• Leu / EUR4.8026
  • Leu / GBP5.7406
  • Leu / USD4.4462
Opinii

Dana Ababei, Preşedinte ANEVAR: Cum se evaluează o afacere?

Dana Ababei, Preşedinte ANEVAR: Cum se evaluează o afacere?

Autor: Dana Ababei

03.09.2018, 11:59 1382

Luna septembrie reprezintă, pentru ANEVAR şi pentru profesie, punctul de referinţă în materie de evenimente, din acest an: La Bucureşti se vor reuni reprezentanţi importanţi ai tuturor organizaţiilor internaţionale implicate în business valuation/evaluarea afacerii, specialişti în acest tip de evaluare. Astfel, putem spune că în această perioadă România, prin ANEVAR, va constitui un pol al Evaluării Afacerii.

De ce am ales să vorbim în această toamnă despre evaluarea afacerii, după ce ani de zile nu am auzit decât de terenuri, construcţii, malluri, clădiri de birouri şi altele asemenea? Pentru că nici o economie nu poate să funcţioneze fără evaluarea afacerii.

Aceasta nu este necesară numai la vânzarea cumpărarea unei afaceri, ci şi la:

-          majorările de capital, unde pentru că cei care aduc bani sau bunuri trebuie să ştie câte acţiuni/părţi sociale primesc în schimb la firma în care decid să investească;

-          fuziuni sau divizări, pentru că cei care sunt implicaţi trebuie să ştie în ce firmă investesc sau cu ce pleacă;

-          retragerile din firme;

-          administrarea unei firme ca indicator de performanţă.

Chiar şi atunci când deţii malluri şi clădiri de birouri ai nevoie de evaluarea afacerii, pentru că aceste tipuri de proprietăţi nu sunt deţinute de către colecţionari, ci de către investitori care sunt interesaţi în primul rând de afacerile ce se pot dezvolta în aceste proprietăţi. Proprietăţile reprezintă doar un mijloc de realizare a afacerilor.

ANEVAR a ales să organizeze una dintre cele mai importante conferinţe la nivel mondial în evaluarea afacerii, pentru că ştim să evaluăm afaceri, pentru că suntem cunoscuţi mai mult la nivel internaţional decât la nivel naţional. Avem specialişti ANEVAR în grupuri de lucru ale celor mai importante instituţii în domeniu şi este cazul să amintim publicului larg din ţara noastră că pentru a evalua afaceri trebuie să apeleze la evaluatori autorizaţi şi nu la persoane care doar au auzit, la TV sau la un curs în timpul facultăţii, despre această profesie.

În România, la această data, sunt circa 1700 evaluatori autorizaţi să evalueze afaceri şi active necorporale (mărci, programe de calculator, redevenţe, liste de clienţi), dar există zone în care din neştiinţă sau nu, sunt solicitaţi, spre exemplu, consultanţi fiscali/auditori să evalueze afaceri sau contabili/experţi contabili cum se întâmplă la unele instanţe. Nu este suficient să faci un curs de contabilitate pentru a deveni expert contabil, nu este suficient să faci un curs de drept pentru a deveni avocat şi chiar dacă sunt profesii înrudite nu este suficient să faci un curs de evaluare în facultate pentru a deveni evaluator autorizat şi a avea drept să profesezi în ţara noastră. Chiar dacă obligativitatea autorizării a apărut încă din anul 2011, mai există zone/domenii în care acest aspect se ignoră. Spre exemplu, există instanţe care numesc ingineri auto să evalueze autovehicule, chiar dacă aceştia nu au nici o competenţă în acest domeniu. Este ca şi când te-ai duce la o persoană care se ocupă cu îmbălsămarea corpurilor să întrebi cum să te tratezi pentru o boală, doar în virtutea faptului că are noţiuni de anatomie şi de circuitul fluidelor în corpul uman. Există pe listele ministerului de justiţie evaluatori de bunuri mobile cu experienţă şi care ştiu foarte bine să evalueze autovehicule, dar sunt ignoraţi, de exemplu, în sudul şi estul ţării.

