Este unanim recunoscut faptul că există o relaţie directproporţională între gradul de protecţie a investitorilor pe oanumită piaţă de capital şi nivelul de dezvoltare al acesteia,incluzând în acest concept lichiditatea pieţei, volumul zilnic altranzacţiilor, capitalizările bursiere ale companiilorlistate.
Pentru o piaţă de capital cel mai prost lucru ce i se poateîntâmpla este să i se creeze reputaţia că este uşor manipulabilă şică persoanele care controlează sau administrează societăţilelistate tranzacţionează masiv în baza unor informaţiiprivilegiate.
Investitorii nu vor aloca sume de bani pentru o piaţă şilichiditatea acesteia va avea de suferit în mod dramatic dacăpercepţia generală asupra respectivei pieţe va fi în sensul căfuncţionarea ei este influenţată de operaţiunile netransparente,chiar ilicite ale anumitor entităţi şi persoane.
Tentative de manipulare a pieţelor financiare sau de utilizareabuzivă a unor informaţii confidenţiale vor exista întotdeauna peorice tip de pieţe, indiferent de mărimea şi importanţa lor.Relevant este cât de eficient este efortul autorităţilor dedescurajare a acestor încercări.
Două sunt cauzele majore care afectează încrederea investitorilorîn capacitatea autorităţilor de a reacţiona eficient şi prompt latentativele de abuz de piaţă.
În primul rând, este vorba de o legislaţie insuficientă, de absenţaunor norme legale eficiente care să descrie toate sau cel puţin oparte considerabilă din situaţiile de abuz de piaţă şi care săstabilească sancţiuni pentru toate aceste încălcări aledispoziţiilor legale. O lacună esenţială din această perspectivă oreprezintă insuficienţa sancţiunilor, atât din punct de vedere alcuantumului, cât şi din cel al diversificării lor în funcţie devarietatea situaţiilor de fapt care pot reprezenta conduite iliciteincriminate de regimul juridic al abuzului de piaţă. Din păcate, înlipsa unor norme adecvate în legislaţie, care să acopere o arie câtmai largă de fapte cu caracter ilicit, anumite conduite ale unorparticipanţi la piaţă, care sunt de natură a induce în eroare peceilalţi participanţi, nu pot fi sancţionate. Spre exemplu, nu artrebui să existe dubii cu privire la definiţia front running-uluişi la caracterul ilicit al acestui comportament care conduce lacrearea de prejudicii investitorului de către propriul său broker.Ar fi necesar ca legea organică, dar şi reglementările CNVM săconţină descrieri cât mai complete a faptelor ce pot fi înscrise însfera abuzului de piaţă, în special ca manipulări ale pieţelor decapital.
În momentul de faţă numai trei metode de manipulare a pieţei decapital sunt enunţate în legislaţia primară, care redă cufidelitate textul Directivei abuzului de piaţă adoptat deParlamentul European: corneringul - asigurarea unei poziţiidominante asupra cererii sau ofertei (un procedeu utilizat întrecut, dar dificil de pus în aplicare în prezent), marcarea laînchidere (marking the close) - efectuarea de tranzacţii laînchiderea pieţei în scopul inducerii în eroare a investitorilor şiscalpingul - exprimarea unei opinii cu privire la un instrumentfinanciar profitându-se de impactul produs de respectiva opinie şifără anunţarea conflictului de interese. Absenţa unei descrieri ametodei manipulative într-o lege adoptată de organul legiuitoraduce în discuţie, din perspectiva dreptului penal aplicabilabuzului de piaţă, principiul legalităţii incriminării, întrucâtfaptele care sunt considerate drept infracţiuni nu pot fi stabilitedecât prin lege organică, potrivit Constituţiei României.
Cristian Duţescu este partener al casei de avocaturăDuţescu & Asociaţii
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
