Cu siguranţă traversăm o perioadă complicată, în care avem mai multe întrebări decât certitudini, însă o certitudine este că acest „Top 1.000 cele mai mari companii din România“ este la a noua ediţie. În condiţiile în care vedem ce dinamică există în media, faptul că acest anuar, în format print, îşi face loc pe piaţă şi este urmărit ne dă încredere.
Arată că, dacă eşti pe drumul corect, dacă ai o strategie bună, atunci, indiferent ce se întâmplă în economie, indiferent ce se întâmplă pe plan intern sau internaţional, vei reuşi să mergi mai departe.
Spuneam că, din punct de vedere macroeconomic, suntem într-o încetinire în ultimii doi ani, dar rămânem pe linia de plutire, iar venind şi mai la zi, aşteptăm, desigur, execuţia bugetară pe primele două luni. În ianuarie a fost foarte bună. Iată că, odată cu Anul Nou – ştiţi că Anul Nou, în unele culturi, este la echinocţiul de pe 21 martie – înţeleg din primele convorbiri înainte de conferinţă că încep vânzările în retail să se dezmorţească. Aşa că trebuie să avem încredere că putem să mergem mai departe, aşa cum am traversat toate aceste situaţii foarte dificile. Trebuie să ne amintim, practic, de unde a plecat economia românească şi vom vedea imediat ce performanţe am realizat în ultimul deceniu, ca o garanţie a traseului pe care îl vom avea în perioada următoare şi de ce considerăm noi că este relevant acest top.
„Top 1.000 cele mai mari companii din România“ este relevant pentru că ori lucraţi pentru o firmă din top 1.000, ori o firmă din acest top vă este client sau furnizor, ori sunteţi finanţatori. Încet, încet, această „ştampilă“ – „lucrez pentru o firmă din Top 1.000“ – va deveni o marcă de onoare. Vorbim ca angajat, ca director, ca manager, ca intern. Trebuie să ajungem, bineînţeles, să gândim cum facem să ajungem la performanţa de a spune că „suntem furnizori pentru jumătate din companiile din Top 1.000“. Îmi amintesc cum Daniel Dines de la UiPath – cea mai frumoasă poveste de business din ultima decadă a României – spunea: „Lucrăm cu trei sferturi din Fortune 500“. La fel, acest anuar îşi va atinge scopul pe măsură ce oamenii se vor gândi: „Vreau să fiu în top, vreau să fiu printre cele mai mari companii din România, vreau să livreze pentru cât mai multe din Top 1.000 companii din România“.
De ce facem aceste întâlniri? Care este scopul lor? În primul rând, de evaluare – să vedem unde suntem –, apoi de reflecţie şi, bineînţeles, pasul următor: acţiunea. Văzând ce se întâmplă în jur, vom face şi noi astfel încât ceea ce au realizat alte ţări, ceea ce alţii au realizat şi sunt în faţa noastră, să putem lua aceste exemple şi să creăm, să ne asumăm şi pentru următoarea perioadă nivelul de creştere pe care l-am avut până acum.
Cum să creezi campioni naţionali şi mondiali prin decizii strategice? Suntem în momentul în care economia românească, la 20.000 de euro per capita, are nevoie de încă un salt. Încă un salt. Iar acum condiţiile de piaţă sunt complicate, cum spuneam. Ne-am îndatorat cam mult, dar avem resursele, avem resursele financiare, avem resursele umane pentru face saltul următor. Pur şi simplu, cred că este nevoie doar de un plan.
Iar acest „Top 1000“… Primele firme din România din punctul de vedere al cifrei de afaceri, care descriu situaţia economică – deci 46% au pondere, vom vedea imediat, în cifra de afaceri totală a României – de starea lor, de încrederea lor în economie va depinde evoluţia prosperităţii noastre şi a creşterii economice în următorul deceniu. Iată, un deceniu de vis pentru economia românească: în ultimii 10 ani avem o dublare a cifrei de afaceri în total. (foto 1)
1.
2.
3.
