De câteva zile, piaţa energiei este în fierbere, nu pentru că investiţiile ar merge grozav, ci pentru că toţi se uită la domnul Ilie Bolojan, fostul premier al României, care asigură interimatul la Ministerul Energiei, să vadă care va fi următoarea ţintă a încruntării sale.
În afară de Hidroelectrica şi de speculatorii din energie verde, asupra cărora voi reveni imediat, atenţia domnului Ilie Bolojan, consiliat pe domeniul energetic chiar de fostul ministru al energiei PNL, Sebastian Burduja, sunt reactoarele SMR de la Doiceşti.
Mi-aş dori să intru în argumente tehnice, dar am suficientă modestie să nu o fac, pentru că sunt convinsă că pentru 99,9% dintre noi energia nucleară este un domeniu interzis din cauza nivelului de complexitate. Acest nivel de complexitate nu trebuie însă să fie scut pentru fel şi fel de contracte sau de sifonări de bani, atât de dragi României. Foarte pe scurt, proiectul SMR de la Doiceşti este o dezvoltare de trei ani de zile, în care sunt implicate firme precum Nuclearelectrica, NuScale sau Fluor, alături de o mulţime de specialişti de la autorităţi naţionale şi internaţionale de reglementare în domeniul nuclear.
SMR-ul este văzută ca tehnologia care ar putea revoluţiona energia nucleară prin faptul că o va face mai flexibilă, atribut esenţial în mixul energetic dominat de regenerabile spre care se îndreaptă Europa. Dar este o tehnologie care este în dezvoltare, pentru care se fac teste, pentru care se fac studii. Nuclearul este prin definiţie o investiţie foarte mare, de aici şi discuţiile legate de oportunitatea reluării acestor proiecte, care mereu au depăşiri de calendare şi de bugete.
Care este concluzia? Că investiţia într-un SMR trebuie extrem de bine documentată, dar domnul Bolojan pare că ştie mai bine.
„Trebuie să spunem lucrurile în mod corect“, a afirmat Ilie Bolojan într-o intervenţie la B1 TV, citat de Agerpres. „În anii trecuţi s-a gândit un proiect prin care România să fie un pionier în aceste reactoare, prin asocierea cu o companie din Statele Unite. Problema pe care o avem astăzi este că dintr-o sumă importantă de bani, care a fost pusă la dispoziţie de Nuclearelectrica, peste 240 de milioane de dolari, avem un teren la dispoziţie, achiziţionat la o valoare destul de mare, avem o companie cu mulţi angajaţi care au tocat destul de mulţi bani şi avem un studiu de fezabilitate, dar toate acestea cu nişte sume imense de bani, în condiţiile în care acest studiu de fezabilitate arată că pentru a deveni realitate avem nevoie de câteva miliarde de euro investiţie, pe care nu îi avem, iar analiza preţului de vânzare a energiei electrice produse în acest posibil reactor arată că ar fi un preţ care este mai mare decât cel de piaţă, ceea ce pune probleme serioase vizavi de rentabilitatea unui astfel de proiect“, a continuat Ilie Bolojan, care a mai precizat că deja a informat Ambasada SUA pe acest subiect.
Câteva informaţii de background. Cele 240 de milioane de dolari au fost aprobate ca împrumut chiar de STATUL român.
“În prezent, datoria RoPower Nuclear este integral faţă de Nuclearelectrica, însă Nuclearelectrica are asigurate metode de recuperare a datoriei prin valorificarea producţiei de energie electrică, livrabile şi drept de proprietate intelectuală, măsuri care fac parte din gestionarea riscurilor financiare, aspecte perfect normale unui astfel de proiect. Pentru finanţarea Proiectului SMR Doiceşti, compania de proiect Ropower Nuclear S.A. are în vedere, pe lângă contribuţiile financiare ale acţionarilor săi de până la acest moment şi atragerea de alte surse de finanţare, astfel cum sunt prevăzute în modelul financiar dezvoltat, printre care: atragerea de noi investitori (interes deja exprimat), accesarea de credite de la Agenţii de export, accesarea de granturi şi alte surse, astfel cum vor fi identificate/disponibile. În concluzie, dezvoltarea etapizată a Proiectului SMR Doiceşti, de asemenea aprobată de acţionarii SNN prin strategia de dezvoltare a proiectului, este 100% conformă etapelor specifice dezvoltării unui proiect nuclear, validată independent prin evaluări AIEA, conformă cu toate normele şi standardele industriei nucleare”, spune Nuclearelectrica.
Cine a tocat banii?
“Cu referire la studiile preliminare (care au demonstrat fără echivoc că amplasamentul Doiceşti este adecvat pentru dezvoltarea proiectului SMR), reamintim că studiile privind selectarea amplasamentului Doiceşti au fost realizate de companii internaţionale renumite şi au luat în considerare reglementările internaţionale în domeniu, şi anume „IAEA - SSR 1, Evaluarea amplasamentului pentru instalaţii nucleare, SSG-35, Studiul amplasamentului şi selectarea amplasamentului pentru instalaţii nucleare, NS-G-3.6 Aspecte geotehnice ale evaluării amplasamentului şi fundaţii pentru centrale nucleare”, toate fiind elaborate şi recomandate de AIEA.”, ne mai spune Nuclearelectrica.
