Recent, colegul meu Răzvan îmi spunea despre obsesia din societate pentru termenul „nou“ asociat cu varii organizaţii: Klaus Iohannis vorbea de noul PNL, o sumă de politicieni puneau la cale, şi acum au şi înfiinţat, un nou proiect social-democrat, ba chiar şi în fotbal se vorbea de un nou Dinamo.
Înainte de nou, să vorbim despre vechi: recent am citit un articol extrem de interesant despre un grup de inşi extrem de specializaţi care folosesc, în epoca Skype, WhatsApp sau Slack, o aplicaţie veche de 20 de ani - Yahoo Messenger. Mulţi îşi vor aduce aminte de începuturile mess-ului, care astăzi este practic uitat. Dar există o sumedenie de traderi de petrol, aur şi alte mărfuri care folosesc din plin Messenger, ba chiar refuză alte moduri de a comunica şi, mai mult, au încă ID-ul de Yahoo pe cartea de vizită.
Ce s-a întâmplat? Yahoo Messenger nu este cel mai bun serviciu de comunicare, dar a fost primul. La începutul anilor 2000 comerţul cu mărfuri se afla în plin avânt, crescând exponenţial datorită cererii din ce în ce mai mari a economiilor în dezvoltare. Era o perioadă în care nu toţi aveau o adresă de e-mail, iar telefonul era baza comunicării.
În 1998 Yahoo a lansat primul serviciu de chat în timp real şi nici concurenţa AOL, a Microsoft, care a lansat Messenger Service în 1999, a Google cu Google Talk sau chiar a Skype nu l-a afectat.
