Vineri, într-o declaraţie, Premierul Cioloş a pus sub semnul întrebării doua lucruri esenţiale pentru păstrarea sau atragerea investitorilor străini: reducerea de taxe programată în 2017 şi menţinerea deficitului bugetar de anul acesta în limita de 3% din PIB.
În contextul de instabilitate internaţională cauzată de Brexit şi de lovitura de stat eşuată din Turcia, România trebuie să depună toate eforturile pentru a fi percepută ca o oază de stabilitate şi predictibilitate. Însă, când Premierul anunţă că România s-ar putea să nu îşi îndeplinească obligaţiile din Tratatul de la Maastricht de a avea un deficit de sub 3%, demonstrăm că ţara noastră nu îşi ia angajamentele în serios. Cu siguranţă, investitorii străini nu au privit cu ochi buni aceasta declaratie, investiţiile într-o astfel de ţară nu sunt de bun augur.
De asemenea, la doar un an de la punerea în vigoare a noului Cod Fiscal, când apar declaraţii publice de la oficialităţi că s-ar putea ca acesta să NU fie respectat începând din 2017, sunt motive ca investitorii străini să pună sub semnul întrebării derularea unor afaceri în România.
Relaxarea fiscală prevăzută în noul Cod Fiscal la începutul anului 2017 este esenţială. După Brexit, majoritatea statelor s-au grăbit să anunţe masuri de relaxare fiscală. Astfel, Marea Britanie a anunţat pe 3 iulie că va tăia impozitul pe profit până la o rată de sub 15%, iar Franţa a anunţat pe 6 iulie, că va reduce acelaşi impozit cu 5 puncte procentuale. Aceste măsuri au scopul de a atrage investitorii. În acest context în care asistăm la o competiţie de reducere a taxelor între ţările europene („tax competition” în limbaj de specialitate), România merge în direcţie inversă şi Premierul declară public ca reducerile deja prevăzute în Codul Fiscal s-ar putea amâna.
O parte din rău a fost deja făcut. O astfel de declaraţie din partea Premierului pune în alertă investitorii şi îi face să se gândească de doua ori dacă să mai stea sau să vină în Romania. Răul mai mare, adică punerea în practica a intenţiei de amânare a relaxării fiscale şi/sau depăşirea deficitului de 3%, încă mai poate fi evitat.
România trebuie să stea într-un deficit de sub 3% pentru că aşa este sănătos pentru economie şi pentru că altfel riscăm o amendă de până la 0,2% din PIB din partea Comisiei Europene. De asemenea, trebuie să aplicam tăierile de taxe prevăzute în Codul Fiscal. Nu ne permitem să riscam să ne plece investitorii. Nu ne permitem o recesiune.
Pentru a pastra deficitul sub 3% din PIB şi a putea aplica tăierile de taxe prevăzute pentru anul viitor, Guvernul trebuie să regândească rectificarea bugetară, al cărei proiect pus în dezbatere publică este extrem de imprudent. Acest proiect este realizat pe o estimare mult prea optimistă a PIB-ului şi a încasărilor bugetare. Mai precaut ar fi să reducă estimările de venituri şi, implicit, să reducă şi cheltuielile.
De asemenea, actualul guvern poate pregăti din timp terenul pentru anul viitor, astfel încât cheltuielile bugetare din 2017 să fie mult mai mici. Se poate face o analiză a cheltuielilor (în limbaj tehnic „spending review”) care arată unde sunt irosiţi banii publici. FMI s-a oferit deja să ofere ajutor tehnic în acest sens şi totuşi această analiza nu este finalizată. Se pot prioritiza investiţiile publice la Ministerul Finanţelor pentru toate domeniile, nu la nivel de minister, cum s-a anunţat de curând de către Ministerul Sănătăţii. Există deja o unitate de prioritizare a investiţiilor la Ministerul Finanţelor, creată cu ajutorul Băncii Mondiale. Se pot centraliza achiziţiile publice. Măsura este recomandată şi în noile directive europene, precum şi în Strategia Naţională pentru Achiziţii Publice realizată anul trecut de Guvernul Ponta. Toate aceste măsuri, luate din timp, pot reduce cheltuielile în mod substanţial în 2017, prin reducerea risipei, prin eficientizare şi prin reducerea fraudei.
De asemenea, dacă se doreşte, se poate acţiona şi pentru a creşte veniturile. Pentru asta, Ministerul Finanţelor trebuie să revoce masurile de încurajare a evaziunii fiscale pe care le-a luat în ultimele luni. O astfel de măsură o reprezintă amânarea aplicării acordului FATCA, un schimb de informaţii financiare cu SUA care previne marea evaziune. Alt exemplu ar fi modul în care Ministerul Finanţelor a relaxat legea plafonării numerarului şi a permis plata în cash pentru sume mai mari de 10.000 de lei, în anumite condiţii. Nu în ultimul rând, nu există preocupare pentru problema majora a off-shorurilor, care permit unor persoane să scoată din ţară mulţi bani fără să plătească taxe în România. Deşi ANAF a anunţat ca a înfiinţat un grup de lucru pentru a investiga dacă sunt români implicaţi în Panama Papers, care au scos bani din tara prin off-shoruri, nu am auzit până acum niciun nume sau nicio sumă raportată în urma investigaţiilor realizate de acest grup al ANAF-ului. Trebuie să demaram astfel de măsuri care pot aduce mulţi bani la bugetul de stat.
În final, mi-ar dori ca vocile experţilor în economie să se facă auzite, în încercarea de a opri cumva greşelile pe care Guvernul actual e pe cale să le facă. Se pare ca mulţi dintre aceştia decid să tacă acum, pentru ca e mai uşor să critice şi să acuze după ce greşelile sunt făcute, când vedem şi simţim cu toţii efectele negative. Oare nu este mai corect şi mă benefic pentru România să încercam să oprim nişte greşeli înainte ca ele să se întâmple? Altfel, dezastrul economic de mâine nu va fi, oare, şi din vina celor care tac azi, nu doar a Guvernului Cioloş?
Din pacate, dincolo de orgolii, mize politice, interese, oamenii care trăiesc şi muncesc în aceasta ţară vor suporta mâine consecinţele măsurilor pe care le iau guvernanţii azi. La anul poate va fi un alt guvern care va explica greşeala imensă a măsurilor predecesorilor săi, dar acest lucru nu le va face oamenilor viaţa mai bună. Cred că e timpul să ne trezim, să facem astazi ce putem pentru a evita greşeli. Nu ne permitem să mai amânăm.
