Nu credeam că voi ajunge vreodată să apreciez munca în favoareacetăţeanului făcută de o instituţie a statului român, ConsiliulConcurenţei. Atunci când au atacat cu succes cartelulul cimentului,am spus că este o întâmplare. Când au intervenit în înţelegerileanticoncurenţiale din telecom, mi-am pus întrebări. Certitudinea amavut-o însă când au atacat monopul bancar la rădăcină, lacomisionul pentru rambursarea anticipată.
Fidelizarea clienţilor este visul oricărei afaceri. Dar aceastăfidelizare se face prin calitate, inovaţie, competitivitate şi înprincipal prin respectul pentru client. Băncile au inventat însăceva nou. Acest comision pentru plata anticipată, adică modulpervers în care o bancă îşi poate fideliza forţat pentru 20-30 deani clienţii deja existenţi chiar şi în condiţiile în care lecreşte acestora costul de creditare cu 3-4 puncte procentuale estemodul prin care orice competiţie bancară în favoarea clientuluieste eliminată din start şi este echivalentul modern al legării deglie al iobagilor din secolul 17.
Nimic nu este mai neconcurenţial în sistemul bancar decât acestcomision. Consiliul Concurenţei a sesizat pericolul pentru clientşi a intervenit declarându-l anticoncurenţial şi scoţându-l înafara legii din toate contractele prezente şi viitoare. Clienţii cuistoric bancar bun, nemulţumiţi de costurile creditelor lorexistente aveau astfel cale liberă să renegocieze condiţii maifavorabile. Costurile renegociate puteau compensa o parte dinpierderea de nivel de trai, venită din micşorările de venituri şicreşterea de TVA. Chiar şi bugetul ar fi avut de câştigat dinposibilele cheltuieli suplimentare făcute din baniieconomisiţi.
Chiar eram mândru că guvernanţii ţării mele au răspuns lăcomieicorporatiste bancare cu mijloace concurenţiale, adică pragmatice,pe când cei din Ungaria, confruntatţi cu aceeaşi problemă, aufăcut-o prin mijloace administrative abuzive cu rezultate incerte,adică o taxă suplimentară pe profitul băncilor ungare. Toate bunepână acum câteva zile când am citit în ziarul dvs. pe prima paginăcum preşedintele ţării mele se adresa în termeni duri sistemuluibancar acuzând băncile de lăcomie şi fugă de răspundere, iar înpagina trei cum Guvernul numit de dânsul anulează în negocierea cuFMI singurul mod în care abuzurile băncilor pot fi eliminate. Înprezent, Guvernul a acceptat eliminarea comisionului de rambursareanticipată doar pentru contractele viitoare, când principala bătaieerau contractele trecute. Acest lucru interesează în principalbăncile.
Înţeleg că lobby-ul bancar a făcut ca FMI, bancă şi ea, săreprezinte în discuţiile cu Guvernul punctul de vedere alsistemului bancar, dar pe noi, cetăţenii României, cine nereprezintă în aceleaşi negocieri dacă Guvernul şi preşedintele nu ofac? Pe noi ne apără cineva vreodată de abuzuri sau trebuie lanesfârşit să ne mulţumim cu declaraţii de intenţii niciodatăconcretizate? În ciuda a ceea ce în mod evident cei ce ne conducconsideră, cetăţenii României sunt în majoritatea lor responsabili:pot fi de acord cu renunţarea la drepturile lor dacă li se explicăbeneficiile viitoare. Poate că Guvernul are în vedere acestebeneficii când a acceptat prevalenţa punctului de vedere bancar înfaţa punctului de vedere al alegătorilor săi. Dar unde suntexplicaţiile? Unde este dezbaterea democratică, schimbul de idei?De ce societatea află întotdeauna de deciziile luate şi nu deintenţia de a le lua? Dan Şucu este preşedintele Mobexpert, cel maimare jucător din industria mobilei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
