Simplificarea discutiei este poate cea mai mare capcana a actualului moment politic. Si, din pacate, este si cea mai facila tendinta a actorilor politici si institutionali. Atunci cand Divertis realizeaza emisiuni in care pune oameni de pe strada sa vorbeasca despre uninominal, noi, din fata micilor ecrane, radem de ignoranta concetatenilor nostri. Este firesc, fiindca este o emisiune de divertisment, care are drept scop exact acest lucru. Dar nu la fel de firesc este ca si politicienii si liderii de opinie sa abordeze la fel aceasta tema. Practic, aproape toate partile implicate in decizia legata de votul uninominal forteaza simplificarea discutiei, crezand ca, astfel, ajuta oamenii sa inteleaga mai usor si sa ii sprijine in demersurile pe care le fac.
Chiar aparitia discutiei despre votul uninominal a fost generata de o simplificare la maximum a problemei mai largi privitoare la reforma politica in Romania. Este cert ca, dupa o perioada de tranzitie, in care multe din constructiile institutionale conturate la inceputul anilor ?90 s-au cam erodat, se simtea nevoia unei noi reasezari. O reasezare prin care noile clase sociale aparute in ultimii ani (si, slava Domnului, s-a cam schimbat structura sociala, comparativ cu cea aveam in perioada comunista) sa isi gaseasca o mai buna reprezentare democratica. Aceasta presupune, in fond, mai multa transparenta, mai multa responsabilitate, mai mult profesionalism. Exista noi piete, exista noi drepturi, exista noi forme de capital, exista o alta deschidere catre lume, exista alte presiuni. Toate impun, firesc, adaptari. De asemenea, la fel de firesc este ca actuala clasa politica, abia asezata pe pozitii, sa aiba atitudini conservatoare fata de discutiile reformatoare. Fiindca le percepe ca fiind amenintari directe la adresa propriilor pozitii. Prin urmare, reactioneaza direct, blocand discutiile despre reforma. Din aceasta dialectica, a iesit un compromis: acela ca reforma politica in Romania inseamna un singur lucru - votul uninominal (apropo, cunoscatorii stiu ca votul uninominal nu exista, expresia fiind o ? simplificare a denumirii corecte "sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal"). Aceasta a fost prima concesie, cu efectul ca, pe parcurs, s-au uitat obiectivele pentru care se adopta uninominalul (acela de a fi una dintre masurile de reformare a sistemului electoral pentru a fi mai eficient).
A doua simplificare este aceea de a adopta uninominalul cu orice pret. Chiar cu pretul de a nu sti despre ce uninominal este vorba. Fiindca, in prezent, glumele transmise de emisiuni de tip Divertis reflecta realitatea. Romanii nu stiu si nici nu au cum sa stie diferentele intre diversele variante. Detaliile tehnice ar fi trebuit sa fie apanajul specialistilor cu studii de stiinta politica. Dar, pentru ca toate intalnirile specialistilor se soldau mereu cu discursuri politice, s-a recurs iarasi la simplificari. De exemplu, despre proiectul Pro Democratia se vorbeste ca fiind unul mixt, in care jumatate de locuri se aleg prin uninominal, iar jumatate pe lista. Aceasta rezumare este imprecisa si chiar incorecta, dar ea functioneaza. Motivul pentru care ea a fost realizata este acela de a justifica opozitia clasei politice la el. Stiind ca populatia nu va intelege subtilitatile, cei care nu au vrut proiectul lui Cristian Parvulescu au sustinut ca nu este suficient de "uninominal". Deci, fiindca poporul vrea uninominal, sa-i dam un sistem clar si simplu. Ce poate fi mai simplu decat uninominalul pur? Traian Basescu a contribuit la strategia de blocare a variantei discutate in Parlament din mai multe motive. Pe de o parte, fiindca adoptarea proiectului Pro Democratia ar fi insemnat o validare pentru actuala clasa politica si pentru Calin Popescu-Tariceanu (cel care a incercat sa se pozitioneze ca sustinator al proiectului). Pe de alta parte, fiindca un vot uninominal pur ar favoriza acum la maximum primul partid plasat in sondaje, respectiv PD. De ce PSD sustine sistemul folosit la alegerea primarilor este greu de explicat, cata vreme un asemenea sistem va contribui la scaderea dramatica a pozitiei sale in Parlament. Daca mizeaza pe asocierea cu Basescu pentru a nu pierde voturi la europene, se inseala, fiindca pe 25 noiembrie va conta mai mult referendumul decat alegerile. Iar Traian Basescu va transfera din voturile pe care le obtine la referendum doar catre PD.
Ultima mare simplificare va avea loc in aceasta campanie electorala. Cu aceasta ocazie, singura miza in discutie este daca vrem sau nu sa avem uninominal. Discursul care va circula este acela de a vota acum propunerea lui Basescu, fiindca este singura sansa realista de a obtine ceva. Orice forma de blocare va fi perceputa ca o amanare sine die a reformei. Uninominalul a devenit scop in sine si nu mai conteaza mijloacele prin care il obtinem. Si, reducand totul la asta, pierdem din nou multe elemente pe care ar fi trebuit sa le avem in vedere: dezbaterea europeana de la alegeri, perspectiva accentuarii dezechilibrului de pe scena politica, nerezolvarea problemei de fond a reprezentarii noilor categorii sociale si, poate cel mai important, absenta reformei politice. Fiindca, desi vom avea vot uninominal, nu vom avea un control mai mare asupra politicii, asupra modului in care statul cheltuie bani publici, asupra modului in care problemele comune sunt rezolvate si asupra modului in care comunitatile sunt reprezentate in momentul in care se iau decizii care le afecteaza existenta. Toate acestea nu exista, fiindca am simplificat totul mult prea mult. La fel ca cetatenii intervievati de Divertis in crasmele din tara si de care radem crezand ca noi suntem mult diferiti. Nu suntem.
Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
