O sa ma refer in aceasta opinie la cateva aspecte legate de stimulentele fiscale din IT, fara pretentia de a epuiza subiectul, acesta necesitand o analiza mult mai larga.
Fara nici un dubiu, eliminarea impozitului pe venit in IT a avut un rol important in dinamica foarte buna a sectorului din ultimii mai bine de 15 ani. Insa, nu cred ca trebuie sa absolutizam si sa spunem ca doar stimulentele fiscale au fost explicatia acestei dinamici. Cred ca a fost un cumul de factori, care includ calitatea foarte buna a a absolventilor din IT, infrastructura foarte buna (spre exemplu viteza foarte buna a traficului de internet, Romania fiind in topul clasamentelor mondiale la acest criteriu), aptitudinile foarte bune in vorbirea limbilor straine, etc. In plus, daca la inceput (inainte de trecerea la cota unica in 2005) impozitul pe venit era unul foarte ridicat (cote progresive de pana la 45%) si a nu plati impozit pe venit facea o mare diferenta, astazi, cand avem cota de impozit pe venit de doar 10%, nu cred ca mai face o diferenta foarte semnificativa a nu plati impozit pe venit. Nu cred ca astazi 10% poate face diferenta pentru o decizie a unui IT-ist de a ramane sau nu in Romania, mai ales ca diferentele salariale fata de nivelul din alte state mai dezvoltate nu mai sunt foarte mari in acest domeniu. In plus, in marea majoritate a statelor dezvoltate impozitarea veniturilor este mult mai mare, cotele fiind progresive.
O discutie serioasa despre aceste stimulente (care intre timp s-au extins si in alte domenii – recent in constructii), cu argumente si cifre pe masa, cred insa ca are sens si trebuie avuta.
Evident ca astfel de stimulente au si argumente pro si argumente contra. Pe partea de argumente pro sunt deja cateva studii serioase facute pentru sectorul de IT care evidentiaza efectele pozitive si nu insist aici pentru ca argumentele sunt clare si de necontestat. Nu exista, dupa stiinta mea, nici un studiu pana la acest moment, cu privire la sectorul de constructii. Pe partea argumentelor contra, argumentul cel mai puternic este legat de echitatea unor astfel de stimulente. Unii ar putea spune ca aceste stimulente pot fi considerate chiar privilegii. Nu le-as numi totusi privilegii, dar ele devin cu adevarat privilegii daca nu au (sau nu mai au) ratiune de existenta.
In treacat fie spus, o problema este si faptul ca avem un cod fiscal plin de derogari si exceptii, ceea ce nu ajuta la colectarea taxelor si impozitelor.
Un lucru este cert despre taxele din Romania. Avem intr-adevar o impozitare foarte inalta a muncii. Sa nu ne lasam pacaliti de cota unica de doar 10% pentru impozitarea veniturilor. Cotele de contributii sociale sunt foarte inalte in Romania, desi aparent ele au scazut in 2018 dupa mutarea contributiilor de la angajat la angajator de la 39.25% la 37.25%. In realitate, sarcina fiscala la contributii sociale a crescut, echivalentul lui 39.25% devenind dupa mutarea contributiilor circa 44.7% (cota scazuta la 37.25% se aplica la un brut inflatat artificial cu 20% pentru a neutraliza impactul asupra netului). In plus, angajatorul mai plateste inca 2.25%. Este adevarat insa ca pentru marea majoritate a salariatilor (exceptand pe cei care aveau cota 0% de impozit pe venit – IT-istii de exemplu, in cazul carora statul a compensat partial impactul negativ prin reducerea contributiilor sociale la sanatate), reducerea la 10% a impozitului pe venit a compensat cresterea poverii fiscale la contributii sociale. Practic, pentru majoritatea salariatilor, mutarea contributiilor nu a crescut povara fiscala totala pe munca, ea ramanand la fel de ridicata, statul mutand practic banii dintr-un buzunar in altul – a luat bani de la impozitul pe venit si i-a mutat la contributii sociale.
