Tratamentul fiscal al indemnizaţiilor acordate de angajatori pentru delegarea/detaşarea sau pentru desfăşurarea activităţii angajaţilor în străinătate (diurne) a reprezentat, pentru o perioadă îndelungată, subiect de dispută între contribuabili şi autoritatea fiscală. În aceste condiţii, au existat numeroase inspecţii fiscale în cadrul cărora diurnele au fost reîncadrate în venituri de natură salarială, stabilindu-se impozite şi contribuţii suplimentare de plată în sarcina contribuabililor, precum şi dobânzi şi penalităţi aferente acestora.
După îndelungi dezbateri, Parlamentul României a adoptat legea pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative (promulgată recent de preşedintele României, urmând a fi publicată în Monitorul Oficial), care prevede o nouă amnistie pentru obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite în astfel de cazuri, dar şi clarificări ale regimului fiscal aplicabil diurnelor.
Autorităţile au mai apelat şi în trecut la amnistierea datoriilor de acest tip, dar, în lipsa unei viziuni unitare şi a armonizării legislaţiei în această materie, problema s-a perpetuat. Unul dintre domeniile cele mai afectate de reîncadrarea indemnizaţiilor în venituri de natură salarială este cel al transportului internaţional.
Care este obiectul amnistiei?
Obiectul amnistiei constă în anularea obligaţiilor stabilite de organele fiscale ca urmare a reîncadrării indemnizaţiilor acordate pentru delegarea/detaşarea angajaţilor sau pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul altei ţări, în venituri de natură salarială, începând cu data de 1 iulie 2015 până la data intrării în vigoare a actualei legi.
Anularea vizează datoriile fiscale neplătite, dar şi pe cele plătite deja, pe care contribuabilii au dreptul să le recupereze, la cerere. Deşi proiectul de lege prevedea iniţial o excepţie potrivit căreia societăţile în cazul cărora deciziile de impunere a unor sume suplimentare de plată au fost validate printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu puteau beneficia de amnistie, aceasta a fost eliminată în Camera Deputaţilor.
Termenul de prescripţie a dreptului de a solicita restituirea acestor sume este de cinci ani şi începe să curgă de la data intrării în vigoare a noii legi. Ulterior împlinirii acestui termen, angajatorii nu vor mai putea beneficia de restituirea sumelor respective.
În plus, obiectul amnistiei nu se limitează doar la anularea obligaţiilor deja impuse, ci prevede şi interdicţia pentru autorităţile fiscale de a emite, în viitor, decizii de impunere privind reîncadrarea indemnizaţiilor de delegare/detaşare acordate în perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a legii.
Cine poate beneficia de această facilitate?
Beneficiari ai acestei facilităţi sunt toţi contribuabilii în sarcina cărora au fost stabilite, prin decizie de impunere, diferenţe de obligaţii fiscale ca urmare a reîncadrării indemnizaţiilor de delegare/detaşare transnaţională în venituri salariale.
Principalele categorii de contribuabili vizaţi de această amnistie sunt transportatorii internaţionali, agenţii de muncă temporară din România, care recrutează persoane şi le pun la dispoziţia altor întreprinderi din Uniunea Europeană şi din state terţe, şi prestatorii de servicii de construcţii, montaj, antrepriză etc., care îşi trimit angajaţii pe diferite şantiere din state membre sau terţe.
Care va fi procedura de punere în aplicare a acestei amnistii?
Potrivit legii, amnistia ar trebui să fie aplicată de organele fiscale din oficiu. Cu toate acestea, este indicat ca societăţile să semnaleze autorităţii fiscale situaţiile în care au primit decizii de impunere pentru astfel de obligaţii, pentru a se asigura că vor beneficia de efectele amnistiei constând în anularea/restituirea sumelor respective.
Pentru aplicarea amnistiei, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) este obligată să emită, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, un ordin cu regulile necesare pentru anularea obligaţiilor fiscale.
Ce se va întâmpla în viitor cu sumele acordate sub formă de diurnă - cum vor putea fi reîncadrate drept venituri salariale?
Din perspectiva regimului fiscal aplicabil în viitor, noua lege aduce claritate, dat fiind că menţionează expres că tratamentul fiscal preferenţial, respectiv scutirea de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii se aplică şi în situaţiile de detaşare transnaţională (aceasta fiind una dintre cele mai utilizate modalităţi în care salariaţii îşi desfăşoară activitatea în străinătate), dar şi în cazurile în care activitatea se desfăşoară în altă localitate. În plus, noile prevederi extind aplicarea regimului fiscal preferenţial şi asupra salariaţilor mobili, care primesc o astfel de indemnizaţie, potrivit legii.
În acelaşi timp, legea introduce un plafon suplimentar pentru sumele acordate angajaţilor şi scutite de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii. Potrivit noilor prevederi, acestea nu trebuie să depăşească: de 2,5 ori valoarea indemnizaţiei stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice şi contravaloarea a trei salarii de bază pentru locul de muncă ocupat, raportată la numărul de zile lucrate în luna respectivă şi multiplicată cu numărul de zile în care activitatea este desfăşurată în altă localitate/în străinătate.
În situaţia în care unul dintre cele două plafoane este depăşit, diferenţa va fi asimilată venitului salarial şi supusă impozitului pe venit şi contribuţiilor sociale obligatorii.
Este de reţinut faptul că regimul fiscal şi plafoanele menţionate se aplică şi pentru persoanele fizice cu alte forme contractuale (spre exemplu directorii cu contract de mandat) care se află în situaţii similare.
Din perspectivă procedurală, este posibil să apară şi pe viitor situaţii în care sumele acordate salariaţilor sub formă de diurnă să fie reîncadrate ca venituri salariale, însă numai în baza constatărilor realizate de organele competente din cadrul Inspecţiei Muncii. Astfel, autorităţile fiscale nu vor mai avea dreptul să aprecieze, în mod direct, că sumele primite sub formă de indemnizaţii pentru delegare/detaşare reprezintă venituri de natura salarială, ci doar ca urmare a controalelor efectuate în acest scop de Inspecţia Muncii.
În concluzie, noua lege aduce duble beneficii contribuabililor. Pe de o parte, vine în ajutorul agenţilor economici prin anularea datoriilor fiscale impuse pentru sumele acordate cu titlu de indemnizaţii de delegare/detaşare şi, pe de altă parte, oferă premisele elaborării cadrului legal mult aşteptat. Acesta va asigura aplicarea unitară şi eficientă de către autorităţi a legislaţiei fiscale şi a legislaţiei muncii, constituind atât un mecanism de armonizare, cât şi o garanţie de predictibilitate pentru contribuabili.
Material de opinie de Elena Răileanu, Senior Manager, Deloitte România, Laura Epure, Senior Associate, şi Tatiana Milu, Associate, Reff & Asociaţii Î Deloitte Legal
