Astăzi, conducerea Băncii Naţionale va reveni la muncă, având pe masă în şedinţa de politică monetară o întrebare lansată public de Nicolae Dănilă, membru al consiliului de administraţie: dacă politica monetară e aşa bună, de ce ne zbatem în starea de stagnare a economiei? Iar el continuă: este necesară regândirea obiectivelor, a misiunii şi a rolului BNR. El susţine că BNR ar trebui să tolereze un nivel mai ridicat al inflaţiei, adică să renunţe la obiectivul său principal - ţintirea inflaţiei, pentru a smulge economia din stagnare.
De asemenea, adaugă el, sunt necesare adoptarea unor măsuri pentru creşterea ponderii activităţilor productive şi crearea de locuri de muncă, pentru revigorarea consumului intern, mai ales pe segmentul pe segmentul produselor fabricate local, pentru creşterea exporturilor, pentru ca în final toate acestea să ducă la creşterea veniturilor atât ale companiilor, cât şi ale populaţiei. Până aici, nimeni nu-l poate contrazice pe Nicolae Dănilă. Este un deziderat valabil al oricărei puteri monetare, economice şi politice. Întrebarea este dacă Banca Naţională poate şi ştie cum să acţioneze în acest sens.
Timp de două decenii, BNR şi guvernatorul Mugur Isărescu au avut în faţa ochilor două obiective: cum să scadă inflaţia şi cum să ţină cursul. Inflaţia a scăzut, după 18 ani, iar cursul se mişcă într-un zig-zag administrabil. Mai departe, Guvernul şi economia privată trebuie să creeze creşterea economică, locuri de muncă, să caute pieţe de export şi să mojoreze nivelul de trai. BNR ştie să majoreze în valoare nominală nivelul de trai prin inflaţie. Ştie să-l majoreze când inflaţia este jos şi când cursul este stabil?
Perioada 2005-2008, când a fost boom-ul, a arătat că tot ce s-a întâmplat în economie a luat prin surprindere Banca Naţională, începând de la creşterea exponenţială a creditării, intrările masive de miliarde de euro care au dus la aprecierea leului, boom-ul imobiliar, creşterea consumului peste noapte, pe fondul îndatorării populaţiei, majorarea continuă a salariilor atât din sectorul de stat, cât şi din cel privat. Având în faţa ochilor numai obiectivul de ţintire, adică de reducere a inflaţiei, BNR a lăsat pe locul doi realitatea care se petrecea în economie.
Dar realitatea a venit peste BNR începând cu toamna lui 2008 şi ceea ce ar fi trebuit să fie o lungă perioadă de prosperitate a început să crape. În următorii patru ani, BNR a ajutat sistemul bancar şi Guvernul să ascundă sub preş noile realităţi economice. Până la urmă BNR s-a ajutat şi pe ea. Problema este că noile realităţi nu au dispărut de la sine, aşa cum au apărut în perioada amintită atât zecile de miliarde de euro de afară, cât şi prosperitatea peste noapte.
Realităţile din economie continuă să fie în antecameră. Sistemul bancar este inundat de credite neperformante pe care bancherii nu mai ştiu unde să le ascundă, acţionarii strâmbă din nas când trebuie să vină cu bani, creditarea nu poate fi reluată atâta timp cât sistemul nu este curăţat şi din acest motiv costul creditelor rămâne ridicat, încrederea oamenilor şi a companiilor în bănci şi în bancheri este la pământ, ceea ce constituie o mare piatră de moară, cererea nu creşte pentru că oamenii sunt speriaţi de ce s-a întâmplat în criză şi mai bine pun bani deoparte, companiile nu-şi planifică activitatea pe mai mult de câteva luni şi atunci de unde noi investiţii, sistemul politic împarte bani în dreapta şi în stânga propriilor clienţi din ce strânge prin predicarea austerităţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
