Digitalizarea rapidă în mediul public şi privat din ultimul an şi jumătate a schimbat modul de lucru şi a dus, totodată, la accelerarea utilizării unor surse de informare tot mai variate. Vom aborda, în acest articol, impactul pe care aceste schimbări îl au asupra modului în care autorităţile fiscale analizează modelele de afaceri utilizate istoric de multinaţionale, ce înseamnă un model de afaceri sustenabil fiscal şi care a fost impactul pandemiei asupra acestor modele.
Modele de afaceri sustenabile
Paleta consacrată de modele de afaceri nu mai este ceva nou pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Producători cu funcţii şi riscuri depline, procesatori, distribuitori cu funcţii şi riscuri limitate, prestatori de servicii – sunt doar câteva exemple de profiluri funcţionale cu care un inspector fiscal se întâlneşte în mod uzual în timpul controalelor efectuate. Dacă la început acestea erau privite sceptic, autorităţile fiscale şi-au însuşit rapid noţiunile şi limbajul specific şi au devenit tot mai familiarizaţi cu modelele de afaceri concepute, de regulă, la nivelul sediului principal al grupului şi implementate local în fiecare filială.
Ce observăm acum, în cadrul inspecţiilor fiscale, este prezenţa unui dialog de calitate cu echipa de control pe tema modelelor de business, dar şi o privire critică asupra acestora. Profilul funcţional declarat de contribuabil în baza dosarului preţurilor de transfer este acum validat de către inspectori, iar discuţiile cu echipa de control au, de regulă, un grad de detaliu destul de mare. Dacă, în urma evaluării inspectorilor, reiese că modelul de afaceri nu oglindeşte întocmai modelul declarat, contribuabilul riscă ajustări ale preţurilor de transfer, făcute în sensul creşterii bazei impozabile în România.
Un model de afaceri sustenabil fiscal este, în primul rand, un model aliniat cerinţelor operaţionale, implementat corespunzător din punct de vedere juridic şi aplicat consecvent la nivelul tuturor entităţilor sale afiliate. Planificarea este importantă întrucât trebuie să ţină cont nu doar de obiectivele grupului, ci şi de specificul local al companiilor – capabilităţile şi obstacolele operaţionale locale sunt o cauză des întâlnită a unui model de business bine planificat pe hârtie la nivel de grup, însă nefuncţional din punct de vedere al filialei.
