Nicuşor Dan, la întâlnirea de astăzi cu mediul de afaceri reprezentanţii acestuia nu au să-ti spună ca Ungaria a înşfăcat o investiţie industriala Lego. Şi nici că Ungaria va deschide în curând o fabrică CATL de 6 miliarde de Euro, unde se vor fabrica baterii electrice care se încarcă în 5 minute. Şi nici ca BYD a anunţat că va face din Ungaria o baza operaţională pentru asamblarea şi distribuţia celebrelor maşini electrice pe baterii.
Colegii mei din Ungaria îmi spun că ţara-soră şi-a făcut o tradiţie din a atrage investiţii industriale mari. Ungaria are o strategie industrială de la care nu s-a abătut, s-a concentrat pentru a finanţa investiţii în automotive, ştiinţele vieţii şi energie. Noi suntem bombardaţi cu tot felul de grozăvii despre Ungaria cea dictatorială, cea nedemocratică, cea nefrecventabilă, etc., în vreme ce marile companii internaţionale se bulucesc să îşi facă baze de producţie acolo pentru a deservi întreaga Uniune Europeană, inclusiv România.
Iar cealaltă tară-soră, Turcia – şi despre ea auzim aceleaşi grozăvii – a văzut România ca pe o baza de producţie pentru marile lor companii de unde să livreze în Uniunea Europeană. Îi mulţumim, să vină mai multe companii turceşti în România, se ocupă cineva de asta?
Şi, dacă vorbim de ţări-surori, s-o luăm pe cea mai dragă nouă. Românii au auzit de oameni celebri de cultură şi sport din Franţa, dar au auzit şi de Total, Dior, L’Oreal, Renault, Alcatel, Sanofi, Dassault Systems, Elf, Danone, multinaţionalele celebre din hexagon. Francezii au auzit despre oameni celebri de cultură şi sport din România, dar le va veni foarte greu sa numească o singură companie de la noi din ţară.
Romania nu a pierdut bătălia reindustrializării, fabrici, uzine şi combinate, cât vezi cu ochii, dar în acest moment nici măcar nu s-a aşezat la coadă să bată la uşa marilor companii din Statele Unite, China, India, Coreea de Sud, Turcia, pentru a aduce investiţii industriale de unde să deservească întreaga uniune.
Pe termen imediat şi urgent, evident, va trebui să ţinem România pe linia de plutire, să corectăm deficite, să scădem cheltuieli, să revizuim taxarea, bla, bla, bla.
Pe termen scurt şi mediu însă va trebui să avem un plan să stăvilim economia subterană (locul 2 ca procent din PIB în Europa, după Albania) şi să reducem deficitul de balanţă comercială (locul 10 în lume, un pic în urma Greciei).
Adică un plan de creştere a competitivităţii economice în trei puncte:
♦ O strategie de producţie industriala în domenii pe care să le declarăm de importanta naţionala şi în care să formăm sau atragem capital;
♦ O strategie de resursă umană prin care sistemul de educaţie să livreze personal specializat şi calificat pentru aceste domenii – ingineri, ingineri, ingineri:
♦ O strategie de pregătire economică a diplomaţilor României care să devină astfel agenţi de vânzări în ţările unde activează.
Avem nevoie de o generaţie proaspătă de oligarhi din industrie pentru că oligarhi din imobiliare, importuri şi divertisment avem destui.
Nicuşor Dan, o recomandare pentru următoarea întâlnire cu mediul de afaceri, oricând va fi aceasta. Cere de la ANAF top 50 sau top 100 companii industriale cu cel mai mare profit raportat în România şi cheamă-le la Cotroceni ca să vezi cu ce le poţi ajuta pentru a performa şi mai bine. Şcolile, spitalele, seniorii, străzile, securitatea - nu sunt finanţate din cifra de afaceri a companiilor, ci din impozitul pe profit pe care îl plătesc în România.
