Vedem cum pandemia COVID-19 declanşează crize în lanţ în societate şi economie: sistarea sau reducerea activităţilor, şomaj tehnic, întreruperea lanţului de aprovizionare, limitarea călătoriilor. Crizele îmbracă diverse forme şi dimensiuni - şi nimeni şi nici o regiune nu este imună. Recent, PwC a realizat studiul Global Crisis Survey, care a inclus 2.000 de companii din 25 de industrii şi 43 de ţări, care au experimentat cumulat 4.500 de crize pentru a afla tipul de crize cu care se confruntă organizaţiile, ce măsuri iau şi cum se pregătesc pentru a le preîntâmpina.
Peste două treimi (69%) dintre liderii de organizaţii au experimentat cel puţin o criză corporativă în ultimii 5 ani, numărul mediu de crize experimentate fiind de trei. Companiile foarte mari, cu peste 5.000 de angajaţi riscă să experimenteze în medie o criză pe an. Numărul mare de crize semnalate este surprinzător prin prisma definiţiei fenomenului: o perturbare majoră a activităţii şi una cu potenţialul de a vă afecta reputaţia. Şi în mod clar, crizele vor continua, aproape toţi respondenţii (95%), inclusiv cei care nu au raportat o criză în ultimii cinci ani, se aşteaptă să fie loviţi de una în viitor.
Peste jumătate dintre respondenţi (53%) spun că cel puţin una dintre crizele pe care le-au întâmpinat a fost de natură operaţională, inclusiv opriri ale activităţii, perturbări competitive, problemele în lanţul de aprovizionare, precum şi diverse forme de eşec ale produselor. Crizele legate de tehnologie - declanşate de eşecurile tehnologice şi / sau incidentele de infracţiuni informatice - au fost citate de o treime dintre respondenţi, urmate îndeaproape de cele umanitare (29%) şi de cele financiare de (28%).
Companiile au indicat problemele de lichiditate, eşecul tehnologic şi întreruperea operaţională drept primele trei crize cele mai perturbatoare cu care s-au confruntat. Preocupările lor viitoare sunt orientate spre crize mai mari precum infracţiuni informatice (38%), perturbări ale pieţei (37%) sau comportamente etice incorecte (20%).
Natura stratificată a crizei
Crizele lovesc fără discriminare, pătrunzând în fiecare strat al organizaţiei şi afectând atât angajaţii, cât şi clienţii. Iar datele noastre confirmă natura stratificată a impactului crizei. S-a trecut de la relaţiile de afaceri (74%), reputaţia (61%) şi moralul forţei de muncă (59%), la problemele legale (57%) şi altele. Companiile au menţionat, printre alte efecte, pierderile economice (57%), consecinţele asupra mediului (20%) şi întreruperi de lungă durată, precum noile legi şi reglementări (25%) şi schimbările politice (18%), ca urmare a celei mai grave crize experimentate.
O criză nu este cu atât mai periculoasă dacă declanşează una sau mai multe crize auxiliare - fiecare dintre ele putând crea propria sa buclă de impact atât intern, cât şi extern. Indiferent de natura crizei iniţiale, aproape jumătate (47%) dintre respondenţi spun că au suferit o criză auxiliară care a fost operaţională. În plus, mai mult de un sfert au avut probleme de reputaţie, iar 22% s-au confruntat cu implicaţii legale.
Indiferent cum, când sau unde se produce, o criză va constitui un test de stres organizaţional, capabil să perturbe toate operaţiunile companiei. Un astfel de test de stres poate denatura aproape invariabil percepţia despre ceea ce se întâmplă de fapt şi va încetini răspunsul, atunci când este cel mai mult nevoie de fapte exacte pentru a acţiona corespunzător.
Înţelegerea dinamicii modului în care o criză ar putea avea impact asupra organizaţiei şi luarea de măsuri pentru a evita sau minimiza efectele secundare ale acesteia este o parte esenţială a răspunsului la o criză.
Unele companii au ieşit mai puternice din crize. Cum?
Au alocat un buget pentru gestionarea crizelor, înainte ca acestea să lovească
Mai mult de 4 din 10 (41%) respondenţii care au trecut cu bine peste o criză au alocat un buget gestionării potenţialelor crize, iar o pondere aproape identică (39%) a văzut efectiv creşterea veniturilor lor ca urmare a acestei măsuri. Aceasta subliniază recompensa pentru investiţii proactive într-un program clar de reacţie la criză.
Au avut un plan şi l-au testat
Cu o marjă de aproape 2-1 (54% faţă de 30%), organizaţiile care aveau un plan de răspuns la criză au beneficiat mai bine după criză decât cele care nu au avut. Şi cei care îşi ţin planul de criză actualizat şi pun în aplicare lecţiile învăţate au şanse de patru ori mai mari să iasă neatinşi din crize. A fi pregătit nu înseamnă că poţi anticipa orice scenariu, dar asiguraţi-vă că planul de răspuns la criză nu este conceput doar pe unul sau două scenarii.
Abordare bazată pe fapte
Trei sferturi dintre cei care au avut rezultate mai bune după o criză recunosc importanţa stabilirii cu exactitate a faptelor în timpul crizei, pentru a formula în mod eficient strategia de răspuns.
Analiza cauzelor crizei
Identificarea şi urmărirea iniţiativelor cheie de prevenire sau reducere a impactului aceluiaşi tip de criză. Scanarea pe termen lung a riscurilor şi oportunităţilor cheie legate de criză. Cei mai mulţi pot include în planurile de reacţie la criză şi lecţiile învăţate.
Lucrul în echipă
Experienţa de a traversa o criză poate scoate în evidenţă ceea ce este mai bun (sau mai rău) atât din compania ta, cât şi din oamenii tăi. Depăsirea unei criz poate uni oamenii între ei şi cu organizaţia mult mai profund decât multe alte situaţii.
Un incident gestionat bine permite organizaţiei să-şi dezvolte “sistemul imunitar”, permiţându-i să profite de oportunităţi mai riscante, cu încrederea că viitoarele ameninţări vor fi depistate şi abordate rapid.
Dinu Bumbăcea este Partener, Lider Consultanţă în afaceri în cadrul PwC România
