4,5 milioane de români se duc oficial în fiecare zi la muncă înghesuindu-se în autobuze, metrouri, sau pe drumuri, pentru un salariu din care statul ia 80% prin taxe şi impozite (pentru a plăti un salariu net de 1.000 de lei, impozitele şi taxele aferente sunt de 800 de lei).
La polul opus, patru lideri „au produs” 5.000 de cuvinte, goale, fără cifre, fără ţinte, fără nimic, prin care se angajează să facă România mai competitivă şi mai prosperă.
Ca o ironie a istoriei, patru lideri politici ai României – preşedintele Klaus Iohannis, premierul Dacian Cioloş, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu şi unul dintre vicepremieri, Costin Borc, au venit în faţa ţării, în clădirea Casei Poporului, pentru a prezenta documentul strategic „România competitivă: un proiect pentru o creştere economică sustenabilă”.
Cele patru discursuri însumează nouă pagini A4, 33.000 de semne, adică 5.000 de cuvinte. Toate aceste discursuri nu conţin aproape nicio cifră: unde suntem acum şi unde vrem să ajungem, nu în vorbe, ci în indicatori economici sau de calitate a vieţii. Într-un alt discurs, Dragoş Pîslaru, ministrul Muncii, anunţa stupefiat că statul nu are o bază de date cu toate salariile la stat plătite în România.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spune că nu este bine să avem o creştere economică, de peste 3,5%, că altfel economia sare în aer. În schimb, în fişierul PDF publicat pe site-ul Guvernului privind strategia, se ia în considerare o creştere economică de 5% pe an până în 2020, cu măsuri economice, care vor costa 16,9 miliarde de euro.
Guvernatorul nu a uitat să menţioneze în discurs problemele ce-l macină, schimbarea statutului BNR şi legea dării în plată.
Este cumplit să auzi şi să citeşti aceste pagini de discurs, aceste cuvinte goale – prosperitate, un nou model de dezvoltare economică, este important să gândim în perspectivă şi să facem în termen scurt ceea ce ştim că poate fi sustenabil pe termen lung ; este esenţială revigorarea investiţiilor; politicile destinate mediului de afaceri au nevoie de soluţii concrete – preşedintele Iohannis ; Am realizat că dezvoltarea economică este mai mult decât economie, este o formă de asumare a unui însuşi proiect de societate – premierul Cioloş.
La polul opus, sute de mii de oameni se înghesuie în metrou cu o singură ieşire la Aurel Vlaicu, să se ducă la muncă; pasajul de la Piaţa Sudului este amânat până în 2018, Centura Capitalei nu este gata, ce să mai vorbim de autostrăzi?
Este cumplit să vorbeşti despre prosperitate şi România competitivă, când investiţiile statului sunt la pământ: şi nu este o problemă de bani, pentru că ei sunt, chiar la cele mai mici costuri.
România celor care se duc în fiecare zi la muncă s-a săturat de aceste cuvinte goale, care nici măcar nu mai sunt promisiuni, în timp ce economia se canibalizează, se ghetoizează şi se dezvoltă în extreme – zonele deja dezvoltate iau şi mai multe investiţii, în timp ce în zonele sărace nu vine nimeni, nici măcar statul.
Fiecare care vine la putere moşteneşte problemele trecutului, pe care multe le va lăsa moştenire succesorilor. Dar măcar să facă câteva lucruri palpabile, care sunt vizibile şi pot fi arătate.
Casa Poporului – Palatul Parlamentului a costat România 2 miliarde de dolari, a fost un obiectiv inutil, consumator de resurse, dar epoca Ceauşescu trăieşte prin el, pentru că oamenii pot arăta ceva concret. Inclusiv liderii de astăzi se bucură de el.
Creşterea economică de 5%, pentru 99% dintre Români nu înseamnă nimic, atât timp cât nu se traduce în creştere de salarii, noi locuri de muncă (în criză companiile au pierdut un milion de locuri de muncă, care s-au recuperat numai 200.000, cifre concrete), o stradă, o şcoală un drum, un copil, etc.
Fiecare român care se duce la muncă are nişte sarcini precise, trebuie să producă X cablaje, Y ştergătoare sau Z cămăşi pentru Zara.
Liderii politici aproape că nu au nicio obligaţie de a produce ceva, nu sunt legaţi de nimic care poate fi urmărit şi măsurat.
În timpul mandatului meu, prin politicile pe care le-am creat şi executat, s-au născut atâţea copii, sau s-au întors în ţară atâţea oameni, s-au canalizat atâtea comune, s-au tras atâtea conducte de gaze în atâtea sate (consumul de gaze scade, pentru că jumătate din ţară încă foloseşte buteliile sau alte forme de încălzire).
Aceste lucruri aş vrea să fie cuprinse într-un discurs care ar trebui să anunţe cum va ajunge România mai competitivă, cum va recupera faţă de economiile din Uniunea Europeană (în 2020 ar trebui să ajungem la 70% faţă de 60% acum).