Şi ce observăm… Deşi, aparent, până în 2022 creştea ponderea companiilor din Top 1000, iată că în ultimii ani a început să scadă; la 44% am ajuns. Ce înseamnă asta? Înseamnă că sectorul IMM-urilor, companiile mici şi mijlocii, reuşeşte să aibă un ritm de creştere mai ridicat şi astfel îşi măreşte ponderea. Avem nevoie ca, în cadrul acestui sistem, pe măsură ce din marile companii – care absorb cel mai repede cele mai bune resurse umane şi cele mai bune tehnologii – să „capilarizeze“ în ecosistem, către furnizori, către clienţi, pentru că avem o circulaţie permanentă şi de oameni, şi de bune practici între marii jucători şi IMM-uri, astfel încât toată economia să facă pasul următor. Unde sunt profiturile? De altă dată, cum spuneam, traversăm o perioadă un pic mai dificilă, care se vede faţă de recordul obţinut în 2022 din punctul de vedere al profiturilor nete. Rezultatul net – vorbim de pierderi scoase din profituri. (foto 2)
Ce este produsul intern brut? Este suma profiturilor şi salariilor. Vedem încetinirea profiturilor, automat şi rezultatul PIB-ului. Faţă de raportarea la cifra de afaceri, stăm încă foarte bine. Gândiţi-vă: anul trecut, la 200 de miliarde rezultatul net, 100 de miliarde de lei dividende încasate de persoanele fizic. Dacă te uiţi la Ministerul de Finanţe, la linia de impozitare a veniturilor din dividende pentru persoane fizice, poate puţini ştiu că persoanele fizice au avut încasări de 100 de miliarde de lei – dividende, adică 20 de miliarde de euro. Deci, practic, se formează capital în România, iar de acum încolo ceea ce este foarte important este să punem acest capital la lucru, împreună, bineînţeles, cu capitalul bancar şi cu ceea ce vine de pe bursă.
Salariaţii români… Nu ştiu dacă vă daţi seama cât sunteţi de performanţi. Dumneavoastră, practic, v-aţi dublat productivitatea în ultimii zece ani. Deci numărul de salariaţi a rămas constant însă, aşa cum am redat anterior, profiturile s-au dublat, cifra de afaceri s-a dublat în economie. Ce înseamnă asta? Că, din punctul de vedere al resursei umane, resursa umană din România devine din ce în ce mai competentă şi are capacitatea de a face saltul următor necesar. Însă, pentru toate acestea este nevoie de o punere la un loc a resurselor, atât cele private, cât şi cele de stat şi administraţia. Nu va mai merge, de acum înainte, să gândim acest clivaj stat–privat, să acceptăm acest clivaj, pentru că e nevoie de pârghii din ambele părţi pentru ca România să înainteze, într-adevăr, spre ceea ce ne dorim, spre egalitatea cu Occidentul din punctul de vedere al PIB per capita. (foto 3)
Şi acum, dacă intrăm în adâncime, este foarte important să vedem ce ne-a dus înainte, pentru că, văzând ce ne-a dus înainte, automat vom şti ce ne poate duce mai departe. Şi am mai prezentat aceste date, dar cred că sunt, din punctul meu de vedere, cele mai importante, şi anume evoluţia valorii adăugate din economie pe ramuri. Deci aici datele sunt din 2022; abia au apărut cele pe 2023, pentru că statistica are un lag de 2–3 ani la nivelul acestor date. Şi avem dublarea PIB-ului în ultimul deceniu, grosso modo. Însă, după cum vedem, 133% creşterea – spunem o dublare. Şi acum e important cine a crescut peste şi cine a crescut sub. Deci care au fost vectorii de creştere. Şi iată: informaţii şi comunicaţii – ştim foarte bine – plus 256%. Valoarea adăugată din informaţii şi comunicaţii este undeva cam la jumătate din industrie.
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice. Aici avem tot activităţi asimilate IT&C; este vorba de centrele de servicii, gen London Stock Exchange – ştim, are peste 1.000 de angajaţi în România.
Vreau să vă arăt o diferenţă şi unde avem noi o resursă nefolosită pe care ne putem baza, mai ales de acum încolo, când statele, ţările şi regiunile se întorc mult mai mult la ceea ce pot face intern, în condiţiile în care vedem această destabilizare uriaşă la nivel global. Nu putem să nu legăm criza financiară din 2008–2009 – care era gata să dea Occidentul peste cap – de războaiele care au izbucnit în ultimii trei ani şi de pandemie. Deci asistăm la o reaşezare tectonică a marilor forţe geopolitice şi economice. Şi această reaşezare se întâmplă cu mari suferinţe şi, iată, inclusiv ajungând la nivelul conflictelor armate.
De ce? Pentru că se reaşază forţele lumii. Şi atunci, toată lumea, aşa cum s-a întâmplat în pandemie, începe să se uite foarte mult la ce poate face intern. Ei, ce putem face noi? Ceea ce avem la îndemână. Din păcate, ce ne arată Top 1000 cele mai mari companii din România? Firmele din comerţ au crescut foarte mult. Foarte bine că au crescut, pentru că sunt un vector de modernizare şi, dacă te uiţi în oraşele mici şi mijlocii, acolo este, să spunem, partea cea mai modernă a oraşului, la supermarket. De acolo, ele va trebui să atragă şi să ducă mai departe modernizarea în comunităţile de business respective. Comerţul a avut o creştere a valorii adăugate de 300% în acest ultim deceniu, dar, din păcate, industria alimentară, după cum vedeţi, a avut o creştere de doar 30%.
Deci 1 la 10 avem raportul între creşterea comerţului şi creşterea industriei alimentare, în condiţiile în care ştie toată lumea ce resurse agricole are România. Întrebarea pentru perioada următoare este deci cum facem să revenim în zona aceasta a industriei alimentare, să-i creştem valoarea adăugată, ponderea şi valoarea adăugată brută. Este inacceptabil ca în topul sectoarelor economice industria alimentară în România să fie doar, iată, pe locul 8 sau 9. Bineînţeles, agricultura este şi ea prezentă; se pot privi aceste sectoare împreună. Dar, încă o dată, e foarte bine că avem informaţii şi comunicaţii, activităţi profesionale – vectori de creştere – dar aici este o rezervă pentru următorul deceniu. Şi vedem:
Ziarul Financiar scrie despre atâtea afaceri din industria alimentară care astăzi sunt la 100.000 euro, 1 milion, 2 milioane de euro şi care vor ajunge, prin strategii de business, la zeci de milioane. Abia s-a lansat Investalim, program de ajutoare de stat în această direcţie.
În cadrul industriei, haideţi să vedem cine a împins creşterile şi cine este sub medie. Industria prelucrătoare, în ansamblu, a crescut doar cu 70%. Bineînţeles, sectorul auto – dar, iată, surpriză: cu toate că vorbim foarte mult de Dacia, de Ford şi de sutele de mii de oameni care lucrează în industria mijloacelor de transport şi cât de mult este „starul“ României, ca să spunem aşa, totuşi este la 70% din industria alimentară ca valoare. De ce? Pentru că valoarea adăugată este redusă când doar imporţi diverse componente să le asamblezi– nu ai produsul final. Surprinzător, iată, în textile, îmbrăcăminte, pielărie, valoarea adăugată raportată la cifra de afaceri este mai mare decât în industria mijloacelor de transport.
Bineînţeles, aici nu am vorbit, dar dacă ne întoarcem puţin în IT&C: unde avem cea mai mare valoare? 60% în informaţii şi comunicaţii, activităţi profesionale şi ştiinţifice. De ce? Pentru că nu ai resurse pe care să le… inputul tău, practic, este un calculator, energie şi conexiunea la internet, iar profiturile şi salariile au în outputul final o pondere mult mai mare. Ne întoarcem la industrie şi vedem cine ne-a dus înainte din punct de vedere industrial. Pe primul loc: cauciuc şi mase plastice. Am vizitat în ianuarie Continental Anvelope la Timişoara, fabrică foarte puternică, mii de angajaţi. Vedem şi investiţiile de la Slatina, avem Pirelli, avem Nokian recent la Oradea.
Mai departe, industria construcţiilor metalice. Iarăşi, în condiţiile în care România, în următorii 10 ani, va cheltui pe infrastructură zeci de miliarde de euro, această piaţă strategică trebuie să meargă mai sus. Din păcate, medicamentele… Suntem foarte, foarte slabi la medicamente. Cel mai mare deficit comercial astăzi România nu îl mai are pe energie, ci îl are pe medicamente şi substanţe şi produse chimice. Acestea sunt lucrurile pe care, practic, Guvernul, Ministerul Economiei, împreună cu asociaţiile patronale, împreună cu băncile finanţatoare trebuie să le discute, ca să vedem ce putem să facem în următorii 10 ani, să avem o creştere din aceste zone cu mare potenţial, în condiţiile în care alte domenii ale economiei nu mai produc ceea ce au produs în ultimii 10 ani.
Din punctul de vedere al repartiţiei pe judeţe a companiilor din Top 1000, ce s-a întâmplat în ultima decadă? Avem o concentrare a marilor companii în Bucureşti, de la 386 la 429. Avem această situaţie care poate deveni şi trebuie să devină un factor de creştere, o sursă de creştere a economiei pe următorii 10 ani, şi anume disparitatea regională. Vedem aici – cifra din faţă este situaţia prezentă, iar cealaltă era acum 9 ani. Iată, din păcate, Iaşiul a coborât de la 12 companii în Top 1000 la 8 companii. Bacăul a rămas pe poziţii. Vasluiul, infim, deşi dispune de resurse agricole deosebite. Şi exact aici se leagă lucrurile – vedeţi slăbiciunea industriei alimentare. Vom avea autostradă în Moldova. România va fi traversată de la vest la est şi de la sud la nord de autostrăzi în următorii cinci ani.
Vom adera la OECD, avem Schengen-ul. Urmează o perioadă în care necesitatea omogenităţii, practic a unei distribuiri mai bune decât până acum a capitalului, va fi un factor de creştere. Am putea spune că marile centre de business va trebui să fie „noul vest“ pentru judeţele care au rămas în urmă. Deci, iată, disparităţi: Timişul a crescut – este la 40–50 de companii; Clujul la fel – de 10 ori mai multe companii în Top 1000 faţă de estul ţării.
Şi să nu ne gândim, când vorbim de investiţii şi avem această temă – „creştem prin investiţii“ – doar la investiţiile străine, care bineînţeles vor lua mult mai mult în considerare această zonă. Există o resursă: investiţiile făcute de companii locale, companii care astăzi sunt poate „insularizate“ în anumite regiuni ale ţării şi care, prin infrastructură, îşi vor majora amprenta la nivelul întregii ţări. Este un spaţiu imens de creştere pentru perioada următoare în România, având în vedere noile facilităţi de infrastructură. Cum se vede, practic, această distribuţie a marilor companii în angajabilitate? Pentru că despre asta vorbim: businessul are ca finalitate prosperitatea locuitorilor României. Iată, judeţele văduvite de investiţii au raportul între numărul total de angajaţi dintr-un judeţ faţă de populaţie foarte redus. (foto 4)
Pentru că noi suferim foarte mult din acest punct de vedere: România are 18–20 de milioane de locuitori, cu doar 5,5–6 milioane de salariaţi. Acelaşi număr de salariaţi îl are Cehia sau Ungaria, cu o populaţie la jumătate. Deci o pondere la nivelul ţării undeva de 25%. Iată ce au realizat investiţiile în Bihor: avem, practic, un raport dublu. Arad, Bihor, Timiş – nu mai vorbim – 40%, adică 4 din 10 locuitori ai judeţului sunt salariaţi. Dincoace, în Botoşani şi partea estică, suntem la 2 din 10. Dar iată că nu a venit o companie din Timiş la cota bursei anul acesta, ci Electroalfa, care a devenit un „star“. Practic, am avut o suprasubscriere excepţională în tranşa investitorilor de retail, un interes absolut – unul dintre cei mai mari angajatori. Sunt „mlădiţe“ de creştere, vine primăvara, că tot suntem în sezon, şi pentru această regiune a ţării. În Est vă veţi putea multiplica banii într-un ritm mult mai rapid decât în celelalte pieţe.
Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar
Puteţi cumpără Anuarul Top 1.000 cele mai mari companii din România accesând urmatorul link: https://payment.m.ro/mfg/?productâanuarul-zf-top-1-000-cele-mai-mari-companii-din-romania sau la numărul 0729 194 149 (Claudia Mirt)
