"Ciomagari" - asa i-a numit presedintele tarii, in februarie, pe cei care au un alt punct de vedere decat domnia sa despre integrarea in Europa. Acum cateva zile, vorbind despre aceleasi persoane, Iliescu le-a calificat drept "lipsite de intelepciune si de intelegere". Care este insa punctul de vedere despre integrare al celui care isi numeste propriii concetateni "ciomagari"?
Viziunea lui Iliescu despre relatiile noastre cu UE seamana, din nefericire, cu viziunea pe care o avea... Ceausescu despre plata datoriilor externe. Din clipa in care Partidul Comunist a stabilit ca trebuie platite imprumuturile contractate de Romania pe piata internationala de capital, nu a mai contat nici un argument. Nici comercial, nici politic, nici social. Tara trebuia infometata, incorsetata ideologic si aservita partidului unic, pentru a intra "mandra si demna" in schema ideologica a PCR. Cam in acest fel vede si Iliescu integrarea: "am spus 2007, asa trebuie sa se faca!" Exista, ce-i drept, o diferenta: data de 2007 nu a fost fixata de Iliescu, ci de fostul sau "tovaras de drum" Petre Roman. Ministru de externe in momentul deschiderii negocierilor (februarie 2000), Roman cauta o formula care sa dea continut candidaturii tarii noastre: cum Romania statea prost la majoritatea capitolelor care urmau sa fie negociate, Roman nu a putut oferi UE altceva decat o data din calendar. A ales 2007, pur si simplu pentru ca bugetul Uniunii era deja stabilit pana la 31 decembrie 2006. O includere a Romaniei parea, din perspectiva acestui buget, imposibila. 1 ianuarie 2007 era primul termen la care se putea spera. Adrian Nastase a preluat data cu pricina si a transformat-o in tinta politica. In cei 3 ani si jumatate care au trecut de la instalarea sa, guvernul actual a facut insa pasi ezitanti sau prea marunti pentru a putea asigura un progres important pe calea integrarii. Coruptia si functionarea defectuoasa a justitiei sunt obstacole atat de puternice incat nimeni nu mai crede ca mediile de afaceri sau statul de drept de la noi pot fi asimilate in 2007 cu cele din statele membre ale Uniunii. Guvernul prefera insa duplicitatea: angajamente din ce in ce mai ambitioase care trebuie sa mascheze esecuri din ce in ce mai profunde. E o solutie eronata. La care subscrie si Iliescu.
"Ciomagarii" sunt cei care refuza duplicitatea. Cei care spun, de pilda, ca intrarea tarii in 2007 ar insemna un soc economic si cultural mult prea puternic pentru a fi absorbit de o societate imbatranita, afectata de iletrism social si politic. "Ciomagarii" sunt cei care sustin perspectiva europeana asupra integrarii, vazand in aceasta nu un cadou nemeritat, ci o oportunitate careia trebuie sa i se raspunda prin efort rational, transparenta si solidaritate. Iliescu nu realizeaza ca, intrucat ii califica drept ciomagari tocmai pe cei care au interiorizat perspectiva europeana, se pozitioneaza, prin functia pe care o detine, ca un obstacol redutabil in calea integrarii. Ca si Nastase, el nu are de fapt credibilitate in mediile europene.
Am propus in urma cu cateva luni o redefinire a strategiei de integrare, intre altele prin amanarea cu doi ani a termenului care ii obsedeaza pe politicienii orbi si duplicitari. Exista doua motive care justifica o asemenea amanare si nici unul dintre ele nu este de ordin economic. Fac aceasta precizare pentru ca din ancheta realizata de EurActiv, ale carei rezultate au fost publicate saptamana trecuta, reiese ca numerosi oameni de afaceri din Romania considera termenul de 2009 mult mai realist din perspectiva economica. Dincolo de acest aspect - desigur, foarte insemnat - exista, cred, doua elemente pur politice care trebuie luate in seama.
Primul dintre acestea, desi banal, nu a fost asimilat de catre oamenii politici de la noi. Este vorba despre sincronizarea cu calendarul politic al Uniunii. Intr-adevar, dupa alegerile din iunie a.c., cand vor vota pentru Parlamentul European, peste 350 de milioane de cetateni din cele 25 de state ale UE (inclusiv, deci, din cele 10 noi state membre), urmatoarele alegeri vor avea loc in 2009. Caci mandatul parlamentarilor europeni e de cinci ani. Intrarea in 2009, inaintea alegerilor din acel an, ar plasa Romania in acord cu miscarea politica din actuala Uniune. O intrare precipitata in 2007 ne-ar crea un statut foarte ambiguu, in orice caz marginal, din punct de vedere politic. Cu atat mai mult cu cat esecul negocierilor pe marginea proiectului Constitutiei europene i-a pus in garda pe europeni in privinta partenerilor infatuati si duplicitari de tipul Poloniei. Pe scurt: o integrare in 2009 ar clarifica statutul politic al Romaniei in Europa. Presedintele greseste, de altfel, profund atunci cand considera ca orice amanare dincolo de 2007 ne-ar impinge intr-o situatie dificila de tipul celei in care se zbate Turcia, tara care vrea sa se europenizeze de la sfarsitul anilor 50 si care nu a reusit pana acum nici macar sa deschida negocierile. Romania nu e Turcia; de fapt, tocmai o atitudine precum cea a lui Iliescu risca sa ne "turceasca".
Al doilea motiv pentru care anul 2009 e preferabil lui 2007 tine de un anumit stil politic. A propune Uniunii Europene amanarea cu doi ani a integrarii inseamna a asuma - cu curaj - limitele propriei conditii. Un asemenea gest ar fi o proba de luciditate, cum probabil Comisia nu mai spera sa vada din partea autoritatilor romane. N-ar fi doar o lovitura de imagine, ci o depasire a stilului heirupist din prezent. Iata de ce Comisia nu ar trebui lasata sa propuna, asa cum a lasat sa se inteleaga zilele trecute, un plan de monitorizare stricta a Romaniei. Din toate punctele de vedere, ar fi mult mai intelept ca initiativa sa vina din partea romana. La Bruxelles, un asemenea gest ar fi cu siguranta privit ca o rationalizare a pozitiei Romaniei. Iliescu nu poate intelege aceste lucruri. Dar destinul european al Romaniei e mai important decat Iliescu.
* Cristian Preda este analist politic, profesor de stiinte politice
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