Pentru cei care vor să citească cum va deveni România mai prosperă, aveţi mai jos cele patru discursuri.
„Domnule Prim-ministru,
Domnule Viceprim-ministru,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Domnule Guvernator,
Domnule Preşedinte al Academiei Române,
Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic,
Doamnelor şi domnilor,
Salut faptul că, astăzi, Guvernul pune în dezbatere un proiect care poate deveni foarte important pentru dezvoltarea economică a României în următorii ani.
România puternică pe care dorim să o construim presupune valorificarea avantajelor competitive de care dispunem. Iar aici nu este vorba doar despre economie, ci despre oportunităţile României ca ţară, în plan regional şi în plan european.
În acest sens, solicit Guvernului să întregească strategiile şi politicile economice cu dimensiunea europeană necesară actualului context.
Suntem într-un moment care conjugă trei etape esenţiale pentru evoluţia noastră. România de astăzi a depăşit succesiv tranziţia, aderarea europeană şi criza economică, fiecare din aceste etape având provocările lor specifice. De aceea, aşa cum am spus în mai multe rânduri, România are nevoie acum de un nou model de dezvoltare economică.
Ştim cu toţii, în România s-au făcut strategii, de toate felurile, dar multe au rămas pe hârtie, în diverse sertare, de obicei guvernamentale. Însă aici mă refer la mai mult decât o listă de măsuri economice, aici mă refer la măsuri care pot contura – sau nu, depinde cum o abordăm – o strategie. Mă refer la un model de dezvoltare la care România, acum, este obligată să se gândească.
Am agreat deja, în cadrul consultărilor de ieri cu liderii partidelor politice, cu Guvernul şi Banca Naţională, că este mai oportun ca niciodată, la aproape un deceniu de la aderarea la Uniunea Europeană, să lucrăm la un proiect de ţară post-aderare, prin care să definim ambiţiile de progres ale României în cadrul construcţiei europene.
În plan economic, avem nevoie de o viziune sănătoasă, una pe termen lung, care să aducă românilor prosperitate durabilă.
Să nu uităm lecţia dureroasă a crizei recente, anume că prosperitatea odată obţinută se poate pierde uşor. De aceea avem nevoie de creştere economică sustenabilă, pentru care trebuie să consolidăm încrederea în instituţiile şi în politicile economice, astfel încât ceea ce construim să fie durabil.
Doamnelor şi domnilor,
Este important să gândim în perspectivă şi să facem pe termen scurt ceea ce ştim că poate fi sustenabil pe termen lung. Avem nevoie de o guvernare responsabilă, realistă, care să treacă dincolo de termenul scurt şi latura cantitativă, în favoarea termenului lung şi a abordărilor calitative. Aceasta înseamnă consecvenţă pe calea reformelor, transparenţă şi simplificare fiscală, decuplarea clientelei de orice fel de la banul public, prin eliminarea corupţiei şi reducerea birocraţiei.
Un nou model de dezvoltare trebuie să înceapă, în esenţă, cu regândirea profundă a relaţiei dintre stat şi cetăţean. A fi cetăţean nu înseamnă doar a avea obligaţii fiscale către stat, ci a avea şi dreptul legitim de a pretinde de la stat corectitudine, tratament egal, eficienţă în cheltuirea banului public, adică bună guvernare.
Cred că o bună guvernare este aceea care susţine performanţa, stimulează producţia şi competitivitatea economică, pentru a avea efecte certe în planul economiei reale, pentru a ridica valoarea adăugată şi productivitatea.
Prin noi înşine – prin seriozitate, viziune şi consecvenţă – putem să construim un viitor mai bun.
Este timpul să trecem dincolo de măsurile facile, fie ele fiscale sau monetare, adesea conjuncturale şi cu beneficii doar temporare. De aceea sunt importante reformele reale, pentru a ne consolida potenţialul economic. Avem nevoie de o economie sănătoasă, care să nu stea un an în exporturi, un an în consum, şi altădată în diverse alocări bugetare motivate electoral. Ca dovadă de responsabilitate, trebuie să gândim politicile economice dincolo de orizontul ciclurilor electorale.
Doamnelor şi domnilor,
România are un tablou macroeconomic bun, cu prognoze de creştere economică favorabile, de circa 4% anual, în condiţii de stabilitate monetară şi financiară.
Este însă important să extindem premisele sustenabilităţii, pentru a avea o creştere economică sănătoasă şi durabilă.
Am traversat o criză economică severă, iar România încă stă confortabil, cu o datorie publică aflată sub 40% din PIB. Cu toate acestea, să nu acredităm dezvoltarea pe datorie, care poate deveni oricând nesustenabilă, şi nici să neglijăm, din acest punct de vedere, povara deficitelor bugetare.
Sunt de părere că este esenţială revigorarea investiţiilor, în condiţiile în care sectorul privat se găseşte în plin proces de recâştigare a încrederii economice.
