Vorbeam ieri despre realitatea atmosferei de Război Rece din România noastră. Impresia este aceea a unei lupte duse cu orice mijloace, în care nu se iau prizonieri şi în care nu pacea, ci distrugerea adversarului este ţinta.
Pericolul este să ne risipim energiile şi să nu aducem la lumină un Plan pentru România. Pericolul este să nu dăm conţinut României post-Băsescu, care e mai puţin legată de personajul de la Cotroceni, cât de un nou cadru instituţional şi de reforme esenţiale în economie, în educaţie sau sănătate.
Pericolul este ca România care guvernează să uite de România guvernată, pericolul este ca agenda populaţiei să treacă într-un plan secund, iar războiul politic să continue să facă victime colaterale. Printre victimele colaterale se află cetăţenii, mediul economic şi social, reputaţia României. Dar se află şi întreaga clasă politică, şi cei corupţi, şi cei oneşti, şi cei cu studii făcute pe bune, şi cei care au păcălit sistemul, şi cei care fac politică să se îmbogăţească, şi cei care servesc binele public şi interesul naţional. Când "holocaustul nuclear" se va fi consumat, riscăm să constatăm că, din naţiunea care trebuia să se dezvolte şi să recupereze timpul istoric pierdut, nu mai rămâne decât firma de la intrare.
Am în continuare încredere că avem resursele intelectuale, profesionale şi politice pentru ca, din decembrie 2012, să avem şi să punem în aplicare un Plan pentru România. Cred că românii îşi doresc să poată opta pentru un plan bine aşezat şi coerent de dezvoltare, care să arate unde s-a greşit (atât în ultimii 22 ani, cât mai ales în ultimii 8 ani) şi ce trebuie pus în loc.
Mă preocupă însă cum se va vedea România în America, în Europa şi în lume de acum şi până în decembrie. Mi-e teamă ca lupta politică să nu trimită următorului Guvern ca moştenire o Românie mai puţin credibilă în lume, o Românie privită cu suspiciune. Mi-e teamă să nu devenim, dincolo de apartenenţa noastră la UE şi NATO, o ţară de ocolit atunci când vine vorba de opţiuni strategice, de investiţii sau de rute comerciale. La graniţa NATO şi UE, din Orientul Mijlociu şi până în Eurasia, se prefigurează un deceniu de reaşezări, de tensiune şi de potenţial conflict, dar şi de imens potenţial de cooperare şi recreare a marilor axe de comerţ, a infrastructurilor transregionale şi transcontinentale. Ele pot sau nu pot trece prin România. Şi aceasta depinde doar de noi. Următoarele şase luni sunt decisive pentru a alege un drum proaspăt şi clar pentru România - drumul dezvoltării. Dar următoarele şase luni sunt decisive pentru a consolida ceea ce atâţia am construit în două decenii de eforturi - o Românie ca partener credibil, o Românie pe care se poate conta.
Trebuie pusă o limită bătăliei politice şi după mine această limită e clară - afectarea imaginii externe a României. Sfera reprezentării României trebuie, cu calm, cu înţelepciune, scoasă din zona bătăliei politice suburbane. În materie de politică externă şi afaceri europene, România trebuie să aibă un singur glas. Conflictul politic brutal, expus în presă, este acid sulfuric pentru credibilitatea României.
Apelul meu în acest moment, către cei care reprezintă politic România, este să facă tot posibilul pentru a nu duce credibilitatea noastră externă în noroiul disputelor partizane. Avem nevoie de predictibilitate, de reputaţie şi onorabilitate în relaţiile noastre externe, în cadrul UE şi NATO, atât în următoarele şase luni, cât şi în anii următori. La cum a început lupta politică, mi-e teamă să nu ajungem, în jumătate de an, în situaţia de a avea prea puţini reprezentanţi politici credibili în exterior.
Apelul meu în acest moment este pentru o reasumare a angajamentelor noastre externe, în cadrul UE şi NATO, în cadrul relaţiei noastre cu FMI. Trebuie să arătăm că ne ţinem de cuvânt, că bătălia politică nu înseamnă paralizie şi neglijarea obiectivelor stabilite. Trebuie să arătăm, mai mult ca niciodată, că România este solidă în angajamentele sale. Pentru aceasta, datoria politicienilor la vârf este să dea prilejul unei reprezentări predictibile şi caracterizate de onorabilitate a României. Un inventar al obligaţiilor noastre externe şi semnale politice serioase în sensul asumării lor sunt chestiuni de neocolit, dacă vrem să traversăm cu minime pierderi această perioadă.
Am fost, ca diplomat şi apoi ca ministru de externe, în prima linie a aderării la NATO şi UE, a Parteneriatului Strategic cu SUA, a dialogului cu partenerii şi aliaţii noştri. Contractul a fost clar: securitate şi prosperitate pentru România, cu câteva condiţii clare: democraţie şi piaţă funcţionale, stat de drept, transparenţă şi bună guvernare. Cu alte cuvinte, predictibilitate şi responsabilitate, ADN-ul lumii din care urma să facem parte.
La 15 ani după semnarea Parteneriatului Strategic, la 10 de la Praga şi la 5 de la UE, întrebarea este unde se află România. Este momentul să înţelegem că progresul ultimilor 15 ani nu este ireversibil şi este momentul să facem, responsabil, o evaluarea a ceea ce depinde de noi şi trebuie să facem pentru a ne ţine, literă cu literă, partea noastră de înţelegere.
Mircea Geoană este senator, fost preşedinte al PSD
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
