Opinii

Dragoş Damian, CEO Terapia: Cinci soluţii imediate pentru a rezolva problemele cu medicamentele

Dragoş Damian, CEO Terapia: Cinci soluţii imediate...
10.12.2017, 17:45 341

Indiferent cât de mult s-ar dori, în absenţa unei evidente naţionale / computerizate a pacienţilor şi la o acoperire cu servicii medicale a populatiei de mai puţin de 65% va fi imposibil pentru Ministerul Sănătăţii să asigure stocuri suficiente de medicamente în asa fel încât să nu existe pacienţi care să rămână fără ele - asta în condiţiile în care în România se comercializează circa 7000 de medicamente diferite, jumătate dintre ele fiind mărci corespunzătoare listei esenţiale publicate de OMS. Dar în aceeaşi măsură este adevărat că Ministerul Sănătăţii trebuia să se îngrijeasca de cele doua aspecte de mai sus şi mai ales, că nu exista voinţa politică pentru a rezolva problema accesului la medicamente – şi nici nu va exista asa ceva, pentru că s-ar risipi inutil cele 200 miliarde lei cât sunt estimate sponsorizările din piaţă (apropo, suma reprezintă sponsorizările declarate).

Cu toate acestea, dacă chiar am dori să facem ceva eficient pentru stoparea dramelor care sunt semnalate în presă, există metode la care au recurs şi alte tări din UE, şi care au reusit să evite lipsurile cu care se confrunta România. Deşi sunt sigur ca ele nu vor fi aplicate – pentru că există o rezistenţă incredibila a autorităţilor de a schimba legislatia pentru că ar însemna sa iasă din zona de confort sau mai rău, să dea socoteală dacă ceva nu va merge bine – merită totuşi semnalate ca alternative solide la improvizaţiile fără efect din prezent.

1. Şapte miliarde lei, bugetul 2018 pentru medicamente

Bugetul pentru medicamente a rămas 6 miliarde lei din 2011, nu s-a dat un leu în plus în ultimii 7 ani. Au apărut începand cu 2015 nişte credite de angajament pentru achiziţii în conditii speciale, care sunt oricum separate şi greoi de finanţat. Aşa ca diferenţă până la circa 8 miliarde lei, consumul estimat pentru 2017, este acoperită de taxa clawback. Până la un punct industria a plătit, dar s-a ajuns la momentul în care nu mai este dispusă să o facă. Aşa că cea mai simplă soluţie pentru Guvern este să-şi înfrâneze repulsia faţă de multinaţionale şi să accepte să pună 1 miliard de lei în plus la medicamente, liniştind astfel centralele marilor companii prin scăderea clawback-ului la sub 12%.

2. Parteneriate multianuale pentru medicamentele din sursa unica.

Da, cele mai multe guverne europene care au sisteme de contribuţii la sănătate şi resurse limitate recurg la astfel de alianţe. Unii le spun contracte cost-volum sau cost-volum-rezultat, spuneţi-le cum vreţi, dar o contractare pe termen lung parafată cu centralele marilor companii va asigura o aprovizionare acceptabilă. Este rezolvată într-o mmăsură importantă şi problema exporturilor paralele.

E valabil şi pentru produsele biologice – ştie cineva oare că unul dintre cei mai mari producători de imunoglobuline se află în Bulgaria, şi că este furnizor oficial al OMS?

3. Parteneriate cu producătorii din ţară

Când ai 40 de producatori autohtoni, indiferent de capitalul lor, dă-le o listă de medicamente esenţiale şi pune-i să ţi le fabrice. O vor face, vor face chiar investiţii capitale în siturile de fabricaţie ştiind că statul le va contracta productia.

4. Preţuri neimpuse la medicamentele generice

Practica larg utilizată în multe ţări din UE si non-EU, unde nu exista lipsuri în acest segment. Statul nu impune un pret de vânzare ci negociază un pret de decontare / de achiziţie cu producătorii, aşa că aceştia, chiar dacă au opţiunea unui preţ neimpus, vor vinde medicamentele la o valoare apropiată de preţul de decontare, în asa fel încât pacientul să plătească cea mai mica sumă din buzunar. Legea cererii şi ofertei funcţionează şi în acest domeniu, dovadă fiind piaţa medicamentelor fără prescriptie.

5. Prescriere pe denumire comercială.

România este singura ţară din UE în care prescrierea medicamentului se face obligatoriu pe substanţă activă, reglementare care a fost introdusa în 2010, premiza fiind cel puţin în teorie, corectă. Rezultatul a fost, cum era deaşteptat în România, opus, dispărând circa 2000 de medicamente ieftine care nu pot plăti “taxa de raft” în condiţiile celui mai mic preţ european şi al unui clawback de 20%.

Soluţiile de mai sus vin de la un reprezentant al industriei, aşa că vor fi considerate lobby şi nu vor fi aplicate (pentru că nu-i aşa, industria lucreaza pentru profit, în vreme ce toţi ceilalţi furnizori ai sistemului sanitar lucrează pe baze de voluntariat). Dar merită menţionat că situaţia din prezent este calmă dacă ţinem seama de cele trei crize de medicamente prin care va trece Romania in urmatorii 5 ani:

criza imbătrânirii populaţiei - când vor trebui finanţate nevoile de sănăptate a circa 5 milioane de “decreţei” care ajung la pensie;

criza de subproductie şi substocare a medicamentelor - globalizarea duce la inchiderea tot mai multor situri de manufacturare iar cele rămase nu vor putea face faţă cererii

criza indusă de implementarea directivei de combatere a falsificării medicamentelor (FMD 2011/62/EU) - va duce la închiderea multor situri de fabricaţie care nu se vor putea conforma din cauza costurilor ridicate.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO