Recitind topul celor mai importante 10 evenimente de pe plan intern (articol care a fost pe prima pagina a ZF din 24 decembrie) am văzut că anul 2014 a adus unele motive de optimism în mediul de afaceri: un nivel al CAS mai mic cu 5 puncte procentuale, o creştere economică (estimată) la peste 2,5%, o ofertă publică record pe Bursa de la Bucureşti. Întorcându-mă însă la sectorul de Sănătate, despre care scriu de de mai bine de opt ani, despre 2014 s-ar putea spune că a fost un an irosit, care nu a reuşit să aducă “marile schimbări” aşa cum se anticipau în urmă cu 12 luni.
2014 începea cu Eugen Nicolăescu în fruntea Ministerului Sănătăţii, un liberal care dorea să deschidă calea asigurărilor private de sănătate plecând de la reglementarea serviciilor pe care statul le asigură. Reforma lui ar fi putut aduce multe dintre schimbările aşteptate în Sănătate. A plecat de la Sănătate când mai avea doar un pas până să-şi implementeze propunerile şi după un an de negocieri şi discuţii cu actorii din sistem pe marginea acestora. O mică partea dintre ideile sale au fost preluate de actualul ministru şi implementate din vară, dar esenţa s-a pierdut.
Era a “n”-a încercare de reformă din Sănătate care eşuase şi care mai irosea un an din Sănătate, poate domeniul cel mai rezistent la schimbare din întreaga economie.
În retail, reţelele de magazine au continuat să se extindă, în imobiliare numărul de locuinţe noi a crescut cu 64% în regiunea Bucureşti-Ilfov, în agricultură anul 2014 a adus o recoltă record, chiar şi infrastructura a bifat o (extrem de modestă) extindere a reţelei de autostrăzi (cu 22 de kilometri). În Sănătate însă notarea unui eveniment optimist se poate dovedi un exerciţiu dificil.
La finalul oricărui an, un jurnalist de business ar trebui să răspundă la întrebarea: care a fost principala tendinţă de business în domeniul în care activează? Ce resorturi au făcut să se mişte businessul anul acesta şi unde au fost oportunităţile pe care unii le-au intuit iar alţii le-au scăpat? Ce factori i-au atras pe unii în piaţă ori pe alţii i-au făcut să plece?
Astăzi nu am putut să răspund la aceste întrebari pentru că, din punctul meu de vedere, 2014 a fost un an “mort” în Sănătate. Un an în care nimeni nu a avut curaj să rişte (noi investiţii, noi produse, noi linii de business, noi oameni), actorii preferând să-şi apere poziţiile construite în trecut.
Serviciile medicale au pierdut în 2014 şi vor continua să piardă mult cât timp mii de pacienţi români cheltuiesc zeci de milioane de euro (unele estimări arată că ar fi vorba chiar de sute de milioane de euro) pentru serviciile medicale în afara ţării. Câtă vreme infrastructura privată nu se dezvoltă (şi nici cea de stat) în ideea operaţiilor complexe, a promovării agresive a acestora şi câtă vreme privaţii vor lăsa să le scape aceşti bani printre degete, toţi anii care vor veni vor fi la fel de “încremeniţi”.
Totuşi, ar fi nedrept să nu trec în revistă un element care mi-a atras atenţia anul acesta: este vorba despre asigurările private de sănătate, care au dat unele semne de viaţă, după mai bine de zece ani de când se doreşte implementarea acestora. Este un prim pas, dar fără o dezvoltare puternică în anii următori, vor rămâne doar o “tresărire” de moment.
A fost prea puţin într-un an în care se aşteptau atât de multe.
