Undeva la începutul decadei trecute, nu mai ţin minte exact anul, ZF împreună cu BT organizau conferinţe itinerante pentru a descoperi motoarele creşterii economice ale României - relansare după criza prin care tocmai trecuserăm.
Organizatorii m-au invitat ca vorbitor la conferinţa din Cluj-Napoca în care, Cristian Hostiuc îşi aminteşte, i-am dat un cadou simbolic, o pereche de pantofi fabricaţi la celebra Clujana (înfiinţată în 1911). Am spus în conferenţă că mi se pare nefiresc că închidem fabrici, uzine si combinate fanion vechi de peste 100 de ani, fără să punem nimic in locul lor. Am data exemplu Clujana, Ursus (înfiinţată în 1878), Feleacul (înfiinţată în 1918) şi Iris (înfiinţată in 1920).
Ceilalţi vorbitori, care activau în imobiliare, importuri şi divertisment, au fost foarte iritaţi. Au spus ca nu poţi păstra fabrica Ursus în centrul oraşului Cluj-Napoca, nu ai cum să intri cu tiruri ca să duci şi aduci marfă - poluezi. Părea logic dar, ironic, Cluj-Napoca a fost şi este poluat în toţi anii de atunci nu de tiruri, ci de autobasculante care trec nestingherite prin oraş ca să construiască cartiere de blocuri, clădiri de birouri şi multe mall-uri. Si tot ironic, marile fabrici de bere din Cehia, ţară celebră pentru producţia de bere, au rămas în centrele oraşelor; nu s-au extins, dar au rămas acolo. Dar asta este alta poveste.
Astfel încât, încet-încet, toate fabricile, uzinele şi combinatele din Cluj-Napoca, care au fost construite înaintea comuniştilor, au fost date jos iar in locul lor avem, desigur, cartiere de blocuri, clădiri de birouri şi multe mall-uri. Serios, foarte multe, deja sunt vreo 3-4 şi mai urmează alte 2-3, după demolarea altor fabrici, uzine şi combinate.
Desigur, Cluj-Napoca nu este un caz izolat. Capitalismul românesc a distrus marea majoritate a fabricilor, uzinelor şi combinatelor, le-a pus la pământ şi a construit în locul lor cartiere de blocuri, clădiri de birouri şi multe mall-uri. În plus, în ultimul an, din cauza crizelor geopolitice, încep să se închidă şi fabrici, uzine şi combinate cu capital străin.
S-au trezit ieri-alaltăieri politicienii, europoliticienii, primarii, profesorii de economie, bancherii, analiştii şi oamenii din presă că nu mai avem industrie. Sunt încruntaţi, îngrijoraţi şi supăraţi şi se întreabă: ”vai de mine, de ce avem deficit de balanţă comercială?”; ”vai de mine, de ce nu mai avem fabrici, uzine şi combinate?”; ”vai de mine, cum am ajuns aici?”. Si, mai noul: ”vai de mine, cum de am intrat în recesiune tehnică?”.
Am ajuns unde am ajuns nu din cauza a ce s-a întâmplat în ultimele luni ci din cauza a ce s-a întâmplat în ultimii 35 ani. Ne-am distrus producţia industriala, fabricile, uzinele şi combinatele.
Nu am avut nici o strategie de competitivitate industrială. Nu am stabilit prin lege sectoare industriale strategice care trebuie protejate. Nu ne-a interesat formarea de resursă umană specializată şi calificată. Nu ne-au interesat subvenţiile de energie, accesul la surse ieftine de finanţare, securizarea lanţurilor de aprovizionare, facilitarea intrării pe canalele comerciale şi, mai presus de orice, promovarea exporturilor. Nu a protestat nimeni că am dat ajutoare de stat în stânga şi în dreapta, la firmele prietenilor şi consultanţilor oamenilor din partide.
Ne-au interesat doar imobiliarele, importurile şi divertismentul în loc să ne intereseze să industrializăm şi internaţionalizam economia României.
Zilele trecute Ilie Bolojan spunea că va declara Combinatul Siderurgic Liberty Galaţi drept entitate strategică. Toate fabricile, uzinele şi combinatele din România trebuie declarate entităţi strategice.
Dar ne minţim că putem industrializa şi internaţionaliza România dacă politicienii, europoliticienii, primarii, profesorii de economie, bancherii, analiştii şi oameni din presă nu pun umărul să ajute.
Ne minţim că putem creşte economia dacă autorităţile vor continua să considere drept vaci de muls fabricile, uzinele şi combinatele şi le vor hărţui cu inspecţii, controale şi audituri, pentru a le pedepsi, sancţiona şi amenda ca să aducă bani la buget.
Ne minţim când spunem că există interes pentru proiectele de relansare a producţiei industriale, pentru fabrici, uzine şi combinate, pentru mâncare, chimie, energie şi apărare - când de fapt continuăm să importăm la greu.
Daţi vina pe Ilie Bolojan dacă vă face să vă simţiţi mai bine. Dar adevărul rămâne acelaşi: suntem în recesiune tehnică pentru că, sistematic, în ultimii 35 ani, am dat jos fabrici, uzine şi combinate.
