Opinia de mai jos am scris-o în mai 2016, anul Hexipharma, când a început discreditarea fabricilor de medicamente din România, încercandu-se o analogie. Şi la un an după ce singurului fabricant din România de seruri şi vaccinuri, Institutul Cantacuzino, i s-a retras autorizaţia de fabricaţie.
Între timp lucrurile au mers din rău în mai rău, cota de piaţă a medicamentelor fabricate în România a fost în 2019 de 4%, iar fabricile din ţară nu s-au putut retehnologiza, din cauza taxei clawback. Şi, bineînţeles, vaccinuri nu s-au mai fabricat de loc.
În loc să vorbească cu fabricile din ţară, autorităţile (fară deosebire de partidul aflat la guvernare) au stat la taclale cu ambasadorii, lobby-ştii şi reprezentanţii marilor companii internaţionale, care n-au nici un interes să fabrice în România – pe bună dreptate, de ce ar face-o, pentru ca e aşa de simplu să importi încoace.
După începerea pandemiei, am mai scris câteva opinii în care rugam autorităţile să îşi îndreptate atenţia către producţia indigenă de vaccinuri, medicamente şi materiale sanitare, ca să nu stăm cu mâna întinsă catre straini.
Aici:
Aici:
https://www.zf.ro/opinii/opinie-dragos-damian-terapia-cluj-domnule-iohannis-domnule-orban-19459316
Si aici:
M-as bucura ca lucrurile sa se schimbe si sa fabricam in tara, macar peste 2-3 ani de acum inainte, un vaccin anti Sars-CoV-2, intr-o fabrica noua, parte sau nu din Instittutul Cantacuzino, in care sa se produca si vaccinurile din programele nationale si cele antigripale, si altele. Poate o sa reuseasca asta Guvernul condus de Florin Cîţu.
Apropos, Institutul Cantacuzino implineste 100 de ani in 2021, nu cred ca stiu multi ca este unul dintre cele mai vechi institute de cercetare de acest gen din lume.
