Activităţile de cercetare-dezvoltare au avansat într-un ritm lent în România, cel puţin în ultimul deceniu, dar acesta ar putea fi accelerat în anii următori, având în vedere beneficiile dezvoltării unor proiecte de acest gen pentru economie şi pentru întreaga societate – produse cu valoare adăugată mai mare, aport suplimentar la creşterea economică, locuri de muncă mai bine plătite şi, implicit, o motivaţie suplimentară pentru specialişti să rămână în ţară. Alocările bugetare pentru acest domeniu sunt limitate şi, din acest considerent, este nevoie de o implicare mai amplă a mediului privat în astfel de activităţi, iar această perspectivă devine posibilă odată cu clarificarea legislaţiei fiscale aplicabilă investiţiilor în cercetare-dezvoltare.
Potrivit Eurostat, în ultimii zece ani, alocările bugetare pentru cercetare-dezvoltare în Uniunea Europeană au urcat cu 35%, la aproape 110 miliarde de euro, în timp ce în România avansul a fost de doar 3,4%, de la 353 de milioane de euro în 2011, până la 364 de milioane de euro în 2021. Ca procent din PIB, în UE alocările au crescut uşor, în perioada menţionată, de la 0,72% până la 0,75% din PIB, dar în România au scăzut cu 0,12 puncte procentuale, la 0,15% din PIB în 2021. Cu acest procent, România rămâne pe ultimul loc în UE la acest capitol.
Un alt indicator care trebuie luat în calcul în acest context este cel referitor la migrarea forţei de muncă, în special a celei calificate. Un raport al Băncii Mondiale care analizează migraţia în Europa în ultimele patru decenii indică faptul că aproape 40% din emigranţii din România sunt absolvenţi de studii superioare.
Aşadar, prin creşterea alocărilor bugetare pentru investiţii în cercetare-dezvoltare s-ar putea obţine atât creşterea competitivităţii economiei româneşti în regiune, cât şi limitarea exodului de forţă de muncă înalt calificată.
Facilităţile fiscale existente, insuficient accesate
Ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, a declarat, recent, în cadrul unui eveniment Deloitte, că mediul privat are, în prezent, o contribuţie mai mare la dezvoltarea acestui domeniu decât fondurile publice şi că are în plan măsuri care să stimuleze creşterea investiţiilor private în cercetare-dezvoltare. Printre acestea se numără şi clarificarea regimului fiscal aplicabil societăţilor care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare.
În prezent, legislaţia românească prevede o serie de facilităţi fiscale pentru companiile care investesc în proiecte de acest gen, respectiv o deducere suplimentară de 50% a cheltuielilor efectuate pentru astfel de activităţi, aplicarea metodei de amortizare accelerată în cazul echipamentelor utilizate în aceste activităţi şi scutirea de impozit pe venit pentru angajaţii implicaţi în cercetare-dezvoltare.
Ca urmare a aplicării acestor facilităţi, o companie poate obţine o reducere a impozitului pe profit datorat statului de aproximativ 8% din valoarea proiectelor de cercetare-dezvoltare derulate. De asemenea, ţinând cont că, în cadrul acestor proiecte, este nevoie de implicarea unui personal specializat, care are experienţă semnificativă în domeniu, scutirea de impozit pe venit pentru aceşti angajaţi poate aduce un avantaj competitiv în piaţă cu privire la atragerea şi menţinerea pe termen lung a specialiştilor.
Nu în ultimul rând, legislaţia prevede şi scutirea completă de la plata impozitului pe profit pentru primii zece ani, pentru companiile care desfăşoară exclusiv activităţi de cercetare-dezvoltare. Aceasta însă nu este operaţională în prezent, întrucât intră sub incidenţa legislaţiei privind ajutorul de stat şi necesită aprobări suplimentare de la Comisia Europeană.
În plus, nici celelalte facilităţi fiscale nu sunt utilizate la adevăratul potenţial de către companii, din cauza faptului că regulile de stabilire a eligibilităţii activităţilor de cercetare-dezvoltare, respectiv încadrarea lor în această categorie, nu sunt clare, motiv pentru care contribuabilii vizaţi evită să le aplice, de teama unui control ulterior în care autorităţile ar putea reclasifica activităţile respective în alte categorii, cu consecinţe financiare semnificative pentru contribuabil.
Pentru o mai mare certitudine, în prezent, contribuabilii pot apela, teoretic, la un expert din cadrul Registrului experţilor în domenii de cercetare-dezvoltare (înfiinţat în acest scop, potrivit legislaţiei în vigoare), pentru a le certifica încadrarea activităţilor desfăşurate în categoria celor de cercetare-dezvoltare. Totuşi, în practică, aceşti experţi sunt rareori solicitaţi, tocmai din cauza faptului că procedurile de certificare nu sunt clare şi nu oferă contribuabilului garanţia conformării.
Schimbări benefice, anunţate de autorităţi
În această privinţă, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării lucrează, în prezent, la un ordin pentru simplificarea şi clarificarea procedurilor necesare expertizării activităţilor de cercetare-dezvoltare. Printre altele, potrivit proiectului de ordin, apelarea la expertiză externă va fi opţională, după cum a declarat Ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării în cadrul evenimentului Deloitte, iar contribuabilii vor putea aplica facilităţile fiscale fără a fi obligaţi să parcurgă această etapă, dacă pot realiza intern documentaţia care să demonstreze eligibilitatea activităţilor realizate. Totuşi, în cazul în care derularea unei astfel de expertize se va simplifica, este de aşteptat ca mulţi contribuabili să apeleze la o astfel de procedură, pentru a obţine o garanţie suplimentară că pot aplica facilităţile fără să rişte ca, peste câţiva ani, în cadrul unei inspecţii fiscale, autorităţile să conteste aplicabilitatea şi să impună sume suplimentare de plată.
Aceste clarificări, alături de alte măsuri anunţate de ministrul de resort pentru stimularea activităţilor de cercetare-dezvoltare, cum ar fi adoptarea unei legislaţii specifice pentru start-upurile inovatoare, au potenţialul de a genera creşterea investiţiilor în astfel de proiecte, cu scopul final de a crea bunăstare pe termen lung pentru întreaga societate.
Material de opinie de Ana Petrescu-Mujdei, Senior Manager, Mihaela Iacob, Senior Manager, Taxe Directe, şi Monica Ţariuc, Director, Servicii Dedicate Angajatorilor Globali, Deloitte România
