Am citit stupefiat în presă ştirea că Antibiotice Iaşi organizează concurs pentru ocuparea postului de Director General. M-am gândit la ce este mai rău, ulterior însă am aflat că aşa sunt “prevederile legale”.
Nu ştiu exact care sunt “prevederile legale” din România - par a fi diferite de cele din alte ţări - şi nici nu vreau sa mă bag în socotelile altor companii, mai ales publice. Dar mi se pare ridicol ca Antibiotice Iaşi să scoată la concurs postul de Director General când compania este condusă de unul dintre cei mai cunoscuţi şi performanţi executivi din domeniu - nu doar din România, ci din regiune.
Lui Ioan Nani trebuia să i se ofere jobul, de fapt trebuia să fie rugat să accepte jobul pentru încă 4 ani sau, în fine, daca asta este problema, să fie schimbate “prevederile legale”, pentru a asigura continuitatea lui Ioan Nani. România are foarte putini executivi care să ştie să conducă operaţiunile tot mai complexe ale unei organizaţii farmaceutice. Nu vorbim aici despre a vinde medicamente şi a merge la cocktailuri fandosite cu clienţii ci de funcţii şi etape extrem de complicate de cercetare şi dezvoltare, pilotare şi scalare industrială, producţie, testare, eliberare şi comercializare de medicamente. Nici nu mai vorbim de proprietate intelectuală, mărci, despre dezvoltarea afacerii, de atragerea de capital, de investiţii în “greenfield”, de echipamente industriale şi de laborator, de lanţuri de aprovizionare, de exporturi, etc.
Trăgând linie, este vorba despre a conduce zeci de tipuri de funcţii şi activităţi şi de echipe calificate şi specializate la cel mai înalt nivel, într-un mediu de afaceri extrem de reglementat, tehnologizat şi digitalizat, unde regulile de calitate, eficienţă şi siguranţă sunt sfinte.
Daca facem abstracţie de antreprenorii români care, în loc să închirieze un depozit şi să importe medicamente, au făcut eforturi supraomeneşti pentru a le produce în România, nu exista la noi mai mult de 10 executivi cu pedigri în industria farmaceutică.
Aceasta lipsă de executivi este rezultatul unor ani lungi de nepăsare şi iresponsabilitate a autorităţilor faţă de un domeniu considerat strategic peste tot în lume - aceasta nepăsare şi iresponsabilitate explică de altfel de ce România este la coada ţărilor europene în domeniul producţiei de medicamente.
Iar faptul că se scoate la concurs acest post când el este ocupat deja de unul dintre cei mai buni oameni din domeniu arata, într-un fel, că se perpetuează aceeaşi nepăsare şi iresponsabilitate. Iar asta este dezarmant, fără speranţă.
România nu a mai dat de multa vreme executivi buni în multe domenii industriale, ca dovadă, în multe sectoare economice, vin în continuare expaţi să conducă operaţiunile industriale. Asta se întâmpla pentru că ne-am bătut joc sistematic de fabrici, uzine şi combinate, închizându-le, şi pentru că pe deasupra am închis toate şcolile care creau executivi potriviţi pentru operaţiuni industriale.
Câţi executivi români sunt la cârma operaţiunilor internaţionale ale unor companii mari? Puţini. Foarte puţini.
Un comentariu de final. Nu am o relaţie apropiata cu Ioan Nani iar companiile noastre cooperează foarte puţin în România. Dar eşti obligat să recunoşti şi să apreciezi performanţa când o vezi, face parte din minima curtoazie profesională, chiar şi între competitori.
