Opinii

Deficitul public nu este finantat de Sfantul Duh. Este nevoie de bani de pe piata interna, fie de pe cea externa

Deficitul public nu este finantat de Sfantul Duh. Este nevoie de bani de pe piata interna, fie de pe cea externa
17.09.2009, 00:00 16

Cand Timothy Geithner a fost propus pentru portofoliulFinantelor in administratia Obama, ziarul Financial Times a relatatcateva detalii din activitatea relativ recenta a acestuia. Astfel,atunci cand a fost numit la conducerea Bancii Rezervelor Federaledin New York, experienta lui Geithner in activitatea de bancacentrala era limitata si nici macroeconomie nu stia atat cat ar fitrebuit. De aceea, in primele luni de activitate la NewYork adedicat saptamanal cateva ore unor sesiuni de discutii cu expertidin banca pentru a se familiariza cu domeniul in cauza. Nu s-ajenat sa faca acest lucru, nici sa lase a fi cunoscut public."Scolarizarea" lui a dat roade, masurile initiate de eldovedindu-se inspirate (ca si metodele de convingere ainterlocutorilor).

Mi-am amintit acest episod cu cateva zile in urma, cand s-aintamplat sa il ascult pe un politician care a ocupat o pozitie devarf in guvernarea trecuta perorand despre politici economice.Ignoranta lui nu era intrecuta decat de trufia cu care dadea lectiiinterlocutorului sau - un ziarist cu bun-simt, dar fara destulacunoastere a fenomenului sau, poate, prea bine crescut pentru a-sicontrazice oaspetele.

Din lungul sir de ineptii ale politicianului am retinut doua:prima este ca deficitul bugetar dintr-un an nu influenteaza invreun fel deficitul din anul urmator. Mai sa fie! Influentaimediata este data de majorarea datoriei publice, care atrage platide rate scadente si de dobanzi. Mult mai dramatic este insa efectulcresterii unor cheltuieli repetabile an de an, care au generat dealtfel grosul deficitului din 2008. Astfel, majorarea stridenta asalariilor din sectorul public si al pensiilor s-a bazat peaprecieri fanteziste cu privire la continuarea ritmului inalt decrestere economica, unele facute cand criza lovea deja din plineconomiile europene si devenise clar ca aceasta nu avea a se oprila granitele Romaniei. Pe cat de usor s-au majorat acestecheltuieli, pe atat de dificil este azi a le pune stavila.

In acest caz, ai putea suspecta opinia respectiva de interesulimediat de a apara o anumita politica. Dar a doua afirmatie nu maiare nici aceasta scuza: deficitul bugetar ar trebui sa fie oricatde mare, numai sa fie repornita economia. Suna seducator, dar nusta in picioare pentru cel putin doua motive. Intai, pentru caproblema fundamentala a economiei romanesti este mai degrabainadecvarea ofertei decat absenta cererii. De aceea, oricat demulti bani publici ar fi tocati pentru a stimula cererea, oferta varamane deficitara, iar primul efect ar fi cresterea inflatiei, aimporturilor si intr-o mai mica masura a productiei. Asa cum s-aintamplat, de altfel, in cei mai multi ani din actualul deceniu,dar politicienii nostri nu vor sa inteleaga si pace.

Al doilea motiv este ca deficitul public nu este finantat deSfantul Duh. Este nevoie de bani fie de pe piata interna, fie de pecea externa. Finantarea interna ar atrage secatuirea resurselor decreditare si cresterea vertiginoasa a dobanzilor - ambele cu efectedevastatoare asupra agentilor economici, a caror capacitate de a seimprumuta ar fi dramatic amputata. Asadar, in loc sa reporneascaeconomia, un deficit inca si mai mare ar pune-o de tot pe butuci.In treacat fie spus, imposibilitatea finantarii interne a unuideficit ridicat se datoreste nivelului scazut de intermedierefinanciara, care la randul lui are drept cauza fundamentala lungulsir de erori de politica economica a autoritatilor romane, careprintre altele au intretinut o rata ridicata a inflatiei.

Finantarea externa depinde de credibilitatea tarii care seimprumuta. Existenta unui acord cu FMI si cu UE face ca in acestmoment accesarea pietei financiare private sa fie posibila, fie sila un cost destul de ridicat. Isi imagineaza insa cineva ca acordular ramane valabil daca deficitul ar creste la, sa spunem, 10 lasuta din PIB? Iar in acest caz, ar mai exista vreo umbra de accesla o piata financiara, oricum foarte prudenta in aceastaperioada?

Aceasta este diferenta fundamentala dintre economia tariinoastre si economiile celor mai dezvoltate tari occidentale,motivul pentru care nici macar nu putem sa visam la a adopta unprogram similar cu cel, sa spunem, britanic: economiile dezvoltateau o mare capacitate de a se indatora, fara ca piata sa lepenalizeze, intrucat se bucura in continuare de incredere maxima.Noi nu suntem nici pe departe intr-o asemenea situatie. Din contra!Sa nu pierdem din vedere ca dezechilibrul bugetar a fost indicatdrept punctul nevralgic al situatiei economice a Romaniei atat deanalistii interni, cat si de cei straini. Daca exact aici calcamstramb, efectele vor fi dintre cele mai severe.

Se pare insa ca toate acestea nu il misca pe politicianul roman.El nu are de invatat nimic de la nimeni: stie totul, asa, dininstinct. Ba chiar se arata dispus sa explice si altora cum e custiinta asta economica. Nenorocirea nu este ca se face el de ras,ci ca, repetate cu incapatanare, ineptiile acestea prind lapublicul mai putin instruit si, pana la urma, si la decidentiipolitici.

Din pacate, cazul nu este singular. Politicile economice sedecid la noi dupa ureche, fara analizarea implicatiilor pe careacestea le au. Cu cat e mai inalt scaunul pe care s-a cocotat, cuatat devine mai incarcat de har politicianul nostru - si atunci, debuna seama, adopta decizii fara a se mai osteni a se consulta cucei care intr-adevar se pricep la domeniul in cauza. Asa am ajunsla ciudatenii fara seaman: sute de impozite si taxe, mult mai multedecat zilele anului; o legislatie a muncii hiper rigida, care vaintarzia reluarea cresterii economice atunci cand conditiileexterne se vor normaliza; pensii de zeci de mii de lei noi - caresecatuiesc bugetul pentru a rasplati... nu se poate sti exact ceanume - si cate si mai cate.

Din fericire, din cand in cand o dam in bara atat de tare cavine FMI si ne "umileste", fortandu-ne sa facem ceea ce oricum arfi trebuit facut de la bun inceput. Este singurul caz in carepoliticianul de pe Dambovita asculta de sfaturi competente. Nu caTim Geithner...

Eugen Radulescu este director in Banca Nationala sifost presedinte al Raiffeisen Bank si CEC

AFACERI DE LA ZERO