Autoritatile “din domeniu” nu au facut statistici sau nu le arata, insa agentiile care fac studii de piata arata ca in urmatorul an, cifra de afaceri a fabricilor de medicamente din Romania va scadea cu 25-40% - asta ca rezultat ar reformei preturilor, care trebuia facuta, dar asa cum ne asteptam, a fost facuta cu pretul fabricilor din tara (care nu au fost in nici un fel cauza crizei cronice din ultimii 5 ani din sistemul sanitar)
Asta inseamna mai putine investitii, mai putina competitivitate tehnologica, mai putine locuri de munca, mai putini bani la buget, mai mult dezechilibru in balanta comerciala. In ultimii 5 ani, volumul medicamentelor fabricate si utilizate in Romania a scazut de la 40% la sub 20%.
Tot autoritatile “din domeniu” ne spun ca nu e nici o problema daca dispar medicamente, exista inlocuitori. Asa este, exista inlocuitori, dar in marea lor majoritate din import, mai scumpi, mai anevoios de procurat, imposibil de obtinut in caz de forta majora (uitati-va la criza vaccinurilor de la noi, sau la ce se intampla acum in Grecia, care neavand industrie proprie se confrunta cu lipsuri de medicamente si materiale sanitare).
Adica tocmai pierderea independentei economice intr-un sector industrial strategic in care chiar nu sunt motive sa fie pierduta. Este tot industrie (cu niveluri de reglementare inimaginabile pentru alte domenii), lucram cu planuri de investitii capitale, linii de fabricatie care necesita re-tehnologizare, ERP, laboratoare de controlul calitatii, indicatori operationali si financiari proprii tuturor celorlalte industrii. Prin urmare, ca agenti economici, nu trebuie sa fim bulversati de nepriceperea si impredictibilitatea masurilor legislative si fiscale luate de autoritatile “din domeniu”, care au facut ca Romania sa rateze investitii de 50 milioane de Euro in ultimul an.
Am salutat determinarea in aplicarea masurile de reforma fiscala din ultimele uni (opinii in ZF in 21 sep 2014, 23 feb 2015 si 6 mai 2015) insa ele nu se vor rasfrange asupra producatorilor de medicamente din Romania, care anticipeaza probleme serioase pe piata domestica, cu recul si in performanta la export – singurul segment care mentine rentabilitatea fabricilor din tara. Chiar astazi am aflat din presa ca Presedintele Klaus Joannis a promulgat legea de aprobare a OUG 77/2012 (infama OUG claw-back), care a ajuns la Presidentie fara ca nici macar unul dintre amendamentele propuse si sustinute in ultimii 3 ani de producatorii de medicamente din Romania sa fi trecut.
Deci, ma astept la ce este mai rau in urmatoarele 18 luni, si in orice caz la deteriorarea independentei economice in acest domeniu. Exista o mica teorie a conspiratiei asamblata de cunoscatori, care spune ca Romania, desi nu are o strategie nationala in domeniu, devine prin investitiile de capital din perioada 2004 – 2008 o forta in exporturile de medicamente si ca ar trebui stopata un pic. Este greu de crezut un astfel de scenariu, desi daca ne luam dupa lipsa de raspuns a autoritatilor la propunerile industriei, el este perfect executabil.