Povara fiscala pe munca este intr-adevar foarte mare in Romania, in special in cazul salariilor mici. Avem in acelasi timp o mare problema ca economie cu forta de munca (cifrele demografice sunt foarte proaste, iar migratia a accentuat problema). Insa, rezolvarea corecta a problemei nu este acordarea unor facilitati fiscale doar in anumite sectoare (eliminare impozit pe venit si reducere CASS in IT si constructii sau chiar eliminarea CASS si reducerea contributiilor la pensii in constructii). Problema aceasta a discriminarii si inechitatii este una foarte serioasa. Avem taxe mari pe munca, dar in acelasi timp am facut in asa fel incat unii sa plateasca mai putine taxe – reducerea impozitelor in IT si constructii sau lasarea cu buna stiinta a posibilitatii ca unii sa utilizeze portite de optimizare fiscala prin vehicule tratate mult mai favorabil din perspectiva taxarii – cum ar fi PFA-uri, PFI-uri, drepturi de autor, microintreprinderi. Aceeasi abordare o avem si pe partea de cheltuieli bugetare – nu putem sustine spre exemplu pensii mai mari pentru toti pensionarii pentru ca nu avem resurse (suntem intr-un cerc vicios – taxe mari pe munca - numar contribuabili redus raportat la numarul de beneficiari), dar am introdus un sistem complet injust de pensii speciale in care platim din bugetul de stat deja circa 2 mld euro pe an pensii care nu au legatura cu contributivitatea (multi dintre beneficiari nu au platit niciodata contributii), fiind in multe cazuri chiar mai mari decat salariile pe care acele persoane le aveau, avand si posibilitatea sa se pensioneze la sub 50 de ani.
Impactul bugetar al stimulentelor din IT nu este unul foarte mare (cateva zeci de milioane de euro pe an) si nu cred ca este esential in discutie. Pentru constructii, discutia cu privire la impactul bugetar cred insa ca este mai serioasa – a se vedea scaderea de incasari din impozit pe venit sau performanta mai slaba a incasarilor din contributii sociale din lunile cele mai recente (acestea au crescut mai putin decat s-a bugetat nu numai din cauza reducerilor de cote din constructii, ci si din cauza supraestimarii cresterii de numar de salariati din economie). In plus, daca in IT discutam de o industrie inovativa, competitiva international, si cu valoare adaugata mare, in constructii nu cred ca discutam de asa ceva. In constructii de exemplu nu se mai platesc contributii de asigurari de sanatate, dar persoanele respective sunt in continuare asigurati , evident, prin contributiile platite de ceilalti salariati.
Deci, in loc sa gasim solutii structurale corecte care sa insemne reducerea sarcinii fiscale pe munca pentru toti salariatii, mentinem impozitarea foarte inalta a muncii pentru marea majoritate a salariatilor, dar doar pentru unii reducem impozitarea. In acelasi timp, in loc sa gasim solutii corecte pentru a putea plati pensii mai decente, platim pensii foarte mici pentru marea majoritate a pensionarilor pentru ca nu avem bani, dar doar pentru unii platim pensii foarte mari, complet injuste, fara legatura cu contributivitatea.
Revenind la stimulentele fiscale pentru IT (as extinde discutia si la constructii), cred ca dezbaterea oportunitatii acestora este normala si trebuie sa aiba loc, dar cu argumente si estimari serioase de impact si cu implicarea in discutii a industriilor vizate. Predictibilitatea, consultarea si estimarea serioasa a impactului (nu numai a celui bugetar, ci si asupra intregii economii) trebuie sa fie regula atunci cand se iau decizii.
Ionuţ Dumitru este presedinte Consiliul Fiscal, Profesor ASE Bucuresti si Economist-sef Raiffeisen Bank. Parerile exprimate sunt pareri personale ale autorului si nu implica institutiile cu care acesta este asociat.