Eu cred că ritmul foarte accelerat al vieţii actuale duce la lipsa timpului pentru a actualiza cunoştinţele celor care au drept de a numi specialiştii/experţii în diverse speţe şi se lucrează, încă, după modelul anilor 80-90.

Este momentul să atragem atenţia că practicarea unei profesii fără autorizaţie atrage consecinţe nu numai pentru cel care practică profesia, dar şi pentru cei care numesc sau acceptă lucrări realizate de persoane fără autorizaţie. Aceste lucrări nu pot produce efecte, chiar dacă sunt corecte. Este ca şi când în instanţă te-ar apăra un avocat fără autorizaţie de avocat. Nu contează apărarea, ci respectarea procedurii, altfel se declară viciu de procedură. Conform Codului Civil dreptul de a practica o profesie ce necesită autorizare apare în momentul emiterii autorizării. Aceste aspecte ţin de codul de etică al fiecărei profesii, nu numai de cea a evaluatorilor. Din acest motiv am ales să vorbim în această toamnă şi despre etică, în cadrul celui de-al 9 lea Congres al WAVO – World Association of Valuers Organisations. Degeaba un raport de evaluare este corect, de necontestat, dacă apare conflictul de interese sau dacă se încalcă regulile de confidenţialitate sau alte principii ale codului de etică.

Este foarte important să se ştie că standardele de evaluare a bunurilor aplicabile în ţara noastră includ standardele internationale de evaluare aplicabile în peste 100 de ţări din toată lumea, o parte din standardele europene de evaluare a proprietăţilor imobiliare şi standarde necesare pentru adaptarea evaluării la specificul normelor naţionale. Aşadar, orice investitor care vine în România şi citeşte un raport de evaluare emis de un coleg poate înţelege întru-totul modul de evaluare pentru că este similar cu rapoartele de evaluare emise de cele mai cunoscute firme la nivel internaţional. În plus faţă de evaluatorii străini, cred că evaluatorii autohtoni pot să surprindă mai bine specificul naţional al pieţei si domeniului de activitate, chiar dacă economia ţării noastre are ca principală caracteristică lipsa transparenţei.

De ce amintesc acest lucru? Pentru că potrivit unui studiu realizat în 2017  la nivelul Grupului European al Asociatiilor de Evaluatori TEGoVA în 22 de ţări europene:
(Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Danemarca, Spania, Franta, Anglia, Grecia, Croatia, Ungaria, Italia, Irlanda, Lituania, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Suedia) sunt astfel de baze de date şi numai în România şi Grecia nu există baze de date cu tranzacţii. Încercăm de mai mulţi ani să demarăm un proiect pentru rezolvarea acestei probleme, dar este un proiect de durată. Sub pretextul confidenţialităţii, mulţi se opun „desecretizării” informaţiilor din piaţă uitând că, azi fiind vânzător, mâine poţi fi cumpărător. Totodată informaţiile din piaţă fiind publice vor avea ca efect şi stabilizarea pieţei ferind-o de sincope şi crize.

Cum se evaluează o afacere?

Principiile de evaluare ale unei afaceri sunt aceleaşi ca la toate bunurile. Există mai multe abordări/metode a căror aplicabilitate diferă, în principal, în funcţie de stadiul dezvoltării afacerii. Cea mai utilizată metodă ţine cont de fluxurile de venituri viitoare, de capacitatea afacerii de a genera profituri. Această abordare se bazează, în primul rând, pe principiul anticipării, care afirmă că valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmează a fi generate de proprietatea deţinută.

Atunci când sunt disponibile mai multe tranzacţii cu întreprinderi/afaceri similare şi relevante, abordarea prin piaţă este cea mai bună abordare pentru a realiza o estimare credibilă a valorii de piaţă. În abordarea prin piaţă, evaluatorul este pus în situaţia de a aprecia gradul de similitudine între întreprinderea evaluată şi tranzacţiile comparabile, dar şi diferenţele între acestea.

În mod uzual, evaluatorul utilizează ca surse de informaţii:

§  pieţele financiare de valori mobiliare, unde se tranzacţionează participaţii; spre exemplu BVB

§  piaţa pe care sunt cumpărate şi vândute întreprinderi în ansamblul lor;

§  tranzacţiile anterioare ale proprietăţii subiect al evaluării.

