Opinii

Degeaba cere Isărescu scăderea dobânzilor dacă oamenii şi-au pierdut încrederea în bănci să ia un credit. Şi nu sunt ei de vină

Degeaba cere Isărescu scăderea dobânzilor dacă oamenii şi-au pierdut încrederea în bănci să ia un credit. Şi nu sunt ei de vină

Autor: Cristian Hostiuc

04.03.2012, 19:29 3733

De aproape 4 luni, de când inflaţia a coborât spre 3% pe an şi a început să reducă dobânda de politică de monetară, guvernatorul BNR Mugur Isărescu are un monolog cu bancherii pe tema scăderii dobânzilor la credite. Şi puţin la depozite.

BNR a redus de trei ori consecutiv dobânda, de la 6,25% la 5,5%, iar Isărescu s-ar fi aşteptat ca imediat, ca în America, băncile să scadă şi ele dobânzile pe tot lanţul, depozite, credite. În acelaşi ritm. Asta ar fi însemnat o reducere cu 12% a costul creditului şi implicit a bonificaţiei la depozite. Dar nu s-a întâmplat aşa. O parte din bănci, confruntate cu un deficit de resurse pe relaţia de finanţare a portofoliului de credite acordat anterior din cauza faptului că băncile mamă le-au redus liniile de împrumutut, au ţinut dobânzile la depozite sus, dacă nu chiar le-au ridicat. Asta, ca să nu le plece şi resursele atrase de pe piaţa internă. La credite noi în lei, dobânzile s-au mărit, după datele BNR din ianuarie. La cele vechi, legate la indicele pieţei interbancare Robor, ratele au scăzut pentru că indicele a scăzut.

De la monologul scăderii dobânzilor, guvernatorul BNR a trecut la discuţia despre lichiditate. Băncile au şi vor avea atât de mulţi bani încât vor fi nevoite să reducă dobânzile. Şi asta odată cu venirea primăverii şi topirea zăpezilor, după cum a precizat el poetic.

Dacă BNR are control pe dobânda sa, pe lichiditatea din sistem şi nu în ultimul rând pe cursul leu/euro, ceea ce nu poate stabili în şedinţele Consiliului de Administraţie este încrederea oamenilor sau a companiilor în bănci şi economie. Şi nu la depozite, ci la credite.

La depozite, la resursele unei bănci, mai iese domnul Cinteză (şeful supravegherii bancare din BNR) sau domnul Vasilescu (consilierul guvernatorului) şi mai spun că nu sunt probleme cu băncile, că sistemul este solvabil şi banii sunt în siguranţă, dar ce să spună la credite? Cum să-i convingă pe oameni să se reîntoarcă în sucursale să mai întrebe de un împrumut pentru o casă, maşină, televizor, chiar şi pentru nevoi personale, nu numai să-şi plătească cu ciudă ratele.

În trei ani, bancherii au pierdut încrederea oamenilor să ceară un credit, nu numai să facă un depozit. Că o bancă nu trăieşte numai din banii luaţi cu împrumut şi plasaţi în titlurile de stat. În ultimul an şi dobânzile la titlurile de stat au scăzut, aşa că nu mai e o afacere, nu se mai câştigă încât să se acopere toate cheltuielile.

Asta-i problema care ţine reluarea creditării pe loc. Oamenii, clienţii, au prins ură pe bănci şi nu mai vor să aibă de a face cu ei. Iar bancherii ştiu acest lucru. Dacă lansezi un credit nou, cu o dobândă mai mică, cu o marjă mai redusă, asta nu înseamnă că mâine e din nou coadă, ca în vremurile bune. Neavând cerere mare, volum, produsul s-ar putea să nu fie prea rentabil. Şi atunci bancherii preferă să ţină dobânzile sus cu marje mari - chiar duble între depozite şi credite. Cine vrea să ia împrumut cu aceste condiţii bine, cine nu nu. Din aceste condiţii, marje, se acoperă şi cheltuielile de funcţionare ale băncii, şi riscul de credit, şi cheltuielile cu provizioane pentru creditele neperformante şi chiar şterse cu totul. Cineva trebuie să plătească.

Iar cel mai bine spune acest lucru Guy Poupet, preşedintele BRD, cea mai puternică bancă de pe retail. "Banca trebuie să fie profitabilă, iar pentru a avea o anumită profitabilitate trebuie să menţii o oarecare marjă, iar astăzi, dacă ai un cost ridicat al riscului, singura cale ca să compensezi costul riscului este să majorezi comisioanele şi marja. În ceea ce priveşte comisioanele - trebuie să lansezi produse noi ca să atragi clienţi şi nu este atât de uşor astăzi, iar în ceea ce priveşte marja de interes ai volumul, dar volumul este limitat, sau creşti marja, în cazul în care nu reduci rata de dobândă."

În ultimele două luni, guvernatorul BNR şi-a dedicat mult timp în cadrul ieşirilor publice pentru a cere băncilor să reducă dobânzile, că poate aşa reînvie cererea de credite noi, nu numai refinanţările. Dar cum să-i readuci pe oameni în faţa ofiţerului de credite? Cum să recapete încredere când cei mai buni platnici au fost storşi pe toate părţile şi puşi să plătească pentru alţii? De ce ar mai cere şi ar lua cineva un credit când noul împrumut e mai scump şi chiar mai greu de obţinut pentru că nu te încadrezi în noile norme?

Degeaba va reduce BNR dobânda şi va mări lichiditatea dacă clientul fuge de bănci, simţindu-se "jupuit" prin atitudine, politică, răspunsuri, ipocrizie de marketing etc.

De trei ani o parte din oameni economisesc. Ca să-şi cumpere mai apoi, fie un apartament, fie o maşină nouă, fie un frigider sau televizor, cu banii jos, şi să nu mai aibă de-a face cu banca pentru un credit. Iar aşa, consumul intern bate pasul pe loc şi nu ajută la revenirea economiei. Iar dacă economia nu-şi revine, oamenii nu cred în viitor şi nu au încredere să ia un credit.

Cine şi ce poate readuce încrederea oamenilor să ia credite de la bănci? Asta ar trebui să fie următorul instrument de politică monetară a Băncii Naţionale.

Cele mai citite ştiri