La nivel guvernamental, însă, este prioritară întărirea capacităţii administrative în privinţa investiţiilor publice, a căror execuţie bugetară a fost, în ultimii ani, nefiresc de precară.
Totodată, trebuie să recuperăm restanţele în materie de accesare a fondurilor europene, adică să normalizăm suportul financiar european.
Prin cota unică, România este astăzi competitivă fiscal. Este un avantaj important pe care merită să îl păstrăm, nu doar pentru a spori atragerea de investiţii străine, ci pentru a susţine şi capitalul românesc.
Avem nevoie de politici pro-piaţă, care să încurajeze capitalul românesc, pentru ca întreprinzătorii români să consolideze clasa de mijloc şi să devină vector de schimbare.
Am arătat, în mai multe rânduri, de ce competitivitatea se bazează pe calitatea instituţională a mediului de afaceri. Nu doar nivelul impozitelor contează, ci şi povara birocraţiei, a corupţiei, predictibilitatea legislativă, timpul şi costurile cu avize şi autorizaţii.
Politicile destinate mediului de afaceri au nevoie de soluţii concrete, care să aducă transparenţă şi predictibilitate.
Doamnelor şi domnilor,
Direcţiile strategice ale „României competitive” necesită dezbateri şi consens.
De aceea, mai importante decât prezentările de astăzi sunt ideile care se vor cristaliza în perioada următoare, în cadrul dezbaterilor pe care le-aţi prefigurat.
M-aş bucura ca la acest demers să participe cât mai mulţi specialişti – economişti, reprezentanţi ai mediului universitar, societatea civilă, partidele politice, care să spună lucrurilor pe nume, să identifice probleme, să găsească soluţii şi să responsabilizeze decidenţii şi clasa politică.
Vorbim adesea despre marile priorităţi pentru România. Dar cum anume vom atinge aceste priorităţi? Prin ce măsuri, politici şi decizii guvernamentale? Acestor întrebări sunteţi datori să le răspundeţi concret şi imediat.
De exemplu, spunem că infrastructura de transport este o prioritate zero, un activ economic la care toţi marii investitori se uită atunci când caută noi direcţii de investiţii.
Avem nevoie de conectarea reală a regiunilor de dezvoltare, de deschidere facilă către pieţele externe.
Energia este o sursă autentică de avantaj competitiv pentru România. Suntem pe locul 3 în topul independenţei energetice la nivelul Uniunii Europene. În acelaşi timp, România poate dobândi un rol cheie în planul securităţii regionale, dincolo de importanţa economică aparte a balanţei energetice.
Educaţia este, de asemenea, un pilon fundamental pentru dezvoltarea României.
Ca Preşedinte, am considerat educaţia ca prioritate naţională şi am inclus-o în Strategia Naţională de Apărare, iar în prezent derulăm dezbateri în cadrul proiectului „România educată”.
Ca fost profesor, îmi doresc ca sistemul nostru educaţional să fie adaptat la nevoile reale ale economiei, pentru a crea puntea necesară, pragmatică, dintre şcoală şi viaţa profesională, adică piaţa muncii.
Sunt ferm convins că merită să acordăm o atenţie specială agriculturii şi fermierilor români. În ultimii 20 de ani, ponderea agriculturii în PIB a scăzut continuu, de la circa 18% în 1995 la 4-5% în ultimii ani.
Avem un potenţial agricol imens, dar agricultura noastră este încă la discreţia condiţiilor meteo.
Deşi spunem că am încheiat tranziţia la economia de piaţă, regimul de proprietate funciară este încă un şantier, care se mişcă lent şi care nu şi-a găsit direcţia, indiferent de cei s-au succedat la guvernare.
Doamnelor şi domnilor,
România puternică este o „Românie competitivă”, o Românie europeană. Cred că potenţialul european poate ieşi întărit din provocările cu care se confruntă în prezent, iar România îşi poate asuma un rol activ şi constructiv. Trebuie însă să înţelegem cu toţii, ca ţări membre ale Uniunii, că împreună ne va fi mai bine decât separat.
Tocmai de aceea, dezvoltarea României de mâine trebuie privită şi ca direcţie de strategie europeană.
Este important să ne pregătim cât mai bine, pentru a putea fructifica adâncirea integrării europene, inclusiv prin apartenenţa la zona euro.
Noi suntem cei care trebuie să definim clar ce anume dorim şi unde vrem să ajungem. Sper ca dezbaterile dumneavoastră să înceapă de aici, pentru că odată stabilită direcţia, consensul sporeşte viteza modernizării României.
Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes!”