Un element critic în aplicarea acestei abordări este asigurarea unei baze rezonabile de comparaţie şi stabilirea unor parametrii de echivalenţă (de exemplu, multiplicatorul preţ/ cifra de afaceri sau preţ/ profit net), care să asigure (inclusiv prin aplicarea unor ajustări) convertirea unor date comparabile, în valoarea întreprinderii supusă evaluării.

Mai trebuie menţionat că pentru evaluarea unor afaceri, aflate în anumite situaţii economice, se utilizează şi metode înscrise în abordarea prin active, numită şi abordarea prin însumare (a activelor totale din care se scad datoriile totale, rezultând astfel valoarea capitalului propriu). Astfel de cazuri particulare există atunci când afacerea se află în stadiul de demarare a activităţii, precum şi în situaţia în care insolvenţa ei este iminentă.

Cum se alege un evaluator?

Aşacum am precizat anterior, pentru a practica această profesie trebuie să fii autorizat. Ce  oferă autorizarea în plus faţă de practicarea activităţii de evaluare fără autorizaţie? Autorizaţia este obţinută după cursuri ce conţin teorie şi practică, după realizarea mai multor rapoarte de evaluare ce sunt analizate în perioada de stagiu care poate dura până la doi ani. Autorizaţia se reînnoieşte anual şi se obţine numai de către acele persoane care şi-au actualizat cunoştinţele. Toţi evaluatorii autorizaţi sunt monitorizaţi de către un departament specializat în cadrul asociaţiei, iar toate evaluările pentru proprietăţi imobiliare realizate pentru bănci sunt incluse într-o bază de date, precum şi toate evaluările realizate pentru impozitarea construcţiilor. Prin intermediul acestor pârghii s-a realizat creşterea calităţii rapoartelor de evaluare şi transparentizarea acestor activităţi. De ce aleg unii să practice profesia fără autorizaţie? Pentru că fug de responsabilitate! ANEVAR are o comisie funcţională de etică şi disciplină, care analizează toate reclamaţiile şi le tratează cu maximă seriozitate. Sancţiunile pot merge pînă la pierderea autorizaţiei.

În plus faţă de autorizaţie trebuie să ţinem cont de tipul bunului pe care vrem să îl evaluăm atunci cînd alegem evaluatorul. Ca şi în domeniul medical, la noi există mai multe specializări: există evaluatori de întreprinderi şi active necorporale (mărci, licenţe, liste de client etc), evaluatori de proprietăţi imobiliare (terenuri, construcţii), evaluatori de bunuri mobile (maşini, echipamente, instalaţii etc), evaluatori de instrumente financiare şi, o categorie mai aparte, verificatori autorizaţi de rapoarte de evaluare. În funcţie de bunul ce urmează a fi evaluat alegem un evaluator care este autorizat pentru a evalua acest bun.

Apoi trebuie să alegem evaluatorul care are experienţă pentru bunul subiect al evaluării, pentru că nu toţi cei care evaluează apartamente sau case au abilităţile pentru a evalua malluri, spre exemplu, după cum nu toţi cei care evaluează mici afaceri de cartier au echipă, expertiză şi experienţă pentru a evalua platforme industrial complexe.  Nu toţi cei care se pricep la evaluat autovehicule ştiu să evalueze instalaţii de foraj etc.

Preţul este ultimul criteriu care poate să fie luat în seamă atunci când alegi un evaluator!

Aşa cum nu alegi un medic sau un avocat utilizând în mod exclusiv criteriul preţului cel mai scăzut, tot aşa, nu este adecvat să alegi un evaluator utilizând acest criteriu. De preţ trebuie ţinut cont abia după ce ai selectat persoane autorizate, specializate pe evaluarea bunurilor similare bunului subiect, persoane care au experienţa dovedită şi echipa necesară proiectului avut în vedere.

  

 
 
AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.8026
Diferență: 0,4014
Ieri: 4.7834
Azi: 4.4462
Diferență: 0,3498
Ieri: 4.4307
Azi: 5.7406
Diferență: 0,5817
Ieri: 5.7074
Azi: 4.5258
Diferență: 0,3993
Ieri: 4.5078