Mai tineti minte raportul Comisiei Prezidentiale din 2008, care arata ca starea de sanatate s-a degradat in asemenea masura in Romania, incat mor anual, din cauza disfunctionalitatilor sistemului sanitar, circa 60.000 de romani, o populatie echivalenta unui oras mediu.
Sau analiza Institutului de Prognoza Economica al Academiei Romane din 2021, care facea o corelatie functionala intre degradarea starii de sanatate in Romania si consecintele economice? Folosind ca instrument de masura indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numarul de ani de viata pierduti prin dizabilitate pe caz de boala, care este cu 50% mai mare in Romania decat media europeana, adica 15.651 ani fata de media UE, care este de aproximativ 10.000 de ani.
Ei bine, in 2022, e mai rau, si nu neaparat din cauza pandemiei. Am pierdut in 3 ani aproape 900 de mii de suflete (numarul persoanelor decedate in perioada 2019-2021). Si o multime de indicatori sanitari, citati de Eurostat sau de CIA Fact Book ne fac sa intoarcem capul de rusine.
Sistemul sanitar, asa cum este al acum, nu ne afecteaza doar sanatatea, ci si economia. Degeaba vom da si 10% din PIB catre sanatate daca cei care contribuie la PIB nu sunt sanatosi, va fi un procent mare dintr-o valoare absoluta mica.
Discutiile pe marginea strategiei nationale de sanatate 2022-2030 a Ministrului Alexandru Rafila sunt o falsa dezbatere. Este un document decent, care recunoaste, sistematizeaza si prioritizeaza obiectivele, nevoile si masurile necesare sistemului si totusi, nimic mai departe decat un check-list, probabil o conditionalitate pentru a se obtine anumite consultante sau finantari. Iar comentariile pasionale privind PACHETUL DE BAZA si CO-PLATA in sistem sunt derizoriu absolut - cele doua sunt elementele fundamentale ale unui sistem sustenabil, nicidecum inamicii lui.
Singurul lucru la care recomand sa ne uitam in acest raport de 114 pagini este figura 38 de la pagina 24. In cinci ani, din 2016 si pana in 2021, costurile cu sanatatea din FNUASS au crescut de la 24 la 46 de miliarde lei, practic s-au dublat – 91,6%, mai precis. Costurile cu serviciile spitalicesti au crescut cu 125%, cele cu serviciile de ambulator cu 78% iar cele cu medicamentele compensate cu 55%.
Marea majoritate a banilor din FNUASS au fost alocati in cresterile de salarii ale personalului sanitar si in decontarea de medicamente noi. Deciziile de finantare suplimentara in aceste doua sectoare sunt politici publice absolut corecte, dar fara impact in indicatorii de sanatate, pentru ca medicii nu au putut sa consulte de 2-3 ori mai mult pacienti iar medicamentele noi sunt utilizate de maximum 150 de mii de bolnavi. Aceste politici publice au corectat niste deficiente teribile dar nu au adus multdorita redresare a starii de sanatate a populatiei sau o crestere a satisfactiei contribuabililor.
NICAIERI, dar NICAIERI in tarile la care ne raportam noi nu a existat o dublare a costurilor de sanatate in 5 ani, chiar daca Romania vine de la o baza joasa. Si in aceste date nu sunt reflectate sumele alocate de la bugetul consolidat, o parte din creditele de angajament sau sumele alocate de catre autoritatile locale care au in subordine spitalele - probabil ca cifrele vor arata si in aceste cazuri dublari, daca nu chiar triplari ale banilor care au intrat in sistemul sanitar in intervalul 2016-2021. Plus alti bani de la banci de investitii, fonduri europene, venituri proprii ale spitalelor si ambulatoriilor. Plus emergenta sistemului sanitar privat, alte miliarde de lei care se aduna anual.
Si, in ciuda acestor alocari, oamenii continua sa sufere sau sa moara din cauze tratabile iar Romania sa piarda personal sanitar.
Banii sunt pur si simplu ultima problema pe care o are sistemul public sanitar din Romania.