Domnule preşedinte al României, doamnelor şi domnilor membri ai guvernului, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, domnule guvernator al BNR, domnule preşedinte al Academiei Române, doamnelor şi domnilor. Realitatea ultimelor zile ne-a întărit tuturor convingerea că pentru a fi puternici în faţa provocărilor curente trebuie să avem în primul rând o viziune proprie de dezvoltare. În ultimele decenii, de cele mai multe ori strategiile noastre au rămas pe hârtie, în mare parte, iar deciziile majore de politică economică au fost luate, mai mult sau mai puţin sub presiunea diferitelor organisme internaţionale. Propunem astăzi să reflectăm împreună la un proiect pentru viitorul României, pornind de la realităţile de astăzi. Ne dorim un proiect care să vina cu o viziune, cu o perspectivă pe termen mediu şi pe termen lung, dar care să conţină măsuri care să poată să fie aplicate chiar începând de astăzi. Viziunea de dezvoltare economică pe termen mediu şi lung a apărut din nevoia de repere în decizii pe care suntem chemaţi să le luăm. Mediul economic a început să se organizeze în ultima perioadă şi cu siguranţă are acum maturitatea pentru a propune astfel de repere asumate de către decidenţii publici, din nevoia de predictibilitate. Pe parcursul acestui proces am realizat că dezvoltarea economică este de fapt mai mult decât economie, este o formă de asumare a unui însuşi proiect de societate. După o perioadă de pregătire, guvernul intră într-o etapă nouă, aceea a livrării de rezultate. Am urmărit, în principal, în ultimele luni, să deblocăm proiecte care stagnau, să punem bazele unor reforme solide şi unor programe care să ajute la construcţia României. Proiectul pe care îl prezentăm astăzi este şi el gândit în acest spirit şi este menit în primul rând să deblocheze energii de dezvoltare. El vine cu propuneri şi cu răspunsuri care conturează ţara în care vrem să trăim, să muncim sau să ne întoarcem pentru cei care au ales o viaţă departe de casă. Între timp, au mai apărut aspecte noi în ecuaţie, contextul geopolitic european s-a complicat, strategiile şi acţiunile noastre trebuie acum calibrate pentru a răspunde provocărilor şi a valorifica oportunităţile în timp real. Trebuie să acţionăm şi să luăm decizii, ţinând cont şi de realităţile care apar pe termen scurt. Cu atât mai mult trebuie să ne mobilizăm acum, când Uniunea Europeană însăşi se pregăteşte de un proces de adaptare şi transformare post-Brexit. Condiţia preliminară pentru a lua parte în mod activ şi eficient la procesul de evoluţie europeană care va urma este în primul rând să ştim ce vrem de la noi înşine acasă, să ne definim obiectivele şi să ni le asumăm ca un proiect al nostru. După aproape 10 ani de membri ai Uniunii Europene ştim acum care sunt datele problemei, care este contextul european în care va trebui să evoluăm şi putem fi de data aceasta parte activă a acestei evoluţii. Asta presupune însă, încă o dată, să ştim ce ne asumăm la noi acasă. Atunci când deciziile nu sunt luate în interes public, colectiv sau asumate la nivel societal, riscul este acela de a aluneca inevitabil spre cei care pozează cu talent în a şti să identifice problemele, fără însă a demonstra că sunt deţinători de soluţii şi în felul acesta alunecăm spre populism sau spre xenofobie. România beneficiază astăzi de cele mai ample garanţii de securitate şi stabilitate economică pe care le-a avut în istorie. Acest statut privilegiat ne obligă pe toţi cei care ne aflăm astăzi temporar în funcţii de decizie să facem tot ce ţine de noi pentru ca România să profite de această şansă istorică pe care o are. Transformarea de care avem nevoie nu este numai una administrativă, ci una mult mai profundă, la nivelul mentalităţilor, de aceea trebuie să ne asumăm împreună, înainte de toate, nişte valori şi principii de acţiune care să ne dea încredere că putem duce un proiect până la capăt. Ne-am bucurat în acest exerciţiu de proiecţie de implicarea şi susţinerea directă a domnului preşedinte al României, a Băncii Naţionale şi a Academiei Române. Esenţial însă pentru succesul acestui demers va fi şi asumarea de către decidenţii politici a rezultatelor şi concluziilor discuţiilor, sperând totodată într-o implicare directă şi a lor în acest proces de reflexie pe care îl lansăm astăzi. Cu siguranţă, că propunerea domnului preşedinte al României de a patrona şi coordona un proiect de ţară, care să includă şi o componentă economică este determinantă pentru valorificarea acestui demers, demers pe care atunci când l-am lansat la începutul acestei guvernări, în programul de guvernare, nu l-am putut anticipa, însă cred ca lucrurile se aranjează foarte bine pentru că, iată, am pregătit şi lansăm astăzi această dezbatere care vine în întâmpinarea şi în completarea demersului pe care domnul preşedinte l-a anunţat ieri.
