În februarie 2025, Comisia Europeană a publicat un document cu potenţial transformator: Ghidul „Cum să aplici achiziţiile publice responsabile social” (en: „How to apply socially responsible public procurement”) – o lucrare pragmatică, bazată pe impact, care poate schimba modul în care privim achiziţiile publice (în continuare „Ghidul”).
Este o lectură care merită toată atenţia juriştilor, funcţionarilor, managerilor de proiecte şi decidenţilor politici, motiv pentru care vom încerca să prezentăm principalele noastre concluzii, desprinse în urma analizei Ghidului.
De ce este important acest Ghid?
Achiziţiile publice reprezintă aproximativ 15% din PIB-ul Uniunii Europene. Vorbim despre peste 2 trilioane de euro pe an cheltuiţi pentru bunuri, lucrări şi servicii achiziţionate de autorităţi şi instituţii publice. Această putere de cumpărare nu este doar o chestiune contabilă sau procedurală – este o pârghie politică, economică şi socială majoră. Comisia Europeană consideră că, printr-un cadru coerent şi ambiţios, administraţiile publice pot stimula ocuparea forţei de muncă, pot sprijini incluziunea socială, pot promova condiţii de muncă decente şi pot impulsiona tranziţia către o economie durabilă.
Ce aduce nou acest Ghid?
Documentul nu se limitează la recomandări teoretice. El propune un cadru de analiză, evaluare şi măsurare a impactului social generat de procedurile de achiziţii publice din Uniunea Europeană. Sunt definiţi patru piloni principali de evaluare, fiecare detaliat prin indicatori şi sub-indicatori clari:
- Oportunităţi de angajare şi incluziune socială:
Evaluarea modului în care autorităţile contractante includ în documentaţii obiective explicite privind crearea de locuri de muncă, în special pentru grupuri vulnerabile (persoane cu dizabilităţi, şomeri de lungă durată, tineri NEET, migranţi etc.) şi dezvoltarea competenţelor angajaţilor.
- Condiţii decente de muncă:
Evaluarea aplicării principiilor OIM privind munca decentă: salarii echitabile, siguranţă, nediscriminare, existenţa unor mecanisme clare de raportare a abuzurilor.
- Sprijinirea accesibilităţii şi a designului universal:
Verificarea gradului de integrare a principiilor de design universal şi a accesibilităţii pentru persoanele cu dizabilităţi în cerinţele tehnice, documentele de atribuire şi clauzele contractuale.
- Sustenabilitate socială:
Măsura în care contractele contribuie la lanţuri de aprovizionare etice, respectarea drepturilor omului şi alinierea la standarde precum Directiva privind diligenţa corporativă în materie de sustenabilitate (CSDDD).
Fiecare pilon este măsurat pe o scală de la 0 la 5 şi tradus într-un scor global de impact social – de la „Neimpactant” la „Transformator”.
Ce ne spune analiza celor 75 de proceduri evaluate în ghid?
Studiul a evaluat 75 de proceduri de achiziţii publice din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Concluziile relevante:
- Majoritatea procedurilor analizate au fost clasificate cu impact redus sau moderat;
- Doar 4 proceduri au fost considerate transformatoare (scor de peste 85%);
- Achiziţiile de servicii au cel mai ridicat potenţial social;
- Procedurile de atribuire desfăşurate la nivel local sunt mai flexibile, dar implementarea este inegală;
- Sustenabilitatea socială, deşi frecvent menţionată, este implementată slab în practică.
Ce funcţionează bine?
Ghidul oferă exemple convingătoare de bună practică, precum:
- Contractul pentru biciclete electrice din Leuven (Belgia) – care a integrat obiective ecologice şi de creare a locurilor de muncă;
- Contractul de catering din Strasbourg – care a impus cerinţe ferme privind condiţiile de muncă şi incluziunea;
- Achiziţiile Universităţii din Twente – care au favorizat furnizorii care angajează persoane cu dificultăţi de integrare profesională.
Ce nu funcţionează (încă)?
Raportul semnalează şi punctele slabe întâlnite frecvent în procedurile de achiziţii publice:
- Persistenţa criteriului preţului cel mai scăzut în multe proceduri;
- Clauze sociale vagi sau slab corelate cu obiectul contractului;
- Monitorizare deficitară sau inexistentă a respectării cerinţelor sociale;
- Date insuficiente în sistemele electronice de achiziţii (ex. TED).
Ce putem face, concret?
Ghidul propune recomandări clare şi fezabile, cum ar fi:
- Integrarea precoce a obiectivelor sociale, încă din faza de planificare a procedurilor de atribuire;
- Folosirea standardelor comune şi indicatorilor de impact în toate statele Uniunii Europene;
- Monitorizarea şi raportarea sistematică a respectării cerinţelor sociale;
- Implicarea IMM-urilor, întreprinderilor sociale şi societăţii civile în proceduri;
- Combinarea criteriilor sociale cu cele de mediu, într-o abordare integrată.
Ce înseamnă toate acestea pentru România?
Pentru practicienii din domeniul achiziţiilor publice – autorităţi contractante, ofertanţi, consultanţi, avocaţi – Ghidul oferă un cadru robust şi aplicabil imediat. Pentru legiuitor, este un semnal clar: achiziţiile trebuie regândite ca politici publice cu obiective sociale clare, nu doar ca exerciţii birocratice.
Într-o Românie în care decalajele sociale persistă, în care incluziunea persoanelor vulnerabile este limitată, iar condiţiile de muncă rămân o provocare în unele sectoare, achiziţiile publice pot deveni un catalizator real al schimbării.
Concluzie
Ghidul Comisiei Europene vine într-un moment-cheie. El arată că achiziţiile publice nu trebuie să fie o simplă formalitate procedurală, ci pot deveni o strategie activă de intervenţie publică. Pentru ca acest potenţial să se materializeze, este nevoie de curaj, competenţă şi voinţă politică.
Este timpul să nu mai vedem achiziţiile publice ca pe un „checkbox procedural”, ci ca pe unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le au statele UE pentru a modela societatea pe care ne-o dorim: mai echitabilă, mai incluzivă şi mai durabilă.
Forma integrală a Ghidului poate fi accesată aici.