Şi acum aş avea şi eu câteva întrebări pentru domnul Bolojan.
Ce înseamnă, domnule Bolojan, IAEA - SSR 1, dar SSG-35 sau poate NS-G-3.6? Aţi stat de vorbă cu domnul Dan Şerbănescu, CTO de la RoPower, compania de proiect pentru SMR Doiceşti? Bănuiesc ca da, din moment ce din funcţia pe care o aveţi bagatelizaţi toată munca făcută de aceşti oameni. Este ceva supraevaluat, perfect, trimiteţi imediat controale, complexitatea nu înseamnă undă verde pentru furt, dar până la a dispreţui public o muncă de trei ani de zile este cale lungă. Aveţi dovezi că s-au tocat banii? Trimiteţi controale, e foarte simplu. Altfel, vorbiţi de o companie listată a statului, care are în derulare cel mai mare proiect de investiţii din energia României.
Ştiţi, domnule Bolojan, când a avut România ultima şansă de a face un pas major în energia nucleară? Acum 20 de ani. Ştiţi ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani? Nimic. Au plecat aproape toţi oamenii. Ştiţi ce s-a întâmplat atunci? Elita energiei europene voia să facă reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, dar statul a avut idei mai bune, aşa că am rămas la fel. Dar şi aşa, Cernavodă este un exemplu în ceea ce priveşte operarea la nivel global. Ştiti ce e diferit faţă de momentul 2007? Acum toţi vor SMR. Toţi, iar banii europeni vor veni. Poate vă amintiţi că am mai avut discursuri de genul “câinele nu pleacă de la măcelărie.” Vă mai spune ceva numele ExxonMobil? A găsit alte măcelării.
Şi că tot vorbim de “câini” plecaţi de la măcelărie, ştiţi cine a mai plecat în 2012 din tot ce a însemnat dezvoltare de energie verde din România? Toţi. TOŢI. Îngheţ de un deceniu. De ce? Ştiţi dumneavoastră mai bine…sau poate nu judecând după comunicatul dat recent.
“În paralel, a fost efectuată o interogare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru un eşantion aleatoriu de 722 firme din listă Â 72 000 MW capacitate aprobată. Datele rezultate arată că cele mai multe dintre aceste firme, respectiv 437, au fost înfiinţate în perioada 2020-2023, 105 firme în perioada 2010-2019, 100 înainte de anul 2010 şi 59 după anul 2024. Din perspectiva analizei cifrei de afaceri, la nivelul anului 2024, 76% din aceste firme aveau cifră de afaceri zero, şi doar 37 aveau cifră de afaceri de peste 100 de milioane de lei. De asemenea, 78% din firmele care au rezultat ca urmare a interogării ONRC nu aveau niciun angajat în anul 2024, şi doar 15 firme aveau peste 250 de angajaţi”, arată comunicatul guvernului din data de 25 aprilie în care aţi avut revelaţia inflaţiei de avize din energia verde, problemă care de ani de zile se discută.
Acest comunicat este o dovadă minunată că şi cu datele corecte mesajul transmis poate fi greşit, fie din necunoaştere, fie cu bună intenţie. Proiectele de energie verde se fac prin SPV-uri, aşa că a analiza cifra lor de afaceri sau numărul de angajaţi este irelevant pentru evaluarea calităţii acestora. Dar ştiaţi acest lucru, nu?
Puţine momente au definit energia României în ultimii 30 de ani ca blocarea investiţiei de la Cernavodă din 2007 şi îngheţul investiţiiilor în energie verde din 2012, iar acum, domnule Bolojan, fix aceste două sectoare sunt ţintite încruntat de dumneavoastră. Repet ce am zis la început. Complexitatea nucleară nu trebuie să fie paravan, iar funcţionarea unor pieţe, cum este cea de energie verde, poate fi îmbunătăţită.
Singura cale prin care preţul energiei va scădea sunt investiţiile, domnule Bolojan. România este cea mai scumpă piaţă de energie pentru că nu are producţie şi nu are producţie din cauza celor două momente de mai sus. Dar investiţiile nu se fac când investitorii sunt catalogaţi ca speculatori, iar specialişti sunt discreditaţi.
Degeaba faceţi calcule despre cât ar fi trebuit să investească Hidroelectrica în stocare, dacă România va bloca din nou mii de MW.
A pune întrebări este o dovadă de modestie, domnule Bolojan.
A trage concluzii în domenii extrem de complexe, în actualul context, este un exerciţiu foarte delicat.
Nu mergem în orb mai departe, desigur, dar nici nu ne trezim peste noapte că ce am făcut nu este bine.
Pare că munciţi mult, în ultima vreme, domnule Bolojan. Rămâne de văzut pentru cine.