Vă propunem, deci, spre dezbatere şi desigur concretizare în urma acestor dezbateri proiectul "România competitivă". Nu întâmplător îl lansăm acum, pentru că în aceste luni guvernul a pus baze solide pentru majoritatea condiţiilor esenţiale, astfel ca acest proiect să poată demara. Mai concret, am acţionat pe anumiţi catalizatori despre care veţi vedea că se vorbeşte şi în acest document pe care vi-l propunem astăzi, am acţionat ca să spun aşa acele butoane care declanşează, în efect de domino, o serie de alte reforme şi iniţiative fără de care România competitivă nu ar putea exista. Între aceste demersuri sau butoane, să le spun mai plastic, se numără pachetul de simplificare şi debirocratizare pe care l-am adoptat săptămâna trecută în guvern şi care poate sta la baza unui alt mod de a face administraţie publică în raport cu cetăţeanul şi cu mediul de afaceri. Am lansat, totodată, un nou pachet de legi privind achiziţiile publice, finalizat şi el, o nouă paradigmă bazată pe transparenţă şi eficienţă în cheltuirea fondurilor publice, o piaţă care reprezintă peste 15 miliarde de euro, am lansat, totodată, facilităţi fiscale pentru toţi cei care lucrează în centrele de cercetare aplicată şi dezvoltare tehnologică, ingineri sau cercetători, astfel am decis în guvern să eliminăm, începând cu luna august, impozitele şi taxele pe salarii pentru cercetători şi cei care lucrează în cercetare-dezvoltare, ceea ce înseamnă o creştere proporţională a veniturilor acestora. O nouă legislaţie, totodată, care este în dezbatere pentru învăţământul profesional dual. Aceasta va pune baze noi care să includă şi o ofertă mult mai largă de specializări profesionale, dar şi de grade de formare, în aşa fel încât să putem merge până la nivelul de tehnicieni superiori, formaţi în acest sistem de învăţământ. Şi nu în ultimul rând, cadastrul general, important pentru orice activitate care implică terenuri şi clădiri. Legat de acest subiect am adoptat o ordonanţă de urgenţă cu o serie de prevederi menite să accelereze înregistrarea imobilelor în sistemul integrat de Cadastru şi de Carte Funciară, măsuri cu importanţă deosebită, mai ales din perspectiva terenurilor agricole, dar şi din perspectiva proiectelor de infrastructură şi toate aceste elemente sunt catalizator care, odată activi, vor permite să mobilizeze alte energii şi resurse pe care le avem la dispoziţie pentru dezvoltarea economică. Care sunt paşii următori pe care îi propunem? Ne dorim, în primul rând, un document final care să reflecte dorinţa şi interesele românilor şi României pe termen mediu şi lung, un set de priorităţi asupra cărora să existe consens, astfel încât execuţia lor să nu fie afectată de ciclurile electorale. Ceea ce este cert, avem nevoie de un acord politic pentru o strategie de competitivitate a României. Vă adresăm, aşadar, ,astăzi, invitaţia deschisă de a ne asuma împreună un drum care, pe lângă creşterea competitivităţii economice, să ne crească în primul rând încrederea în propriile forţe, în potenţialul României, să aducem România la adevăratul ei potenţial de dezvoltare şi să creăm România în care vrem să trăim. Vă mulţumesc.
Domnule Preşedinte,
Domnilor Preşedinţi al Senatului şi al Camerei Deputaţilor,
Domnule Prim Ministru,
Domnule Preşedinte al Academiei,
Stimaţi invitaţi,
Sunt bucuros să particip la lansarea unui proiect de dezvoltare a României, care schiţează direcţiile strategice de evoluţie a economiei şi societăţii în interiorul Uniunii Europene. Iniţiativa redactării unui astfel de document este binevenită şi Banca Naţională a României a sprijinit acest demers prin contribuţii în domeniile în care deţine expertiză relevantă, alăturându-se eforturilor specialiştilor din Guvern şi din cadrul Academiei Române. ''România competitivă: un proiect pentru o creştere economică sustenabilă'', parte a Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, va fi supus începând de astăzi dezbaterii publice. Transformarea sa într-o strategie viabilă, care să îşi păstreze relevanţa dincolo de orizontul unui ciclu electoral şi să acopere spectrul politic reprezentat de partidele parlamentare, este condiţionată de obţinerea unui consens cât mai larg. Din această perspectivă este esenţială implicarea în dezbatere a mediului politic, a mediului de afaceri, a partenerilor sociali şi a societăţii civile. Dezbaterea publică din lunile următoare pe marginea acestui proiect, cu suişurile şi coborâşurile fireşti, va crea un limbaj comun, iar acesta este primul pas spre atingerea unui consens.
Evident, o temă atât de complexă presupune multiple linii de abordare. În intervenţia mea de astăzi nu îmi propun tratarea punctuală a acestora – documentul supus dezbaterii e suficient de explicit în acest sens. Voi încerca însă să subliniez trei repere pe care le consider importante pentru ca dezbaterile viitoare să aibă şansa să conducă la o strategie realistă de dezvoltare durabilă a României şi creştere a bunăstării populaţiei în cadrul Uniunii Europene, strategie în jurul căreia să se poată coagula un consens.
Primul reper pe care îl am în vedere se referă la conceperea unui model de creştere ancorat în potenţialul real al economiei, astfel încât creşterea economică să fie sustenabilă, pe durata mai multor decenii şi să conducă la convergenţa reală.
Cel de-al doilea reper priveşte înscrierea legislaţiei şi politicilor economice în limite care să asigure compatibilitatea cu regulile şi principiile care guvernează Uniunea Europeană.
Al treilea reper vizează întărirea instituţiilor româneşti, ca premisă pentru funcţionarea adecvată a economiei de piaţă.
Primul reper. Esenţa primului reper este aceea că nu orice creştere economică aduce ţării dezvoltare pe termen lung. Imperativul asigurării durabilităţii creşterii economice, ca precondiţie a succesului procesului de convergenţă, nu este o noutate şi Banca Naţională a României a subliniat în mod repetat acest aspect în rapoartele şi analizele sale. Atunci când obiectivul atingerii unor rate înalte de creştere economică este tributar unei viziuni pe termen scurt, preţul plătit este sacrificarea echilibrelor macroeconomice, caz în care câştigurile obţinute sunt efemere – perioadelor de expansiune le vor urma inevitabil recesiuni corective, fiind posibil ca la finalul acestora câştigurile anterioare să nu fie doar erodate, ci chiar eliminate. Experienţa noastră recentă, în care expansiunea exuberantă din anii anteriori declanşării crizei globale a fost urmată de o recesiune adâncă, este pe deplin edificatoare.
Din acest motiv, deşi ar putea părea paradoxal, este preferabilă o creştere economică moderată (de exemplu, 3,5 la sută), dar pe parcursul mai multor ani, unor salturi spectaculoase temporare, urmate de contracţii cel puţin la fel de ample. Singura cale prin care pot fi livrate concomitent societăţii un avans economic solid şi menţinerea echilibrelor interne şi externe ale economiei este sporirea potenţialului de creştere al acesteia prin politici structurale care să conducă la câştiguri permanente de productivitate.
Prin urmare, mă bucur să regăsesc chiar în titlul documentului lansat astăzi o referire fără echivoc la conceptul de sustenabilitate şi, de asemenea, evidenţierea importanţei ce revine competitivităţii în atingerea dezideratului unei creşteri economice durabile. De altfel mi se pare firesc ca din experienţa recentă să se fi tras învăţămintele necesare.
Experienţa internaţională şi studiile de specialitate susţin pe deplin această abordare a asigurării sustenabilităţii creşterii economice prin îmbunătăţirea productivităţii multifactoriale şi, implicit, a competitivităţii. Exemple relevante în acest sens sunt Italia (1960-1980), Spania (1980-2009), Coreea de Sud (1988-2010), Japonia (1966-1997), Taiwan (1968-2008) – ţări care au parcurs decenii de eforturi de reformare a economiilor înainte de a reuşi comprimarea substanţială a decalajelor care le despărţeau de ţările dezvoltate. Mai multe studii de specialitate (inclusiv un raport al FMI din acest an) au relevat faptul că dincolo de evidente particularităţi naţionale, economiile respective au în comun reforme structurale extinse (având ca rezultat crearea unor economii de piaţă funcţionale, care permit o alocare eficientă a resurselor), preocuparea pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice (inflaţie scăzută, sustenabilitate fiscală) şi, nu în ultimul rând, o contribuţie considerabilă a productivităţii multifactoriale la creşterea economică.
Experienţa acestor ţări confirmă, dacă mai era nevoie, că nu există substitut pentru reforme, politici macroeconomice coerente şi câştiguri de productivitate în demersul de obţinere a unei creşteri economice solide. În toate cazurile durabilitatea convergenţei reale s-a bazat pe împingerea frontierei posibilităţilor tehnologice printr-o combinaţie între dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii, investiţii în educaţie şi cercetare-dezvoltare, pieţe ale muncii flexibile care să faciliteze realocarea intersectorială a forţei de muncă şi protecţia drepturilor de proprietate.
Pe aceste coordonate este construit şi proiectul “România competitivă”, acesta propunându-şi, în esenţă, deblocarea potenţialului de dezvoltare a ţării şi stimularea producţiei în toate regiunile sale, precum şi modernizarea României prin creşterea calităţii instituţionale şi a competitivităţii economice.
Al doilea reper. Importanţa consolidării unui cadru legislativ şi de politici economice compatibil cu regulile europene a fost relevată o dată în plus de contextul creat ca urmare a rezultatului referendumului din Marea Britanie. Luările de poziţie ale reprezentanţilor autorităţilor şi partidelor politice din România au reafirmat fără echivoc ataşamentul faţă de valorile şi regulile Uniunii Europene. Cu toate acestea evenimentele din ultimul an au arătat că respectarea principiilor europene nu a constituit regula. Reamintesc în acest sens discuţiile legate de caracterul pronunţat prociclic al măsurilor de relaxare fiscală; în acest caz nu a fost vorba neapărat despre oportunitatea relaxării fiscale în sine, ci mai curând despre dozajul şi eşalonarea în timp a măsurilor, în condiţiile în care înscrierea economiei pe o traiectorie ascendentă era deja evidentă. După cum se cunoaşte, unul dintre principiile guvernanţei economice din Uniunea Europeană este ca perioadele de creştere economică să fie folosite pentru reducerea stocului datoriei publice, ceea ce reclamă surplusuri primare. Cu alte cuvinte, politica fiscală trebuie să evite conduite prociclice, care să exacerbeze fluctuaţiile ciclului economic.
Un alt exemplu relevant este cel al iniţiativelor legislative din domeniul financiar bancar. Este adevărat că statutul BNR trebuie îmbunătăţit, dar în nici un caz în direcţia propunerilor legislative anunţate recent. Dimpotrivă. Şi în cazul debitorilor ipotecari directivele europene prevăd măsuri clare de protecţie, însă iniţiativele legislative promovate în România s-au îndepărtat de prevederile acestora.
Al treilea reper. Cel de-al treilea reper pe care îl am în vedere se referă la rolul esenţial care revine calităţii instituţiilor în determinarea performanţei economiei pe termen lung, teză cu largă susţinere în literatura de specialitate. Precizez de la bun început că nu am în vedere doar instituţiile guvernamentale, ci mă refer la instituţii ale economiei de piaţă în sens larg.
Calitatea instituţiilor şi dezvoltarea economică sunt interdependente, însă prima este cea care generează apariţia cercului virtuos. Existenţa unor instituţii puternice este cel mai bun indicator al dezvoltării structurale şi al capacităţii unei naţiuni de a crea bunăstare pe termen lung. Şi în acest caz experienţa istorică este relevantă – numeroase studii de specialitate demonstrează că ţările cu calitate instituţională ridicată sunt şi cele care avansează mai rapid din perspectiva tehnologiei şi a productivităţii, generând creştere economică durabilă. Se întâmplă astfel întrucât antreprenorii se simt protejaţi în economii care oferă predictibilitate, în care le sunt garantate drepturile de proprietate, în care nu doar că există reguli clare ale jocului, dar sunt şi respectate. Una dintre cele mai importante astfel de reguli este disciplina financiară, care ar trebui să se manifeste la nivelul tuturor agenţilor economici (individ, companie, stat). Am căzut deja de acord că durabilitatea creşterii economice este intrinsec legată de productivitate şi competitivitate. Ducând raţionamentul mai departe, aceasta din urmă este la rândul său dependentă de buna funcţionare a mecanismelor economiei de piaţă, imposibilă în lipsa disciplinei financiare în sens larg, incluzând aici disciplina fiscală, disciplina contractuală, disciplina de plată.
Nu pot decât să salut faptul că proiectul de strategie despre care vorbim astăzi tratează cu atenţia cuvenită calitatea instituţiilor, considerând-o un factor indispensabil al dezvoltării economice pe termen lung. Nu doar mărimea impozitelor contează, ci şi povara birocraţiei, domnia legii, timpul şi costurile cu obţinerea de avize şi autorizaţii. Politicile destinate mediului de afaceri trebuie să ofere soluţii structurale, care să aducă transparenţă, predictibilitate şi competitivitate. Un mediu de afaceri prietenos, favorabil investiţiilor, este un element-cheie al progresului şi dezvoltării durabile a României.
Documentul lansat astăzi este un proiect. Cred că reprezintă însă o bună bază de discuţie pentru consultările ce urmează a se derula în lunile următoare între reprezentanţii tuturor părţilor interesate. Îmi exprim speranţa că va rezulta o strategie viabilă, care să poată fi asumată de toţi actorii din mediul politic, economic şi social. În absenţa unui angajament comun, evoluţiile vor fi punctuale, necoordonate şi lipsite de capacitatea de a reduce disparităţile economice, diferenţele între urban şi rural, vitezele de dezvoltare diferite între regiuni, între economia României şi cea globală. În aceste condiţii, discutarea unei strategii de aderare la zona euro ar fi lipsită de fundament.
Stimat auditoriu,
Am sa incerc sa fac intai o referire la procesul de constructie al acestui proiect de strategie economica. La inceputul guvernarii, pentru a sparge barierele dintre ministere si a stimula colaborarea in echipa, am avut acele sedinte de guvern informale, in fiecare sambata dimineata. Doua din aceste reuniuni, chiar printre primele, au fost dedicate discutiilor pe teme economice, pentru a defini temele pe care vrem sa le abordam, ce ar trebui sa cuprinda un proiect de strategie, cum sa se desfasoare consultarile si care ar fi calendarul unui astfel de demers.
Aceste reuniuni au conturat cateva din domeniile care ar trebui dezvoltate, cum ar fi, fara sa fiu exhaustiv, agricultura, industriile creative, industria auto, IT&C, tot ce este legat de economia verde, cat si faptul ca Guvernul nu isi doreste nici sa impuna si nici sa dea lectii, ci doar sa propuna un document ce poate si chiar trebuie completat intr-un larg proces de consultare.
Urmatorul pas a fost de a ne sfatui cu un "focus-group" format din 25-30 de persoane din cele mai diverse straturi ale societatii, mari companii, antreprenori, lideri de opinie, organizatii non-guvernamentale. Le multumesc din suflet pentru contributiile lor care ne-au ajutat atat de mult sa avansam in acest proces.
Am discutat in intalnirile pe care le-am avut despre marile falii care despart Romania. Rural vs Urban, Abandon scolar vs Performanta Universitara, discrepantele tot mai evidente intre regiuni si intre categorii sociale. Ne-am propus ca inainte de a concepe tinte, planuri de actiune si bugete, sa gasim acele principii unificatoare care sa genereze o crestere economica sanatoasa capabila sa atenueze disparitatile tocmai mentionate.
In grupuri distincte de lucru am incercat, in liniile cu probleme identificate, sa identificam si sa crestem potentialul competitiv al Romaniei rurale si urbane si, in paralel, sa trasam liniile unor principii integratoare care sa gaseasca sinergiile de dezvoltare pentru cele doua.
Vreau să mă opresc, în continuare, doar cateva dintre ideile care au reiesit din discutii. Unele dintre ele se regasesc si in documentul supus consultarilor viitoare.
Asadar, când vorbim despre Romania rurala, inteleasă intr-un sens mai larg printr-un nivel scazut al calitatii vietii si al pregatirii fortei de munca, ne gândim la o agricultura ecologica / organica si revigorarea peisajului natural-cultural prin eco-turism sau reinvierea mestesugurilor traditionale in cheie creativ, dar şi la crearea de noi locuri de munca prin reprofesionalizarea fortei de munca – revitalizarea scolilor profesionale.
De asemenea, când abordăm aceste idei din punctul de vedere al unei Romanii urbane, ne dorim dezvoltarea de know-how si expertiza locala in domenii prioritare date de dinamica pietei (ex: sectoarele creative si IT&C), crearea de oportunitati pentru revigorarea capitalului romanesc prin sustinerea antreprenoriatului local, precum şi descentralizarea economica si administrativa care ar ajuta si alte orase din Romania sa atraga mai multe investitii si sa se dezvolte
Printre liniile integratoare au fost idei care au avut ca element central saltul calitativ – un salt pe care Romania trebuie sa il faca de la o tara in curs de dezvoltare la o tara dezvoltata. Sa incurajam cultura si spiritul antreprenorial, ingredientul care poate crea o punte naturala intre cunoastere si resurse si poate revitaliza si spatiul rural si mic urban romanesc.
Printre intrebarile puse au fost multe referitoare la VALORI : Ce ne uneste si ce ne defineste ca natiune, care sunt acele valori pe care le avem in comun indiferent de ceea ce ne desparte. Si care sunt acele valori aspirationale spre care tindem si unde vrem sa fim intr-un deceniu sau doua. Am vorbit despre RESPONSABILITATE, INTEGRITATE, CURAJ, TRANSPARENTA, PROFESIONALIM – care sa ne ghideze in fiecare zi, pe fiecare dintre noi.
Din toate discutiile au reiesit si doua principii care transced planul de reforme si a caror principala menire este sa contribuie la reducerea decalajelor amintite :
ACCESIBILITATEA, inteleasă ca acces facil la servicii de baza care tin de calitatea vietii si
INTERCONECTAREA, care presupune simplificarea proceselor, încurajarea unei atitudinii colaborative, dar şi mărirea şanselor de schimburi economice interne şi cu pieţele externe.
Toate masurile din documentul ”Romania competitiva” converg catre o idee comuna : Incurajarea productiei oriunde in Romania - concept care implica nu doar crearea tuturor conditiilor necesare care tin de infrastructura critica, precum educatie, sanatate, energie, transport, comunicatii, ci si un alt mod de a ne raporta la dezvoltarea economica.
Calitatea unei viziuni si a unui proces transformational este atat de buna pe cat de bine este inteleasa si acceptata de cat mai multi parteneri si de cat de clare si realiste sunt masurile si planurile de actiune care o acompaniaza.
In lunile care au trecut am directionat efortul nostru in aceste doua directii. Pe de-o parte am discutat cu ministerele 16 fise cu masuri, calendar si buget specific, iar in ceea ce priveste pregatirea unui consens, am discutat intregul document atat cu Presedintia Romaniei, cu Banca Nationala cat si cu Academia Romana.
Documentul pe care vi-l propunem astazi este o sinteza unui proces de colaborare inter-institutionala si speram ca in urma discutiilor si consultarilor ce vor avea loc sa serveasca ca fundament unei viziuni economice care sa asigure dezvoltarea si prosperitatea Romaniei.”
