Dacă-aş fi scris acest articol acum câţiva ani, probabil, aş fi fost catalogat drept un invidios care nu-şi permite să cumpere ceea ce alţi români au putut şi se bucură de profituri nemaivăzute. Investesc numai în România dintr-un motiv foarte simplu: cunosc piaţa. Vă mai spun că nu aş investi într-o casă de vacanţă, pentru că nu mi se pare că este o afacere. Dar, vă rog, nu luaţi părerea mea ca un sfat de investiţii.
Da, sunt de acord cu cei care cumpără o casă de vacanţă şi o folosesc suficient de mult, cât să le bucure viaţa. Dacă decid să o vândă şi-şi scot dobânda medie pe care ar fi obţinut-o ţinând aceeaşi sumă la bancă, sunt norocoşi. Sau, dacă măcar preţul vânzării acoperă inflaţia, pot să se declare fericiţi.
Din păcate, mulţi cred că o casă de vacanţă este automat o investiţie profitabilă. Nu! Nu întotdeauna. Dacă nu o cumperi la începutul unui val de creştere economică şi nu te prinzi de momentul potrivit când poţi să o vinzi ca o speculaţie pe termen scurt/mediu, mai bine nu te bagi, mai ales dacă banii sunt munciti.
În general, costurile gestionării unei investiţii la nivel internaţional sunt mari, administrate direct sau prin firme specializate. După ce tragi linie şi vezi câţi bani ai investit şi ce profit net ai, e uşor să realizezi că ai fost ispitit de o tentaţie de moment şi, dacă erai mai atent, puteai să faci o investiţie mai bună.
Cel mai bine înveţi pe propria piele. Contează cât îţi permiţi să pierzi sau când devii conştient că poate fi o afacere proastă. Personal, am luat o ţeapă cu un time-sharing, prin 1994, şi mi-am învăţat lecţia. Pierderea a fost de ''numai'' 5.000 de dolari (sumă mare pe vremea aceea), avansul plătit într-o seară, unde am fost manipulat frumos de un irlandez priceput.
Cu casele de vacanţă nu e de glumit. La o eventuală criză sunt primele care se prăbuşesc ca valoare. Cu investiţiile în alte ţări e şi mai… complicat. Nu cunoşti legile, până afli toate detaliile te taxează avocaţii, legislaţia se poate schimba oricând (mai rău decât la noi!), agenţii sunt foarte pricepuţi în a prezenta un produs frumos ca visul vieţii oricarei persoane de succes.
O investiţie într-o zonă cunoscută, în cartierul tău, în sectorul tău, în oraşul tău, este uneori mult mai safe decât o aventură pe alte meleaguri. Nu o spun eu, au spus-o oameni celebri, unii miliardari. De vilele de vacanţă nelocuite din SUA se bucură cel mai mult familiile care le îngrijesc, proprietarii neavând timp să ajungă la ele prea des. Cum vi se pare?
Desigur, fiecare om face investiţii după bunul plac. În imobiliare există însă nişte legi scrise şi nescrise, de care trebuie să ţii cont. Dacă vrei. Unii nu vor să ţină cont decât de influenţele prietenilor, de fenomenul de ''turmă'' şi mai ales de ce le-au ''garantat'' brokerii sau reprezentanţii dezvoltatorilor. Vrajeala e artă manipularii, superficialitatea e o slăbiciune.
Aşa cum suntem, ca ţară, ca poziţie geografică, cu politicienii noştri, cu belelele şi slăbiciunile noastre, suntem mai bine decât multe alte naţiuni. Peste tot există hoţi, tentaţii, investitori, falimente şi oameni de succes. Nu suntem mai cu moţ şi nici mai proşti. Orice se poate întâmpla pe pământ şi orice ţară are avantaje şi dezavantaje.
Totuşi, ne deosebim cu ceva ''special''… Încă nu ne-am vindecat de lozinca ''românii se pricep la orice''! Dragi investitori în imobiliare, dacă este ceva ce trebuie să învăţăm din Nordis-ul din Middle East, este că nu te duci la un mecanic auto când te doare o măsea.
Mulţi români au fost ispitiţi să cumpere apartamente în Dubai de un cunoscut agent de… turism, cu lozinca: “Dubai a devenit una din cele mai sigure şi stabile pieţe imobiliare din lume”. E ca şi cum m-aş duce eu la Alin Burcea şi l-aş învăţa să facă turism. Sau chiar la Ion Ţiriac să-i predau lecţii de afaceri.
Dragos Dragoteanu este Manager Euroest Invest şi CIPS - Certified International Property Specialist.
