urmare, conţinutul produselor) pentru a reduce deşeurile;
  • să achiziţioneze factori de producţie numai în cazul în care produsele achiziţionate sunt fabricate într-un mod durabil;
  • condiţii care să îmbunătăţească bunăstarea animalelor (de exemplu, standarde convenite pentru a oferi animalelor mai mult spaţiu).

Totuşi, acordurile de standardizare a sustenabilităţii rămân supuse regulilor de concurenţă, iar companiile trebuie să efectueze analize riguroase cu privire la iniţiativele de standardizare privind sustenabilitatea, fiind interzise înţelegerile care exced scopului unui acord de standardizare şi/sau care afectează parametrii concurenţei.

De-a lungul timpului, în istoricul investigaţiilor derulate de autorităţi de concurenţă din România sau de la nivel european putem identifica acorduri între întreprinderi concurente, care chiar dacă au fost justificate ca având obiective de mediu nu au trecut testul rigorilor concurenţiale, fiind sancţionate cu amenzi record. În această situaţie se află poate cel mai răsunător caz din istoria Consiliului Concurenţei din România, respectiv investigaţia companiilor din industria petrolieră, finalizată cu amenzi însumate de peste 200 mil. EUR pentru o înţelegere ce a avut ca obiectiv retragerea coordonată de la comercializare a unui sortiment de benzină cu plumb (denumit pe piaţa din România Eco Premium), sub pretextul şi în contextul în care legislaţia europeană prevedea obligaţia Statelor Membre de a opri într-un orizont de timp determinat comercializarea sortimentelor de carburanţi ce nu îndeplineau anumite specificaţii de mediu. În mod similar, Comisia Europeană a sancţionat cu amenzi uriaşe producători de autovehicule (Grupul Volkswagen şi BMW) în cazul cunoscut ca Dieselgate, în care aceştia s-au înţeles să nu se concureze cu privire la inovarea, calitatea şi/sau anumite specificaţii tehnice ale autovehiculelor puse pe piaţă. Înţelegerea dintre producători a fost considerată cu atât mai nocivă cu cât a periclitat obiectivele de mediu stabilite la nivel european de Green Deal.

Pe de altă parte, există şi situaţii în care autorităţile de concurenţă au dat prevalenţă obiectivelor de sustenabilitate şi au considerat acordurile dintre întreprinderi ca fiind permise. Astfel, autoritatea din Germania a dat undă verde companiilor din sectorul comercializării bananelor pentru stabilirea unor standarde voluntare de comercializare şi etichetare a produselor astfel încât să se promoveze şi comercializeze produse provenite din surse în care forţa de muncă este remunerată la un nivel adecvat, conform cu standardul economic de viaţă (living wage criteria); concret, obiectivul stabilit a fost acela de a dezvolta practici de achiziţie responsabile şi de a dezvolta procese de monitorizare a salariilor, fără ca în cadrul acestei colaborări să fie schimbate informaţii sensibile despre preţuri, alte costuri, volume de producţie sau margini de profit etc.

Mesajul transmis atât de Comisia Europeană, cât şi de autorităţile de concurenţă, este acela că există posibilitatea cooperării câtă vreme există obiective legitime legate de sustenabilitate, iar astfel de colaborări nu distorsionează mediul concurenţial. Cazurile amintite mai sus ne arată cât de dificilă poate deveni însă pentru companii misiunea gestionării riscurilor de concurenţă, chiar şi atunci când eventualele colaborări ar avea loc în contextul mai larg al unor obiective ESG precum cele de mediu. Pentru a evita riscul unor amenzi de concurenţă, rămâne esenţial ca orice iniţiativă comună să aibă un obiectiv legitim bine delimitat, iar colaborarea să fie modelată şi implementată de către concurenţi cu strictă observare a regulilor de concurenţă, a îndrumărilor Comisiei Europene şi jurisprudenţei în materie.

 

Concluzii

Dacă vorbim despre atingerea obiectivelor ESG şi aplicarea regulilor de concurenţă, este important să punctăm, pe de-o parte, faptul că respectarea regulilor de concurenţă este în sine cuprinsă sub umbrela criteriilor ESG, respectiv în cadrul politicilor de guvernanţă a companiilor, iar pe de altă parte, companiile trebuie să conştientizeze că obiectivele ESG, oricât de nobile ar fi, nu vor fi acceptate de autorităţi drept scuză pentru ignorarea ori încălcarea cu bună ştiinţă a regulilor de concurenţă.

Atingerea dezideratului ESG de către companii ar însemna pentru acestea accesul în categoria privilegiată a companiilor ce se bucură de o recunoaştere din partea partenerilor de afaceri, autorităţilor, finanţatorilor, dar şi a clienţilor în general, respectiv o recunoaştere a meritelor acestor companii de a acţiona în mod responsabil faţă de societate în ansamblul ei, faţă de mediu, şi în baza unor principii solide de etică şi sustenabilitate.


 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO