- Utopia şi Distopia sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Haosul, care se întinde între aceste extreme, nu poate fi imblânzit decât de raţiune, dar în Istorie raţiunea este un lux, nu o normă -
„Preşedintele PSD Liviu Dragnea, şef al Camerei Deputaţilor şi părinte spiritual al dnei prim-ministru Viorica Dăncilă, a fost invitat ieri să ţină un discurs în faţa liderilor lumii prezenţi la Formul Economic Mondial de la Davos. În alocuţiunea sa, puternicul lider de la Bucureşti a explicat miracolul transformării României care, în 2017, a avut cea mai mare creştere economică din lume, de 7%, cu un punct peste cea a Chinei. Elita globalizării a primit cu mult interes explicaţiile dlui Dragnea...”
Aceasta este Utopia...
„Comisia Europeană a transmis, ieri, Consiliului, recomandarea de a exclude România din Uniunea Europeană în urma încălcării grave de către puterea PSD/ALDE a regulilor democratice în aceasta ţară de la periferia UE. Deşi nu există legislaţie pentru excluderea unui stat membru, Comisia consideră că a menţine în rândul UE un stat totalitar echivalează cu sfârşitul de facto al Uniunii, ca patrie a libertăţii...”
Aceasta este Distopia...
Ambele ipoteze au şanse de a se materializa, într-un orizont apropiat, spre zero.
Nu ar fi fost frumos, totuşi, ca dl Liviu Dragnea să fi fost prezent la Davos şi să fie invitat să vorbească despre ceva? Ba da!
Liviu Dragnea ar fi putut fi prezent la Davos – unde se scaldă în aer de iarnă pură elita politico-financiară a lumii –în două situaţii. Dacă era invitat sau dacă ar fi plătit câteva sute de mii de euro. Dar nu a fost invitat şi nici nu o să fie, probabil, vreodată. De plătit, Liviu Dragnea a mai făcut asta, doar că, dacă repeta isprava, ar fi trebuit să înghită discursul lui George Soros, duşmanul să de moarte închipuit, invitat să dea lecţii chiar unora ca şeful PSD. O poză cu Liviu Dragnea ascultând din fundul sălii discursul lui Soros...ce deliciu pentru adversarii lui !
Prezenţi ca invitaţi la Davos sunt Trump, Merkel, Macron sau şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, ultimul mare „personaj malefic” închipuit din lista de duşmani închipuiţi ai lui Dragnea şi Tăriceanu.
Nimeni din România nu a fost invitat, nimeni din România nu este prezent la Davos.
Şi, totuşi, la Davos, se spun lucruri care privesc direct România. Bunăoară Macron care are ambiţia de a fi liderul de facto al UE acum, la apusul stelei lui Merkel, a revenit puternic cu ideea unei Europe cu două viteze, pe care România o respinge vehement: „Uşa rămâne mereu deschisă, dar cei care nu vor să meargă înainte nu ar trebui să-i blocheze pe cei mai ambiţioşi din încăpere!”
Cu câteva zile înainte, preşdintele din ce în ce mai absent al României, Klaus Iohannis tocmai ce le spunea ambasadorilor străini acreditaţi la Bucureşti: “Ca stat cu o naţiune proeuropeană, fără partide parlamentare eurosceptice, avem legitimitatea să participăm alături de «nucleul dur» al Uniunii la consolidarea sa, mai ales alături de Germania şi Franţa.”
Dar Franţa şi Germania ştiu ce visează Iohannis şi România lui?
Ca să ajungi să faci parte din “nucleul dur”, trebuie să te califici. Aşa cum se întâmplă în sport - în fotbal, în handbal, în tenis. În loc de asta tu începi să înjuri că arbitrul este prieten cu Soros! Ca Juncker se întâlneşte cu Soros! De ce nu te întâlneşti tu, atunci, cu Juncker, de ce nu-i explici tu lui direct că ce propui pentru justiţie este un lucru bun? De ce nu-i dai un telefon lui Macron, de ce nu ai în agendă numărul lui Merkel, dacă eşti atât de puternic precum spui?
Scrisoarea transmisă de Dragnea şi Tăriceanu Comisiei Europene, în care Executivul de la Bruxelles este acuzat că nu cunoaşte “realitatea” din România, este de o imbecilitate fără margini. România este o ţară aproape ignorată din punct de vedere diplomatic, în ciuda pretenţiilor ei de a însemna ceva.
De ce atotînchipuit puternicul lider al PSD este izolat,practic – de ce nu-l invită nimeni în vizite, de ce nu vine nimeni să-l viziteze?
De ce nu se interesează nimeni de miracolul creşterii cu 7% a economiei?
Pentru că politica internă/externă a României, în ansamblul ei, este deprimantă. Pentru că liderii ei nu sunt frecventabili.
Nu au fost invitaţi la Davos, nu-i bai şi nici mare deranj, până la urmă. Nici din UE nu vor fi daţi afară. Dar ţara, la periferia geografică a UE, va rămâne şi la periferia ei politică.
Când fostul “lider regional” Emil Constantinescu a fost invitat la Davos în 1998 să ţină un discurs, încă se credea că ţara poate face o figură frumoasă în colţul acesta de lume.
Aderarea la UE a ajutat enorm România. În 2006, anul de dinaintea aderării, PIB/capita în PPS era în România de 36% din media UE. Anul trecut a fost, cel mai probabil, de 60-62% (58% în 2016). Aproape dublu, aşadar, dar ritmul de recuperare trebuie susţinut puternic, inclusiv prin relaţii privilegiate cu marii jucători – pentru că aşa este lumea, chit că ne convine sau nu. În loc de asta, tu porneşti un nou război aiurea cu Comisia Europeană, comisie care, susţinută puternic de Franţa şi Germania, va condiţiona din 2020 acordarea fondurilor structurale de felul în care respecţi “democraţia”.
În loc să fim în “nucleul dur”, cum visează unii, vom ajunge în situaţia Republicii Moldova. O ţară a nimănui, nici măcar a sieşi.
Unde am pierdut Ratiunea ce trebuia să ne arate drumul?
