Recunosc cu ruşine că, deşi tot îi dau înainte despre fabrici, uzine şi combinate, nu am auzit până săptămâna trecută de Gheorghe Ciubotaru şi de Electroalfa din Botoşani, proaspătul succes de listare la bursă, acum cu indicele EAI, al doilea IPO cu o performanţă surprinzătoare după cel al lui Cris-Tim, din octombrie anul trecut.
Urmăresc şi îi rog pe colegii din teren să urmărească mai ales fabricile, uzinele şi combinatele de mâncare, chimie, energie şi apărare din zona Moldovei, cele care s-au deschis recent, care se listează la bursă sau care au rezultate excepţionale.
Ca să le facem reclamă, pentru că politicienii nu ştiu, nu pot sau nu vor să facă reclamă fabricilor, uzinelor şi combinatelor ridicate de antreprenori români. Pasămite, să nu se supere cineva din Uniunea Europeană că sunt susţinute companiile romaneşti...
Uite, un alt exemplu din Moldova, despre Familia Cretu şi Nord Arin de lângă Piatra Neamţ, ştiam. Ştiu despre industria românească de mobilă de la prieteni care activează în domeniu – ştiu că se lovesc de probleme de finanţare, de competiţia inegală cu importurile care beneficiază de subvenţii, de lipsa resursei umane, de lipsa oricărui ajutor la export. Nimic nou, aşa-i? Asta este viaţa de zi cu zi a antreprenorilor români care, cine ştie ce-o fi fost în capul lor, în loc să importe au investit in fabrici, uzine şi combinate.
Aşadar, urmăresc Moldova, pentru că după ce se finalizează A7 şi după ce va începe reconstrucţia Ucrainei, nu este nici un dubiu, economia Moldovei va creste exponenţial. O sa râdă Iaşiul, Botoşaniul şi Neamţul în faţă fraţilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov sau Timişoara, o să vedeţi.
Revenind la Gheorghe Ciubotaru şi Electroalfa, s-a spus tot ce trebuia spus odată cu IPO-ul de la începutul lunii. Ceea ce este uimitor însă este succesul de care s-a bucurat listarea – poate că nu este o surpriza pentru specialişti, dar faptul ca Electroalfa (EAI) a început bine la bursă înseamnă că şi investitorii de la BVB încep să caute IPO-uri ale unor fabrici, uzine şi combinate de mâncare, chimie, energie şi apărare. Dacă după listările unor fabrici, uzine şi combinate antreprenoriale româneşti ar urma şi listările sau vânzările la bursă ale unor fabrici, uzine şi combinate aflate în proprietatea statului, chiar şi ale acelora trântite la pământ de conduceri numite politic, atunci poate că românii vor prinde curaj şi vor scoate bani din buzunar ca să finanţeze industria de la noi din ţară.
Avem mare nevoie de mâncare, chimie, energie şi apărare fabricate în România.
După gluma proastă cu Green Deal, după războiul din Ucraina şi după conflictul din Orientul Mijlociu toată lumea a înţeles că au rămas puţine ţinte pentru investiţii. Sigur că vă puteţi băga banii în continuare în imobiliare – verificaţi însă să aibă poliţe solide de asigurare împotriva atacurilor cu avioane, rachete şi drone; se pot cumpăra limuzine nemţeşti – care vor veni tot mai greu din cauza acordurilor cu America de Sud şi India; se pot cumpăra acţiuni, titluri şi certificate internaţionale – instrumente cu riscuri greu de înţeles fără o licenţă, masterat sau doctorat în economie; şi, desigur, se poate investi în monede virtuale, aur şi alte metale preţioase – glumesc...
Sau, iată o idee mult mai bună. Când vor fi listate la BVB, puteţi investi în acţiuni la IPO-urile fabricilor, uzinelor şi combinatelor de mâncare, chimie, energie şi apărare - dacă ofertele publice sunt de succes, vor face oferte publice şi alţii. Sau, că tot veni vorba, puteţi investi în mobilă fabricată în România. Şi, desigur, puteţi investi în Bigster şi Puma ca să ţinem cele două companii în ţară.
Câtă vreme vor exista oameni ca Gheorghe Ciubotaru – care în loc să stea liniştit, să-şi facă un depozit şi să importe, a construit trei fabrici şi s-a listat la bursă – ştim că exista speranţe ca România să redevină o ţară puternică.
