Dacă nu v-aţi gândit de ce se luptă toţi rataţii/nemultumitii din mediu privat să prindă un post, eventual de conducere, la o companie sau institutie de stat, raspunsul poate fi relativ simplu. La orice inseamna ''stat'', greu baga cineva de seama ca ai furat. Furi din avutul ''obstesc'', adica de la toti si de la nimeni. La privat nu merge furatul/ulciorul de multe ori la apa...Privatul are grija de afacerea lui, cu atat mai mult cu cat a muncit cu greu s-o mentina profitabila si sa produca bani si pentru ''donatia'' lunara.
Oriunde lucrezi in mediu privat trebuie sa muncesti cu adevarat, sa ai rezultate palpabile/concrete, altfel nu primesti salariu sau risti sa fi dat afara. La stat, ai mari sanse sa...stai si, culmea!, in cele mai multe cazuri nu risti nimic. Nu indrazneste nimeni sa te dea afara, caci legile sunt in favoarea ta, chiar daca esti cel mai mare chiulangiu. Stiti voi...Timpul trece, leafa merge, noi ''muncim'' cu drag! Ce criterii de performanta, ce raspunsuri la adresele petentilor in timpul prevazut de legi, ce raspundere individuala.... De cele mai multe ori vrajeala, lucru de mantuiala, superficialitate si putina asumare! Recunosc, am intalnit si chiar exista cativa bugetari demni, corecti, responsabili si buni profesionisti care isi merita functia si salariul. Din pacate, sunt mult prea putini.
Niciun guvern post-decembrist nu a indraznit sa reduca cu adevarat numarul bugetarilor. Cu rarisime exceptii, s-au facut infime restructurari, dar relocarea prin detasare/reorganizare a pastrat gloata functionarimii intacta. Ultimul exemplu pare si cel mai elocvent. Dupa ce a zis ca ''rupe norii'' la PMB, actualul primar a dat afara cativa oameni, cat sa-i numeri pe degetele de la doua maini. Cei cativa ''concediati'' au plecat de buna voie. Nimeni nu stie azi care este numarul exact al armatei de functionari publici din Romania. Totusi, ceva-ceva se cunoaste: cheltuielile bugetare cresc de la an la an. Fericirea celor ocrotiti trebuie garantata si reimprospatata continuu, din banii contribuabililor si, mai ales, ai celor luati de la firmele private.
Atunci cand banii nu mai ajung sa asigure prosperitatea bugetarilor, Romania se indatoreaza. Din ce in ce mai des si mai mult in ultimul timp. Imprumuturile sunt tot mai scumpe. Bancile cu actionari straini jubileaza de bucurie sa crediteze incompetenta statului roman, la cele mai bune dobanzi ever, fara niciun risc. Asta da tara buna de muls! Sa tot fii bancher intr-o ''colonie'' ca Romania. In schimb, tara noastra are o cota de risc ridicata, ca nu cumva sa scada profitul bancilor, girant Mugurel, de la BNR.
Atunci cand Bancorex, Banca Internationala a Religiilor, Banca Agricola, Bankcoop au fost devalizate de baietii sistemului, pierderea s-a impartit ''frateste'' la tot poporul si deviza a fost:''tot inainte, tovarasi''! Stiti cine a platit si inca plateste cu varf si indesat cea mai mare parte a datoriei publice si private a tarii ? Eu, tu – cititorule - si alti fraieri ca noi. Nu-i misto sa te indatoreze inaltii demnitari publici sau cativa politicieni, din pix, si privatii sa platesca, pana la adanci batraneti, daca le rezista afacerile? Chiar cool, as spune. Spor!
Dupa pandemie, odata ce s-a stins povestea Covid-ului, razboiul din Ucraina a picat manusa pentru bugetari. In numele pacii si al stabilitatii internationale se vor lua nenumarate decizii urgente, fara licitatii, fara prea multe dezbateri, fara sa ne intrebe nimeni, nimic. Tu, privatule, trebuie sa rezisti, sa-ti vezi de treaba, sa ''donezi'' in continuare, onest si cuminte. Ai o firma, ai grija cum te porti cu autoritatile, ca nu te vad bine. Daca ai tangenta cu vreun bugetar frustrat, care te invidiaza sau uraste mediul privat, business-ul tau va avea de suferit. De afacerile statului si ale statului degeaba intr-o functie calduta si bine platita se ocupa reprezentantii...statului. Adica ei, pe banii livrati de noi, prin ''donatii'', ca taxe si impozite.
Daca te-ai simtit vreodata sclav pe ''plantatia'' Romania, intelegi ce am scris. Ca si mine ai facut o alegere. Probabil, ti-ai asumat rolul si obligatiile. Daca esti antreprenor si a trebuit sa te lupti pentru fiecare aviz, aprobare, autorizare, aprobare, raspuns, rambursare etc. e clar ca esti un supravietuitor. Daca ai renuntat la acest statut, fie ai obosit si te-ai retras, fie ai plecat din tara, fie te-a doborat sistemul sau birocratia. Ai ''donat'' sau inca o faci pentru ca ai crezut in sistemul privat. Singura intrebare care mi-o mai pun uneori, dupa 30 de anisori de ''sclavie'' este daca a meritat sau merita sa ''donezi'' statului o parte din viata ta, din munca ta, avand in vedere ce ti se intoarce. Statul conteaza pe tine. Tu contezi pe el? Stai linistit, statul nu-ti va raspunde niciodata, conteza doar ce simtim la nivel individual.
