Este adeptul strategiei „întâi creşte, apoi distribuie”(Grow first, distribute later!) Am început aceste rânduri cu această strategie întrucât, în momentul de faţă, prin negocierea noii Legi a salarizării unitare se pare că se impune strategia „împrumută fără număr şi împarte”, după care vedem noi ce-o fi.
Goldin precizează că ceea ce contează cel mai mult în procesul dezvoltării este calitatea instituţiilor(de 21 de ori apare cuvântul „instituţii” în această carte!)-dreptul de proprietate si statul de drept, iar o guvernare bună reduce incertitudinea. Instituţiile evoluează simultan cu creşterea economică. Pentru a argumenta şi mai mult rolul instituţiilor în dezvoltarea economică îi citează pe Daron Acemoglu, Simon Johnson, şi James Robinson care afirmau „dezvoltarea instituţiilor care facilitează sau frânează dezvoltarea îşi are rădăcinile în colonialism sau istorie”.
Un capitol întreg tratează factorii care pot accelera dezvoltarea. Alfabetizarea şi educaţia sunt considerate vitale, „există atât motive teoretice, cât şi empirice pentru a crede că alfabetizarea şi educaţia sunt esenţiale pentru dezvoltarea economica şi socială” ne spune autorul. Despre infrastructură, reprezentată de apă şi canalizare, electricitatea, transporturi(drumuri, căi ferate şi porturi), irigaţii şi telecomunicaţii afirmă că oferă fundamentele materiale pentru dezvoltare. Mai este nevoie de un nivel de educaţie, de relaţii interumane, de un sistem de legi, de ordine socială pentru a pune bazele unei dezvoltări solide
Legile servesc la modelarea societăţilor şi, în special, afectează natura relaţiilor dintre cetăţeni şi guvernele lor, ne spune profesorul Goldin. Apoi continuă făcând apologia statului de drept „care a modelat procesele de dezvoltare prin intermediul legilor şi mecanismelor de aplicare a legii”. Un sistem juridic eficient este vital pentru dezvoltarea economică. Este nevoie de un cadru în care „procesul de luare a deciziilor şi justiţia nu sunt influenţate de anumite favoruri sau corupţie”, iar „legea şi instanţele judecătoreşti pot juca un rol important în definirea identităţii şi garantarea oportunităţilor economice şi sociale”. Instituţiile juridice care combat corupţia (de 14 ori apare cuvântul „corupţie” în această carte!) contribuie din plin la dezvoltarea economică.
Dezvoltarea are la bază circulaţia fluxului de idei, renunţând la ideile învechite şi acceptând idei noi, putem fi mai creativi, mai conectaţi la noutăţile apărute în diverse domenii de activitate. Dezvoltarea are legătură şi cu procesul de învăţare, acreditează chiar necesitatea învăţării continue. Ne îndeamnă să facem o analiză lucidă a succeselor şi a eşecurilor, prilej cu care putem extrage concluzii pentru activitatea viitoare. Dezvoltarea este o adevărată carte de vizită pentru o naţiune.
Democraţia creşte PIB-ul întrucât asigură un climat favorabil investiţiilor, promovării reformelor structurale, sprijină educaţia şi participarea oamenilor la luarea deciziilor.
În capitolul „De ce unele ţări sunt sărace, iar altele sunt bogate?” autorul se întreabă, de ce unele ţări sunt un „miracol” al creşterii, iar altele o „tragedie” a creşterii. O justificare obiectivă o reprezintă înzestrarea cu resurse naturale sau avantajul poziţionării geografice. Dar şi dezvoltarea instituţională prădalnica sau anemică contribuie din plin la „tragedia” economică a unei naţiuni. Istoria şi geografia nu sunt similare cu destinul. Ghana nu a reuşit să-şi dubleze venitul pe cap de locuitor de-a lungul ultimei jumătăţi de secol, în timp ce Coreea de Sud şi-a crescut venitul de peste 22 de ori, în acelaşi interval de timp. In anul 1950 Ghana avea venitul pe cap de locuitor mai mare decât cel din Coreea de Sud, iar acum oamenii din Coreea de Sud sunt de 11 ori mai bogaţi decât cei din Ghana. România este „miracol” sau „tragedie” conform viziunii lui Goldin?
Abordează în lucrare nu numai decalajul dintre ţări, ci şi decalajul din interiorul ţărilor. Aduce în atenţie campania din anul 2005 „Make Poverty History”(să facem din sărăcie istorie!) cu ajutorul cărei s-a urmărit sensibilizarea participanţilor la Summit-ul G8 de la Gleneagles. Acest slogan poate fi de bun augur şi pentru politicienii noştri care îşi au fieful în judeţele cele mai sărace: Vaslui, Botoşani, Giurgiu, Teleorman, Vrancea.
Dezvoltarea este o responsabilitate naţională şi este un sport de echipă „care necesită implicarea funcţionarilor publici, a oamenilor de afaceri, a oamenilor de ştiinţă, a organizaţiilor neguvernamentale şi a cetăţenilor din toate ţările”.
Această carte poate fi un manual pentru politicieni şi pentru persoanele care lucrează în administraţia publică întrucât îi poate ajuta să înţeleagă factorii care contribuie la o dezvoltare sănătoasă.
Opinie Gheorghe Băcanu, cititor ZF.
