În cei 15 ani de când am lansat campania ”Cumpără Fabricat în România”, pe cont propriu, pe banii mei, pe riscurile mele, m-am confruntat cu tot felul de observaţii şi critici - şi nu clasific drept observaţii şi critici faptul că mulţi mă sfătuiau să merg la psihiatru.
La început, cel mai dureros de altfel, predominau observaţiile şi criticile că ceea ce se fabrică în România este de slabă calitate.
Apoi, după ce am inervat pe cineva, au intervenit observaţiile şi criticile că fabricile, uzinele şi combinatele din România trebuiau oricum închise pentru că nu erau competitive. Fabricile, uzinele şi combinatele din Cehia, Slovacia, Ungaria şi Polonia nu au fost închise, deşi erau contemporane cu ale noastre.
Apoi, între timp, au intervenit observaţiile şi criticile care, nu contest, sunt într-o măsură adevărate, anume că nu se mai fabrică mai nimic în România. Internaţionalizarea a făcut ca fabricile, uzinele şi combinatele care aduc valoare adăugată să se mute în Asia iar lanţurile de aprovizionare cu materii prime şi materiale pentru fabricile, uzinele şi combinatele care aduc valoare adăugată rămase pe bătrânul continent să devină lungi, costisitoare şi primejdioase.
Şi, în cele din urmă, în ultimii 5 ani cu pandemie, inflaţie, război şi, new entry, tarife vamale, chiar că observaţiile şi criticile că nu se mai fabrică nimic în România sunt adevărate. Şi, paradoxal, deşi în aceştia ultimi 5 ani s-au amplificat suveranismul, naţionalismul şi patriotismul, tot nu s-a cumpărat mai mult fabricat în România. Sau doctrinele au apărut tocmai de aceea? Sunt greu de înţeles doctrinele politice pentru ardelenii care nu se pricep la politică...
În cei 15 ani în care am vorbit despre ”Cumpără Fabricat în România” am văzut de trei ori luminiţa de la capătul tunelului.
Prima oară, în 2016, când a fost conceput un plan naţional de competitivitate economică, care ulterior s-a stins în neantul schimbărilor politice.
A doua oară, în 2023, când a fost lansat programul ”Cumpără Româneşte” care, din păcate, a venit şi a plecat, oricum a fost prea târziu, prea puţin, prea tăcut.
Şi, a treia oara, în 2024, de când programul de guvernare vorbeşte despre reindustrializare, despre investiţii de 150 miliarde de lei în fabrici, uzine şi combinate. Să vedem ce va rămâne după 18 mai.
Daca mă uit în urmă la cei 15 ani, în care am tot vorbit despre ”Cumpără Fabricat în România”, pare că mai multe fabrici, uzine şi combinate s-au închis, în loc să se deschidă.
Continui să cred că o ţară industrializată este o ţară puternică şi respectată.
O ţară nu poate fi puternică şi respectată dacă a rămas fără fabrici, uzine şi combinate, oricâte IMM-uri şi MÎ ar avea.
O ţară nu poate fi puternică şi respectată dacă ea creste din inflaţie şi consum de importuri, imobiliare şi divertisment.
O ţară nu poate fi puternică şi respectată atunci când se afla în top 10 ţări cu cel mai mare deficit de balanţă comercială, într-o perioada în care chiar nu este bine să fi într-un astfel de top.
O ţară nu poate fi puternică şi respectată dacă nu investeşte în educaţie, în cercetare, în inovaţie, în tehnologie, în resursă umana calificată şi specializată.
Noua ordine mondială economică care a început de vreo 10 zile va arăta dacă merita sau nu să fi o ţară industrializată, cu fabrici, uzine şi combinate.
Până una-alta, până ce mai-marii planetei se hotărăsc ce vor să facă, românii intră în două săptămâni de sărbători şi vacanţe. Şi, dacă avem încredere în România, s-o demonstram. În cele două săptămâni care vor urma, de sărbători şi vacanţe, să cumpăram ceva fabricat în România.
